Ești liniștit(ă) pentru că bebelușul tău a învățat deja să adoarmă singur și, în sfârșit, ai parte de nopți odihnitoare? Ei bine, vârsta de doi-trei ani îți poate rezerva multe surprize.
Bebelușul, acum devenit toddler, are alte nevoi emoționale, iar expunerea la colectivitate i-ar putea spori totodată imaginația, care îi va da rapid de furcă și pe timpul nopții. Pe măsură ce crește, copilul nostru nu doar că se dezvoltă cognitiv, motric și emoțional, dar și reacțiile noastre la paleta nouă de abilități dobândite trebuie să se modeleze corespunzător. Dacă până spre vârsta de doi ani copilașul a adormit independent, iar gradul nostru de implicare a fost relativ redus, pe măsură ce micuțul crește, recomand să adaptezi constant modul în care vă conectați și în care abordați ritualul adormirii.
Întrucât copilul tău a început să guste din lumea imaginației, jocurile de rol sunt acum tot mai prezente. Mintea îi zboară spre necunoscut tot mai des, devenind capabil să inventeze personaje și situații și, prin urmare, nu vor întârzia să apară noi temeri. Este perioada în care auzim tot mai des despre monștrii de sub pat, despre fantome sau dragoni care nu-i mai lasă pe cei mici să intre în somn adânc prea ușor. Tot ce putem face este să le fim alături, să-i reasigurăm de prezența noastră și să consolidăm nevoia de atașament.
℗PUBLICITATE
În următoarele rânduri îți voi sugera cum poți duce mai ușor bătălia somnului, noapte de noapte.
- Începe prin curiozitate. Manifestă atenție în legătură cu preferințele dezvoltate de toddler-ul tău cu privire la lumea fantasticului, a imaginației și a super-puterilor. Pentru a risipi orice temere cu privire la imaginația sa debordantă, recomand cu tărie atât limitarea expunerii la ecrane, dar mai ales controlul asupra a ceea ce urmărește copilul tău. Elimină imaginile sau jucăriile înfricoșătoare, care ar putea alimenta temerile copilului tău și încearcă să ții sub control programale vizionate. Dacă până la această vârstă recomandarea mea era să evitați folosirea unei lămpi de veghe pe timpul nopții, acum poate fi în avantajul vostru. Alege o lumină blândă, liniștitoare, pe care o poți lăsa aprinsă toată noaptea, atâta timp cât va fi nevoie sau până când fricile se vor risipi.
- Permite-i să dețină controlul, dar impune limite. La această vârstă, copilașii vor să aibă putere de decizie, nu doar asupra propriilor persoane, dar vor să fie în mijlocul oricărei acțiuni și să se impună prin orice mijloace. Oferă-i șansa de a alege cu cine doarme, cu ce jucării, câte cărți citește, dar totodată impune reguli stricte pentru a-i seta așteptări realiste. Copiii încearcă să tragă tot mai mult de timp, dar formulează o rutină clară de la care să nu faci excepții.
- Gestionează anxietatea de separare, care devine mult mai puternică după vârsta de doi ani. Aceasta se manifestă cu atât mai mult la copilașii care sunt în colectivitate și care trebuie să se despartă zilnic de îngrijitorii lor. Pentru că dependența copilului de îngrijitor este primară, anxietatea este amplificată de frica de a fi separat de ceilalți, îndeosebi până se va familariza cu noțiunea timpului și a spațiului. În aceste condiții, recomand să fii sincer cu cel mic, să oferi predictibilitate și să-i setezi întotdeauna așteptări realiste în ceea ce privește lipsa prezenței tale atât pe parcursul zilei, cât și al nopții.
- Fă diferența între coșmaruri și pavoruri nocturne. Adesea confundați, cei doi termeni desemnează situații complet diferite, iar reacția ta la trăirile celui mic este esențială în depășirea momentului. Dacă în cazul coșmarurilor, copilul se va trezi, va putea solicita ajutor și vom contribui la calmarea sa, din nefericire, în cazul pavorurilor, nu putem reacționa la fel. Chiar dacă cel mic are ochii deschiși, poate țipa sau chiar lovi, el nu te poate auzi și nici nu-și va aminti acest episod dimineața. Tot ce poți face este să-i rămâi alături, dar fără a interveni.
- Modifică ritualul de somn. Perioada premergătoare somnului va evolua, pe măsură ce copilul crește, ajungând până la aproximativ treizeci de minute, în jurul vârstei de trei ani. Tranziția de la perioada activă la cea de somn ar trebui să devină previzibilă și să urmărească același tipar. Aveți nevoie de un număr limitat de acțiuni ce se desfășoară zilnic în aceeași ordine, dar punând tot mai mult accent pe conectare. Copilul trebuie să-și umple rezervorul de iubire zilnic și să se simtă în siguranță, pentru a se putea relaxa complet.
Gestionarea somnului la copiii mici poate fi o provocare, dar cu disponibilitate emoțională și cu răbdare, poți crea un mediu propice pentru un somn odihnitor și benefic, indiferent de piedicile specifice vârstei. Stabilirea unei ritual potrivit, gestionarea anxietății de separare și oferirea intervenției adecvate în caz de coșmaruri sau pavoruri nocturne sunt doar câteva dintre strategiile esențiale. Adevărata provocare rămâne să echilibrezi conectarea autentică cu susținerea autonomiei și a nevoii de control, pe care toddler-ul le va manifesta tot mai vădit.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
