skip to Main Content
Cum știi Că Ești într-o Relație Toxică?

Cum știi că ești într-o relație toxică?

Un studiu longitudinal, început undeva în 1938, spune că „cele mai bune rezultate le obțin persoanele care se dedică relațiilor cu membrii familiei, prietenii și membrii comunității din care fac parte.”

Relațiile sănătoase sunt efectul unei munci perpetue, a unei discipline, a motivației, a intenționalității constante de a fi prezent și a crea din nou și din nou conexiune emoțională, dar și de a menține dorința vie. Aceste relații ne vor ajuta să vedem viața ca pe un dar, ca pe o călătorie care, deși uneori e destul de greoaie, este plină de frumos și împliniri. Ne vor ajuta să dezvoltăm compasiune, empatie, să ne dezvoltăm constant oferind un climat propice pentru fiecare din etapele vieții noastre. Sunt relațiile prin intermediul cărora ne vindecăm de gânduri negative și irealiste care ne ne-au construit percepții despre sine false. Sunt relațiile prin care viața capătă culori emoționale, iar emoțiile noastre și nevoile noastre sunt „adecvate“ și importante.

Deși suntem creați a fi și a rămâne în relații, sunt momente în care acestea ne pot fi defavorabile. Rămânem înfometați, căutând sentimentul de apartenență și de conexiune emoțională. Continuăm din inerție, uitând că e important și cum ne simțim în relație. Oare știm să identificăm relațiile care sunt abuzive sau toxice? Chiar am fi atât de pregătiți să cerșim apartenența și conexiunea unui partener, prieten sau membru de familie care ne încalcă fiecare valoare morală și emoțională construită atent, căci poate chiar am ajuns între timp la maturitatea de a le fi pus deja sub semnul întrebării și suntem siguri pe ceea ce a rămas ca valori?

Ați lupta într-o relație în care viața vi se scurge printre degete zi de zi, puțin câte puțin prin a vi se distruge încrederea în sine? Sau una în care visele voastre nu vă sunt realizate decât distruse?

  1. Relațiile toxice sunt cele care „îți amintesc“ că – nu poți, că este nerealist ce îți propui, că nimic din ceea ce îți propui nu o să funcționeze, că nu ești pregătit(ă) să faci asta (orice ar însemna acest lucru), că „Este doar în capul tău!“. Evident, toate astea în mod subtil. Nu vă imaginați că sunt cusute cu ață albă. Sunt acel gen de răni care nu se văd, ca un agresor care știe unde să lovească fără a lăsa urme vizibile.
  2. Sunt cele în care te duci să ceri ajutor și te întorci acasă mai dezamăgit decât atunci când ai ieșit pe ușă. Plin de critică în minte și vină, dulcea vină care devine povară ca un bagaj de care nu te poți descotorosi.
  3. Acele relații în care nevoile tale nu mai sunt importante și, deși intenția ta era de a le exprima, discuțiile au dus spre a fi evidențiate nevoile celuilalt iar tu ai rămas tacit încercând să răspunzi nevoii celuilalt. Căutând constant să i le îndeplinești, uitând de tine și de nevoile tale.
  4. Relații în care te-ai simțit „insuficient de..“ fără să știi ce anume nu este suficient, în care ai avut parte de comentarii sau critici adresate caracterului tău. Criticile au devenit cea mai „reușită“ formă de a ți se adresa și a devenit modul de interacționare constant și familiar. Dacă o relație vă lasă sentimentul ăsta constant, dacă încerci constant să mulțumești persoana de lângă tine, indiferent că este partener de viață sau prieten, atunci ai parte de o relație nesănătoasă care nu duce nicăieri.
  5. Imaginea de sine se conturează prin relațiile sociale pe care le avem. Dacă cei apropiați nouă ne erodează stima de sine, încet, ca picătura chinezească și ne minimalizează eforturile sociale iar asta devine o normă și un fel de a fi, continuăm să căutăm inconștient astfel de interacționări perpetuând negativitatea și toxicitatea în relații.
  6. Relațiile defectuoase cresc nivelul stresului și drept urmare, afectează sănătatea fizică. Soții Gottman, în cercetările lor au identificat faptul că atunci când suntem susținuți de partenerul de viață, suntem mult mai puțin afectați de răceli sau gripe.

În cadrul aceluiași studiu longitudinal menționat la început, psihiatrul Robert Waldinger spune că: „Pe lângă faptul că are un impact pozitiv asupra sănătăţii fizice şi emoţionale, relaţiile constructive au puterea de a spori memoria. Persoanele care se află în relaţii în care simt că pot conta pe partenerul lor în momente de nevoie au de fapt o capacitate mai mare de atenţie şi memorare. La polul opus, partenerii care simt că nu pot găsi sprijin în cel pe care îl au alături cunosc o scădere a capacităţii memoriei“.

Ținând cont de importanța relațiilor și de sănătatea noastră fizică și mintală, poate ne-ar ajuta să ne ridicăm câteva semne de întrebare atunci când alegem să investim în relații:

  • Cum mă face să mă simt persoana de lângă mine?
  • Mă simt în siguranță lângă ea sau ele?
  • M-am simțit stresat(ă) sau agitat(ă) lângă această persoană?
  • Simt că trebuie să-mi ridic ziduri de protecție față de aceasta sau aceste persoane?
  • Mă simt vreodată forțat(ă) să-mi încalc propriile valori morale, etice, sau limite personale în preajma lor?
  • Mă simt dator sau datoare să mă explic constant și să argumentez exagerat fiecare gând exprimat sau nevoie?
  • Mă simt vinovat(ă) în mod constant în preajma lor?
  • Trăiesc permanent cu gândul că totul depinde de mine ca relația să funcționeze?

Dr. Helen Fisher, biolog şi antropolog spune că iubirea este o dependență, „Este o dependenţă minunată, atunci când lucrurile merg bine şi o dependenţă oribilă atunci când lucrurile merg rău“.

Diana Bocsitan

Psiholog și psihoterapeut cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România este specializată în psihologie educațională și în psihoterapia familiei, cu formare în cadrul AMPP. Are o experiență de zece ani în domeniul educației copilului, adolescentului și familiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută