Te-ai simțit vreodată singur, stingher în lume, lipsit de energie și de motivație? Simți ca te-ai înstrăinat de tine, iar emoțiile pe care le trăiești sunt fade și lipsite de vitalitate? Îți simți poate sufletul plin de amărăciune, rușinat, lipsit de valoare și sens.
Dacă ceva din acest peisaj interior ți-a populat sufletul la un moment dat, este foarte posibil să o fi întâlnit în drumul tău pe Doamna Neagră a depresiei. Îți propun în acest articol să deznodam împreună ițele care-ți țin sufletul încătușat și nu-ți dau voie să înflorești și să-ți împlinești potențialul minunat cu care ai fost înzestrat.
Cum se manifestă depresia
Psihicul nostru este univers subtil și complex, săpat de râuri interioare adânci. Este puternic, nemărginit si vulnerabil, deopotrivă. Poate atinge culmi misterioase, dar se poate și pierde pe sine pe cărările întortocheate ale abisului subteran.
Depresia este o boală a sufletului ce aduce cu sine o stare de letargie indefinită, o ariditate spirituală, care te face să te simți surghiunit într-o beznă a inconștientului. Realitatea interioară și exterioară își pierd savoarea și farmecul, ca și când totul devine insipid, imponderabil și fantomatic.
Depresia este, în același timp, o poartă inițiatică îngustă, care, prin chemări ascunse evocă curenți subterani plini de înțelepciune și bogăție. Daca reușești să topești armura sufletească care te ține încătușat și îi dai voie luminii să pătrundă în interior, vei ieși din depresie metamorfozat și îmbogățit. Dacă vei învăța să te conectezi la adâncimea suferinței tale, să înfrunți ceea îți poate revela mai tainic și mai profund, grația existenței ți se va revela, cu o forță nemaiîntâlnită până atunci. Depresia este și un dar, o forță ce ne dezvăluie misterul tainic al ființei noastre, infinitul din interior și din exterior, precum și legătura noastră profundă cu viața și cu ceilalți.
Ce este tipic experiențelor depresive: fixitatea și rigiditatea. Când ne simțim amorțiți și inerți emoțional, pare că suferința noastră este total lipsită de sens. Depresia, atunci când apare, ne vorbește despre cât de singuri și lipsiți de sprijin și afecțiune suntem în viața noastră. Când nu suntem susținuți, sfârșim prin a ne simți izolați și rușinați. Să primim sprijin înseamnă să fim încurajați, să ne exprimăm vitalitatea și energia în mod spontan, fără reguli coercitive, care să ne inhibe elanul vital și libertatea de a ne manifesta pe deplin.
Când trecem printr-o situație dureroasă sau provocatoare și nu suntem susținuți, una dintre reacțiile psihicului este de a ne proteja, împingând-ne să ne retragem emoțional. Este, practic, o reacție supraviețuitoare, adaptativă, învățată adesea în relația cu părinții, încă de pe vremea când eram copii. Vitalitatea, bucuria si plăcerea sunt diminuate sub povara interdicțiilor familiale și sociale.
Depresia funcționează la început ca o protecție emoțională, prin care intensitatea trăirilor noastre scade. Suntem deconectați de corpul nostru și dorințele care nu-și găsesc un ecou în lume, ceea ce ne oferă, pe moment, un sentiment de siguranță. Dar siguranța pe care ne-o oferă depresia este una stagnantă, care ne împiedică să înaintam, să ne conectam cu viața. Beneficiul major este că nu mai suntem expuși pericolului de a fi răniți și dezamăgiți.
Acesta este marele paradox al depresiei: ne oferă siguranță, în timp ce ridică un zid în fața vieții și bogăției interioare. Limitarea pe care o aduce cu sine depresia este cu atât mai acută, cu cat se autonomizează și devine o forță de sine stătătoare din interiorul nostru, răpindu-ne scânteia care ne animă. Vindecarea depresiei presupune să parcurgem drumul invers retragerii în cochilie, rămânând, totodată, în siguranță.
Hrănește o relație de prietenie cu tine
Pentru a-ți trăi viața din abundență, te va ajuta să stabilești mai întâi o relație de acceptare și compasiune cu tine. Legătura profundă cu propria viață interioară îți vă înlesni o relație de apartenență cu cei din jurul tău.
Înainte de a trăi adevărata bucurie a iubirii împărtășite, e important să înveți să respiri profund și viguros într-o atmosferă de iubire de sine, să te simți susținut de forța ta interioară, de capacitatea de primi și oferi iubire, de a fi vulnerabil.
Atunci când ești afundat în suferința cea mai profundă, rătăcit pe cărările întortocheate ale sufletului tău, să-ți simți măreția și căldura inimii pare lucrul cel mai dificil din lume. Când se întâmplă asta, te încurajez să ceri ajutor, să-ți dai voie să fii vulnerabil și neputincios. Vulnerabilitățile și imperfecțiunile noastre sunt mlădițe din care cresc creativitatea și potențialul nostru. Sunt oportunități de creștere și de înflorire. Cere ajutor unei persoane de încredere, unui prieten sau unui terapeut, cuiva în fața căruia îi poți deschide sufletul și care este capabil să-ți călăuzească drumul în întuneric. O persoană care îți poate oferi sprijin este cineva care poate coborî împreună cu tine în suferința cea mai adâncă și este capabilă să păstreze aprinsă, pentru tine, făclia speranței și a iubirii. Strat după strat de teroare și durere insuportabilă se vor topi și te vor elibera din încleștarea care te-a împiedicat să mai respiri viața cu vigoare și vivacitate. Mâna caldă a celuilalt face ca suferința agonizantă să fie transformată în ceva suportabil, care poate fi simțit și metabolizat.
Legăturile emoționale sunt cea mai bună protecție contra depresiei. Timpul de calitate petrecut împreună, ritualurile familiale, momentele de împărtășire, toate creează un climat de siguranță. Afecțiunea pe care o primești în viața ta are puterea de a evoca acel miez tainic al tău și te va împuternici să îți exprimi gândurile cele mai îndrăznețe și să-ți dezvălui trăirile cele mai adânci.Ca să poți primi în interiorul tău toate aceste daruri sufletești, conectează-te la căldura inimii tale. Dă-i voie inimii tale să te trezească la viață și să îți reveleze plenitudinea din interior.
Rămâi ancorat în autenticitate
Poate că nu te-a învățat nimeni, până acum, cum să clădești o relație de intimitate cu tine, cum să te simți încrezător, să articulezi adevăruri interioare profunde și, mai ales, cum să păstrezi în interiorul tău un sentiment trainic de a fi în unitate cu tine. Poate că atunci când erai mic a trebuit să-ți sacrifici sinele veritabil, ca să fii acceptat și să supraviețuiești. Poate că în familia ta, trăirile tale și emoțiile erau ignorate, dacă nu cumva manifestările emoționale erau criticate și taxate ca emotivitate sau nervozitate.
℗PUBLICITATE
O condiție importantă pentru bunăstarea ta sufletească este desăvârșirea ta ca persoană distinctă. Diferențierea de sine presupune să te poți delimita în mod sănătos de așteptările celorlalți. Presupune să și o înțelegere cât mai cristalină, intuitivă și viscerală a cine ești tu, în mod profund, cu valorile, credințele, aspirațiile tale. De aceea, te invit să te întrebi: oare îmi trăiesc viață în concordanță cu adevărurile mele cele mai profunde, sau pentru a îndeplini așteptările altcuiva?
Uneori, ca să restabilești legătura pierdută cu sinele tău și să ai relații mai însuflețite cu ceilalți, s-ar putea să ai nevoie să vezi dacă relațiile pe care le întreții în prezent reflectă adevărata ta natură, dacă sunt croite pe măsura nevoilor tale sufletești.
Bucuria că aparții acestei lumi
Suntem orientați de la natură către coerență, structură, sens. Sănătatea înseamnă vitalitate, capacitatea de fi în contact cu tine și cu ceilalți, abilitatea de a te mișca cu ușurință, creativitate și flexibilitate prin viață. În spiritul viziunii holiste, cred cu tărie că te poți bucura de tot ceea ce trăiești, atunci când reușești să reînnozi legătura naturală dintre mintea și corpul tău, dintre tine și mediul tău, iar înțelegerea ta afectivă se împletește fluid cu cea cognitivă.
Când ești atent la experiența ta interioară vei primi indicii prețioase, atât legat de ce se întâmplă cu tine la un nivel interior, cât și în afara ta. Astfel, vei crea punți de armonizare intre experiența ta senzorială, emoțională, și contextul tău de viată.
Să fii in contact cu ceilalți înseamnă să trăiești relații afective profunde. Ca să se dezvolte armonios creierul nostru are o nevoie vitală de hrană emoțională; iar ca să te simți hrănit emoțional cu adevărat, e important să te lași văzut așa cum ești tu, în mod natural. Nu poți simți conexiunea cu ceilalți, dacă îi întâlnești dintr-un spațiu artificial, de inautenticitate sau jucând un rol.
Adu-ți aminte cum se simte legătura ta cu lumea, atunci când te conectezi cu ea dintr-un spațiu de stabilitate, având încredere în competențele tale, conștient de granițele tale personale, cu respect și apreciere pentru eforturile și vulnerabilitatea ta.
Calea spre vindecarea depresiei
Depresia este o formă de fragmentare internă, în care părți din noi și energia care le animă ne devin inaccesibile. Opusul depresiei este reîntregirea. Sentimentele blocate și neexprimate s-au sedimentat în atitudini rigide față de noi și viață, ceea ne împiedică să fim receptivi la ceva nou și spontan ‒ de unde, și sentimentul că suntem blocați în ceva inert, repetitiv. Este ca un tipar comportamental și emoțional care împiedică curgerea fluidă a vieții.
Vindecarea înseamnă reînsuflețirea și revitalizarea acelor părți din noi, despre care am învățat că sunt inacceptabile, poate chiar respingătoare. Eliberarea acelor părți din noi înseamnă să deblocăm sursa propriei autenticități și spontaneități. Ca să putem trăi cu adevărat o senzație, trebuie să ne dam voie să o simțim îndeajuns de mult, până la capăt, până ce ne putem conecta cu ea.
Tokio Pa Turner (2017) identifică sursa întregirii și aparținerii în sentimentul de a merita și în stima de sine.
Când nu ești conectat cu acest sentiment binefăcător al propriei valori, vei încerca să-ți umpli rezervorul de validare mergând în afară, încercând să împlinești cât mai multe lucruri mărețe. Dar drumul către întregire și armonizare cu lumea din care facem parte este invers: din interior către afară. E important că mai întâi să descoperi ce-ți place, ce te entuziasmează și te face să te simți viu, și să-ți extragi valoarea din măreția și frumusețea unicității tale.
Uneori, să descoperi cine ești și să rămâi în congruență cu sine este lucrul cel mai greu din lume. S-ar putea să trebuiască să-ți aperi chemarea interioară și să-ți onorezi nevoia de sens, rezistând ademenirilor sociale de bunăstare, putere, succes, statut.
Intuiția te poate ghida pe tărâmul tău interior și-ți va reaminti cine ești. Îți va șopti când ai nevoie să te conectezi cu ceilalți și când ai nevoie să te întorci la tine, într-o singurătate benefică, pentru a-ți regăsi echilibrul interior. Instinctele tale îți vor transmite când și cum să intervii în lume, cum să răspunzi anumitor provocări.
Am încredere că poți experimenta viața dintr-o zonă mult mai bogată decât a simplei supraviețuiri, funcționând pe pilot automat. Contribuția ta la țesătura acestei lumi este esențială. Ești parte integrantă a acestei naturi sacre, misterioase și roditoare, care este viața. Având curaj să te manifești cu autenticitate devii un vehicul prin care și ceilalți se pot conecta la propria măreție. Își pot găsi inspirație în modul tău de a trăi viața din abundență.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
