skip to Main Content
Cuplurile Fericite Nu Se Nasc Astfel, Ci Devin: Cum Construim Fericirea în Cuplu

Cuplurile fericite nu se nasc astfel, ci devin: cum construim fericirea în cuplu

Cel mai adesea, reținem ceea ce „NU avem voie” să facem, iar soții Gottman – un cuplu a cărui experiență s-a transformat în știință – au evidențiat câteva aspecte clare pe care e bine să le evităm. Astfel, după 30 de ani de cercetare, ei au descoperit predictorii divorțului (sau indicatorii de separare a cuplului). Toate aspectele sau modalitățile distructive de relaționare au fost structurate de acești cercetători în patru categorii, intitulate Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei – CRITICA, DISPREȚUL, DEFENSIVA și ÎMPIETRIREA. Fiecare dintre ei cu un rol bine definit, de a induce distanțarea și, ulterior, separarea cuplului. Călăreții se infiltrează subtil, nu unul câte unul, niciodată în ordine, dar cu atât de multă putere, încât distrug sentimentul de siguranță și ridică ziduri între parteneri – astfel, fiecare ajunge a-și nega nevoia de conectare și iubire.

Adevărul este că avem nevoie cu toții de iubire, iar iubirea într-un cuplu nu este un dat al sorții, ci o construcție. Cuplurile fericite nu se nasc astfel, ci devin! Factorii ce concură la construcția fericirii ilustrează câteva cerințe, pe care e bine să le cunoaștem: [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Manifestați-vă admirația și aprecierea

Acestea două stau la baza antidotului pentru dispreț și consolidează terenul pe care se poate construi. Reamintiți-vă că, pe vremea când făceați primii pași în relația voastră, ați identificat nenumărate aspecte pozitive în celălalt. Acestea nu au dispărut odată cu trecerea anilor, doar că acum au rămas într-un colț al minții, de unde le puteți accesa la nevoie – trebuie numai să vi le amintiți. Vă poate fi de folos să concepeți o listă de mulțumiri față de partener: „Mulțumesc pentru cafea. A fost exact cum mi-o doream“; „Mulțumesc că m-ai ascultat, când ți-am spus cât de agitată mi-a fost ziua“; „Îmi place când ai grijă de mine și ești atât de atent(ă) la nevoile mele!“; „Mulțumesc că îți faci timp să discuți cu prietenii/familia mea!“.

Lista mulțumirilor poate fi oricât de lungă doriți, cu remarci cât se poate de simple și de sincere. Nu uitați că lucrurile mici valorează cel mai mult! Pentru a deveni un automatism benefic relației, încercați zilnic exercițiul aprecierilor – rostind minimum câte 5 în fiecare zi.

În zilele obișnuite, suntem atenți asupra detaliilor care ne deranjează, folosind un pilot automat pentru a funcționa și uitând că partenerul face și lucruri bune. Nu suntem perfecți, ceea ce înseamnă că sunt momente în care greșim și, poate, fără neapărat să vrem, rănim partenerul. Ceea ce mă duce la următorul punct. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Cereți iertare

Cuplurile fericite au învățat să-și recunoască propriile greșeli. A rămâne ancorați în realitatea imperfecțiunilor proprii (care de altfel ne face și unici, și autentici) e o condiție care stă la baza recunoașterii greșelilor. Fiecare este conștient de propriile defecte și, în mod cert, fiecare lucrează la a le șlefui sau a le gestiona. Iar asta presupune să alungăm negurii defensivității atunci când, în loc să ne cerem scuze sau iertare, urcăm pe scara mândriei, negând că am fi imperfecți și rănind partenerul fiindcă are cutezanța de a ne reaminti asta.

Brené Brown în Darurile imperfecțiunii spune că „atenția trebuie focalizată asupra emoțiilor negative, astfel încât acestea să nu fie reprimate sau exagerate. Atenția ne ajută să nu ne identificăm excesiv cu gândurile și cu sentimentele noastre, astfel încât să cădem pradă negativității“. Cu alte cuvinte, recunoașterea imperfecțiunilor duce la acceptarea lor și, implicit, la o relaționare sănătoasă cu partenerul.

Relațiile sănătoase, bazate pe respect reciproc, nu țin scorul dreptății. Atitudinea defensivă aduce critica partenerului, căci a avea tu dreptate înseamnă că celălalt sigur greșește, iar asta, după cum am văzut, ne duce către Călăreții Apocalipsei, descriși de soții Gottman. Călăreții – la rândul lor – duc spre mecanismele de apărare prin care iubirea este ținută la distanță. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Învățați să vă certați

Conflictele pot fi utile cuplului, atunci când partenerii cunosc rolul și mai ales modul lor de rezolvare. Nu evitați conflictele; ele vă pot oferi prilejul de a ajusta ceva ce s-a alterat treptat în regulile și valorile cuplului, o schimbare survenită în timp și căreia nu i-ați oferit atenție până atunci. Discutați câte o problemă pe rând și doar în momente de calm; nimic benefic nu poate rezulta dintr-o confruntare arțăgoasă. Deoarece nimic nu ajunge la urechile noastre, atunci când suntem criticați sau răniți. Dacă este necesar, puteți cere o amânare a discuției, până ce vă simțiți pregătit(ă), dar nu exagerați cu amânarea până când ajungeți la evitare totală. Dacă discuția cere o reprogramare, e bine să stabiliți o dată exactă și un loc anume (niciodată în dormitor!) – cel mai bine în aceeași zi.

Încercați să ascultați activ, astfel încât, atunci când oferiți un răspuns, acesta să se refere exact la cuvintele partenerului, fără adăugiri personale. Iată o regulă care vă va motiva să fiți cât se poate de atenți la cuvintele folosite. Să vedem un exemplu: „Dacă am înțeles corect, te deranjează atunci când nu sun să te anunț că voi întârzia la cină. Mai este ceva?“ Apoi, încercați să înțelegeți rațional ceea ce partenerul tocmai v-a transmis: „Înțeleg ce spui, acum are sens pentru mine“. Nu este necesar să fiți și de acord, ci doar să înțelegeți rațional mesajul. Drept consecință, veți avea chiar senzația că știți ce simte partenerul: „Îmi imaginez că simți furie“. Poate că nu veți „ghici“ chiar ce simte, dar asta vă va ajuta să-l determinați să-și deschidă sufletul și să exprime el însuși emoția care-l încearcă.

O asemenea conversație este un exemplu de relaționare pozitivă și de rezolvare eficientă a conflictelor. Drept urmare, într-o altă discuție contradictorie, nu veți reveni cu reproșuri privind trecutul și nu veți readuce în conflict argumente mai vechi, riscând să creați un vortex al certurilor fără sfârșit.

[cs_divider divider_style=”divider6″ divider_backtotop=”yes” divider_height=”1″]

Pentru și mai multe idei și recomandări despre știința relațiilor de cuplu, vă recomand lista de cărți destinate acestui subiect, din librăria online a Paginii de Psihologie.

Diana Bocsitan

Psiholog și psihoterapeut cu drept de liberă practică, acreditat de Colegiul Psihologilor din România este specializată în psihologie educațională și în psihoterapia familiei, cu formare în cadrul AMPP. Are o experiență de zece ani în domeniul educației copilului, adolescentului și familiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută