Atunci când ne gândim la adolescență și la explorarea sexualității, există numeroase provocări pe care le putem întâmpina – de la a înțelege ce i se întâmplă copilului nostru până la alegerea celei mai potrivite metode de reacție, atunci când auzim sau vedem ceva neașteptat. În această perioadă, unul dintre cele mai importante subiecte pentru adolescenți este atracția simțită către ceilalți. Ce facem atunci când auzim despre posibilitatea unei bisexualități?
Importanța reacțiilor noastre ca adulți
Pentru început, este valoros să conștientizăm cât de mult contează pentru adolescenți reacțiile noastre la auzul lucrurilor de natură intimă din viața lor. Încă mai există destul de puternică nevoia lor de validare și de a nu-și dezamăgi părinții, aspecte care contribuie la crearea unor filtre fine aplicate în interacțiunea cu adulții. Astfel, reacțiile inițiale ale părinților vor fi mult reduse în mintea adolescenților la idei precum „Mai pot fi acceptat?“, „Mai sunt demn de iubire?“ sau „Este oare ceva în neregulă cu mine?“.
Pentru că avem un control deosebit de mare asupra răspunsului la aceste întrebări, în calitate de adulți este nevoie să ne studiem bine reacțiile la nou sau necunoscut. Recomandarea mea ar fi să încercăm pe cât posibil să înlocuim panica sau șocul inițial cu calmul și curiozitatea. Cu alte cuvinte, este util să ne aducem aminte că explorarea sexualității în perioada adolescenței este ceva mai mult decât firesc și că este nevoie de timp ca un subiect atât de dinamic precum orientarea sexuală să se concretizeze. Putem încerca să ne acordăm câteva minute și să ne conectăm la emoțiile noastre odată cu auzirea acestei informații, evidențiindu-ne mai apoi ce are nevoie de fapt adolescentul acum din parte noastră – iubire necondiționată, ascultare, ghidaj, înțelegere.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Exprimarea aprecierii pentru împărtășirea făcută
O modalitate prin care putem să câștigăm timp, pentru a ne da seama de ce ar avea nevoie adolescentul din partea noastră este continuarea discuției cu aprecierea faptului că a ales să ne povestească despre un subiect atât de intim pentru el.
În acest fel, contribuim la crearea acelui spațiu de siguranță, unde adolescentul va putea reveni, atunci când va (mai) simți nevoia. Deschiderea pe care noi, ca părinți, o arătăm copiilor va duce la o mai mare încredere din partea lor de a povesti despre lumea lor interioară. Putem formula ceva de tipul: „Înainte să povestim mai multe despre asta, mi-aș dori să-ți spun că sunt tare fericit(ă) că ai ales să împărtășești asta cu mine. Mă bucur că avem o relație așa faină și că ai încredere în mine!“.
℗PUBLICITATE
Încurajarea discuțiilor deschise bazate pe curiozitate
Odată ce am aflat ideea atracției către ambele genuri, o manieră prin care putem să susținem un proces sănătos de explorare este invitația la discuții care să pună în perspectivă subiectul în sine. Un început bun ar fi cu întrebări de tipul: „Îmi poți spune cum ai ajuns la concluzia asta?“, „Cum te simți tu spunând cu voce tare acest lucru?“ sau „Ce ai avea nevoie din partea mea ca susținere pe tematica asta?“. Recomandarea mea ar fi să folosim întrebări deschise, care să ghideze spre introspecție și conștientizare de sine. Sigur, acest tip de discuție îl putem avea doar dacă există disponibilitate și din partea adolescentului, scopul fiind să ne arătăm interesul către lumea sa interioară cu blândețe și curiozitate.
Evitarea etichetelor sau a remarcilor cu tentă homofobă
Există posibilitatea ca aflarea acestei informații despre adolescentul nostru să nu fie chiar la ce ne-am fi așteptat, iar primele gânduri sau reacții să aibă conotații deloc plăcut de perceput de către copil. Orice replică care include o etichetare sau o părere personală despre ce înseamnă bisexualitatea poate fi invalidantă, punând astfel o barieră în calea conectării cu adolescentul. Acela este un moment în care benefic pentru întreg contextul ar fi să facem un pas în spate și să ne întrebăm: „Cum va primi copilul meu mesajul pe care aș vrea să i-l spun și cum îl pot susține emoțional?“.
Articol realizat în colaborare cu Psylife.
Citește și:
- Când adolescentul are nevoie de mai multă empatie și compasiune: disforia de gen și susținerea familială
- Copiii LGBTQIA+ au nevoie de părinții lor – interviu cu psihoterapeuții Cristina Petrescu-Ghenea și Lari Rotaru
- Interviu cu Cristian Lavric: A face parte din comunitatea LGBTQIA+ este normal, dar nu este comun
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
