Skip to content

Nu e 1 septembrie, suntem chiar în mijlocul anului școlar, dar pentru unii preșcolari, această perioadă se poate suprapune cu începerea vieții lor în colectivitate. Ba chiar, unii părinți amână momentul începerii până în lunile martie-aprilie, pentru a se asigura fie că nu mai sunt „crocobauri“ aducători de boli, fie pentru că își doresc un colectiv deja format pentru copiii lor.

După doi ani de concediu de maternitate, perioadă în care puiul tău a stat lipit de tine și tu de el, cu toate acele momente când parcă apropierea te sufoca și ai fi vrut să evadezi, momentul începerii grădiniței este unul plin de încărcătură emoțională. „Se va descurca, oare, fără mine?“, „Nu se va simți, oare, abandonat?“, „Dacă va crede că nu îl mai iubesc?“ ne trec rapid prin minte. Și, astfel, pornim în căutarea unei grădinițe „perfecte“, a unei educatoare „perfecte“, care, de cele mai multe ori s-ar potrivi să ne vindece pe noi, adulții, de toate durerile și poveștile colectivității din copilăria noastră. Și pornind de la asumpția că am ales grădinița potrivită (subiect pe care-l voi aborda într-un articol viitor), ce facem mai departe?

Cinci pași (importanți) în pregătirea pentru grădiniță 

Psihologia preșcolarului ne recomandă cinci pași în facilitarea tranziției spre grădiniță: discuția preliminară, vizita și întâlnirea cu educatoarea, pregătirea, acomodarea și adaptarea la schimbare. 

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Pasul 1 – Discuția preliminară. Ușor, ușor, ajutându-ne de cărți, de povești cu alți copii prieteni care merg la grădiniță, de clădirea unei grădinițe sau de un copil cu ghiozdănel pe lângă care se întâmplă să trecem, începem să îi povestim copilului nostru despre noua etapă din viața lui. La grădiniță (valabil și pentru creșă) ne întâlnim cu alții copii, cântăm, dansăm, pictăm, mâncăm și, de la caz la caz, dormim. Mami sau tati te vor conduce dimineață și te iau după masă (după somn).

Pasul 2 – Vizita la grădiniță și întâlnirea cu doamna educatoare. O etapă importantă, dar care, în contextul pandemic actual, devine uneori imposibilă. Dacă o întâlnire cu educatorul în cadrul clasei nu este posibilă, duceți copilul să vadă clădirea și povestiți-i despre ce se va întâmpla acolo. Puteți propune o întâlnire în parc cu viitorii colegi și cu doamna educatoare.

Pasul 3 – Pregătirea pentru grădiniță. Implicați copilul în tot ce ține de pregătirea bagajului: alegeți împreună ghiozdanul, papucii de interior, sticla de apă și așa mai departe. Un calendar cu zilele rămase până la începerea grădiniței poate fi, de asemenea, util.

℗PUBLICITATE



Pasul 4 – Acomodarea. Fiecare copil este unic și diferit, dar până la urmă toți suntem la fel: ne e dor de mama. Și oricât de blândă și empatică e doamna educatoare, oricât de mult îi place copilului meu să se joace, primele zile sunt grele. Mai ales că:

  •  Programul de la grădiniță este diferit de cel de acasă, gustarea vine la un anumit moment și sub o anumită formă, muzică se ascultă doar într-un anumit moment al zilei și așa mai departe.
  •  Există reguli noi, ca de exemplu: jucăriile sunt ale doamnei educatoare și ea e de acord să le împartă cu toți copiii. Prin urmare, copilul învață despre a aștepta la rând, a împărți, a oferi la schimb, a cere. 
  •  Spațiul copilului e adesea invadat de ceilalți și va trebui să se obișnuiască cu acest aspect și cu lucrurile ce pot veni la pachet, respectiv accidente și conflicte: un coleg care a alergat pe lângă construcția care s-a dărâmat, un alt coleg care vrea și el să facă același puzzle în același moment, un coleg care mușcă. 
  •  Gustul mâncării, precum și modul în care se servește masa e diferit de acasă.
  •  La ora de somn, lucrurile stau iar diferit față de acasă: unii copii dorm la sân, alții mângâiați, unii plimbați în sisteme de purtare, alții legănați pe picioare, unii doar cu plușul de acasă, alții doar în liniște deplină. 
  •  Ora de luat acasă poate fi întârziată din cauzei unei ședințe programate în ultimul moment, a unei programări la dentist sau a traficului.
    Și lista poate continua.

Acomodarea e un proces, ea presupune un transfer de încredere de la mamă/ îngrijitor de bază la educator, indicația fiind ca ea să se facă treptat, copilul căpătând încredere că e în siguranță, că „doamna“ e persoana de îngrijire și persoana la care poate apela în caz de orice.

Pasul 5 – „Dragonelul de acasă“. Primele săptămâni la grădiniță, respectiv o nouă rutină, aduc o serie de schimbări și în comportamentul copilului nostru, care, în unele zile, poate ajunge chiar să „scuipe flăcări“: are mai des tantrumuri (mai puternice ca intensitate sau ca interval de timp), cere mai intens prezența și ajutorul părintelui, doarme agitat, plânge în somn și așa mai departe. Și nu doar copilul se transformă într-un dragonel, dar parcă și noi, părinții, avem dubii dacă e locul potrivit, dacă nu e copilul prea mic, dacă e al nostru diferit de ceilalți că parcă doar el e morocănos dimineața la predare, dacă nu ar fi mai bine să căutăm o bonă, să aducem o bunică, să ne luăm un an de concediu neplătit. Gândurile ne dau târcoale, iar teama că facem ceva greșit vine să se instaleze la căldurică.

Adaptarea la grădiniță este un proces 

În această perioadă de acomodare e important să ne amintim că e un proces, respectiv o succesiune de etape, ce include încântare la întâlnirea cu elementul de noutate, constatarea realității că noutatea e noua rutină, rezistența la schimbare combinată cu etapa „parcă e fain aici“ și, în final, acceptarea noii rutine.

Două cuvinte-cheie în această perioadă ar fi reasigurare și sprijin

  • Copilul are nevoie să știe că îl înțelegeți și îi respectați sentimentele și că va fi în siguranță.
  • Nu minimalizăm ce simte; uneori și noi, adulții, simțim la fel. 
  • Nu ridiculizăm sau pedepsim copilul care afirmă că îi e frică sau a plâns la grădiniță, oricât de „mare“ este.
  • Povestim cu el despre ce se întâmplă și, astfel, îl ajutăm să integreze evenimentele, să pună cuvinte lângă emoții și piesele de puzzle care reprezintă ziua lui acolo capătă o formă.

Și desigur, dați-vă timp, vouă tuturor, în acest proces.

Andreea Mihai este psiholog și consilier parental. Lucrează cu familii, părinți și copiii lor deopotrivă, folosind metode specifice terapiei prin joc. Iubește cafeaua, cărțile și cerceii, dar și râsul și jocul alături de cele două zâne-dragon.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%