Până când ajunge satisfăcătoare pentru tine, ca individ, lectura trece prin mai multe stadii de dezvoltare, pe care, dacă le cunoaștem și le hrănim la timp, le putem numi „treptele îndrăgostirii de carte“. Paradoxal, bazele sănătoase ale cititului se pun înainte de învățarea alfabetului.
Prima treaptă se formează în primii doi ani de viață și depinde enorm de apariția și dezvoltarea limbajului. A doua treaptă o reprezintă receptivitatea pe care copilul o manifestă față de mesajul oral. Felul în care ascultăm povești în anii preșcolari influențează hotărâtor cititul de plăcere pe termen lung: le ascultăm ca niște consumatori sau ca niște gânditori? Le citim copiilor povești multe, pe repede înainte, sau rămânem mai multe zile, în dansuri concentrice și de adâncime ale minții, pe un singur text? A treia treaptă se construiește tot în perioada pre-abecedară, odată cu dezvoltarea capacității de exprimare. De pildă, lectura de pe imagini și abilitatea copilului de cinci ani de a povesti un șir de trei-cinci secvențe, folosind conectori logici potriviți, este un proces intelectual educabil și un bun predictor pentru a determina în ce măsură copilul va citi autonom și de plăcere mai târziu.
În primii ani de școală primară, apare cititul mecanic, cu nevoia de decodare a literelor și a mesajului în pași mici, secvențiali. Apoi, după clasa a II-a, apare cititul conștient, fluent și expresiv. Odată cu el, școala cultivă și lectura explicativă, adică acel proces prin care mintea copilului învață să privească în straturile de profunzime ale textului, observând și legăturile acestuia cu propria lume emoțională și intelectuală. După clasa a VI-a, apar lectura critică și abilitatea de a citi contextual. La liceu, apare lectura intertextuală, cu planurile ei istorice, artistice și ideologice.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Porțile către oportunitate
Plăcerea pentru lectură, cu probabilitate de apariție după 12 ani, are șanse cu atât mai mari să fie inculcată copiilor, cu cât educatorii și învățătorii sunt mai conștienți de importanța unor etape metodice premergătoare.
Mai întâi, educatorul din grădinițe trebuie să se asigure că orele lui de dezvoltare a limbajului au putere transformatoare asupra copiilor cu exprimare schematică, probleme de pronunție sau deficit de atenție. De asemenea, educatorul trebuie să deseneze mult cu copiii. Desenul este un proces de organizare a hărților cognitive.
Apoi, învățătoarea de la clasa pregătitoare și clasa I nu trebuie să se grăbească cu predarea cititului și a scrisului. În continuare, trebuie alocate cel puțin tot atâtea ore exprimării orale și audiției de texte. Copiii care se vor îndrăgosti de lectură sunt cei care au o mare capacitate de decodare a mesajului verbal, care au vorbire expresivă, atenție voluntară dezvoltată și capacitatea de a desena folosind multe simboluri (nu neapărat frumos sau artistic).
℗PUBLICITATE
Clasele II-IV trebuie ocupate în principal cu lectura explicativă, cu texte scurte, interesante, adaptate vârstei și cu multă analiză în profunzime a unui text – povestit, repovestit, dramatizat, schimbat, dezbătut, asociat cu altele, conectat transdisciplinar.
Elevii de gimnaziu trebuie ajutați în mod susținut să ia notițe, să facă scheme pe marginea textelor din manuale. Toți profesorii lor trebuie să continue să aplice metoda lecturii explicative. Învățarea trebuie să se producă pe marginea unor scheme simple, nu a unor texte uriașe și dense.
Sila începe să se manifeste la orice copil după ce resimte în repetate rânduri, consecutiv, că îi este greu să facă un anumit lucru. Toți vor să reușească, e în natura umană să ne dorim atingerea competenței într-un anumit domeniu. Dar, dacă îi grăbim, ridicând ștacheta două-trei trepte peste nivelul momentului, nu vom obține altceva decât o reacție de respingere. Iar noi asta facem, din păcate, în școli: cerem mult, devreme și degeaba, fără să ne dăm seama că, dintr-un soi de comoditate metodologică, uităm să punem mai întâi bazele, fiindcă acestea sunt nespectaculoase, discrete, invizibile în caiete.
Pauza de lectură
O astfel de carte, care pune bazele lecturii de plăcere la copiii cu vârste între șase și zece ani, este colecția de povești motivaționale ale Olinei Ortiz – Vreau și pot – cinci povești cu hărți mentale, apărută la editura școlii noastre, Vocea Părinților. Poveștile au la final câte un desen de tip hartă mentală – adică o punere în perspectivă a tuturor întâmplărilor, cu toate conexiunile logice dintre acestea. Sunt povești cu fir detectivistic sau cu aventuri, care stimulează logica și memoria verbală și care oferă modele de personaje perseverente, reziliente și curajoase. Cartea este un excelent exemplu de lectură pentru acea etapă de vârstă la care construim atenția, răbdarea pe text și bazele lecturii de plăcere.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
