De câte ori este important să repetăm lecția pentru a spune că am învățat-o? Află răspunsurile mai multor studii de psihologie – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Sistemul de învățământ este pe cât de lacunar, pe atât de greoi pentru copiii și studenții zilelor noastre. Rollercoasterul școlii fizice și al celei online îngreunează modul de a acumula informații și de a le înmagazina sănătos, fapt ce determină un posibil burnout al elevilor încă din clasele primare.

De asemenea, volumul crescut de informații necesar a fi interiorizat într-un timp record face ca apetitul pentru educație să scadă considerabil, în contextul pandemiei COVID-19. Însă, dincolo de gadgeturi, aplicații, lecții și activități extrașcolare, ceea ce nu se predă în instituțiile de învățământ sunt chiar modalitățile de a studia eficient.

Mergând pe acest filon, potrivit site-ului apa.org, prof. psih. Robert Bjork (Universitatea din California, LA), subliniază că „operațiunile de stocare și recuperare a informațiilor din memoria umană diferă în funcție de dispozitivele de înregistrare în aproape toate modurile posibile“. Drept urmare, sfatul său este să alegem strategiile ce necesită activarea creierului pentru a-și aminti informații, în detrimentul revizuirilor pasive a notițelor; conceptul poartă numele de „dificultate dezirabilă“.

Iată câteva strategii științifice utile în procesul de învățare: 

1. Amintirea și repetarea 

Potrivit psihologului Jeffrey Karpicke (Universitatea Purdue, Indiana), practicile de reamintire și repetare reprezintă cele mai dezirabile proceduri de învățare. Teoria sa a putut fi testată printr-un studiu în care elevii au încercat să învețe o listă de cuvinte într-o limbă străină, participanții însușindu-le într-una din cele patru modalități:

  • învățarea listei o dată;
  • studierea listei până când și-au reamintit, fără echivoc, toate cuvintele;
  • parcurgerea listei până când și-au reamintit toate cuvintele, de trei ori consecutiv;
  • lecturarea listei până când își aminteau fiecare cuvânt de trei ori, la distanță de timp, pe parcursul a unei sesiuni de studiu de treizeci de minute. 

Care strategie credeți că a funcționat cel mai bine? Rezultatele cercetării lui Karpicke relevă faptul că după o săptămână, cei ce abordaseră ultima tehnică de învățare și-au reamintit 80% dintre cuvinte, pe când cei ce apelaseră la cea de-a treia tehnică, își aminteau 30% dintre cuvinte. Astfel, sfatul lui Karpicke este că pentru a avea efecte semnificative, sunt necesare recapitulări repetate, la intervale distanțate de timp.

2. Adaptarea strategiilor preferate de învățare

Fiecare dintre noi avem un mecanism diferit de stocare a informațiilor; drept urmare, strategiile de memorare sunt diferențiate. Dr. John Dunlosky, de la Kent State University, Ohio, studiază învățarea autoreglată (cu ajutorul programelor flashcard de genul Study Stack ori Chegg) și susține că pentru cardurile cu răspunsuri unice, studiile arată că gândirea la un răspuns ar fi eficientă, însă nu și în cazul răspunsurilor detaliate, precum definițiile (ce necesită a fi tastate, notate, ori reiterate cu voce tare). Totodată, eficacitatea lor este dovedită atunci când elevii își revizuiesc informațiile dobândite cu câteva zile înaintea testărilor.

Cartografierea conceptelor, ori crearea unor relații între concepte, este o altă tehnică uzitată de elevi și studenți. Specialiștii subliniază eficacitatea acesteia, atât timp cât elevii reușesc să-și creeze o hartă imaginară, având cărțile, manualele închise. Pe scurt, memoria vizuală poate fi chiar un plus, atunci când avem de-a face cu examene sau teze pentru materii tehnice, ale căror informații trebuie a fi rostite ori scrise pe de rost.

De câte ori nu ne-am testat cunoștințele, copii fiind, rugându-ne părinții să ne adreseze întrebări pentru a vedea dacă știm lecția sau adresându-ne noi întrebări la care tot noi răspundeam? Ei bine, această strategie este, de asemenea, potrivită pentru procesul de învățare.

Chestionarele, în egală măsură, pot fi instrumente utile, atunci când avem de memorat informații, pe care nu doar să le „tocim“, ci să ni le putem reaminti, ori de câte ori avem nevoie de ele. Un profesor de la Universitatea de Stat din Oregon, psihologul Regan Gurung, menționează că însăși eșecul unor răspunsuri corecte este mult mai dezirabil, decât lipsa încercării de a răspunde la ele.

3. Existența grupurilor de studiu

Școala online destramă adesea relațiile dintre colegi, dezbinând chiar și fostele grupuri de studiu. Este lesne de înțeles că elevii și studenții au o altă energie atunci când studiază împreună, chiar dacă poate nivelul lor educațional și de însușire a informațiilor este unul diferit. În acest sens, prof. psih. Henry Roediger, de la Universitatea Washington, din St. Louis, evidențiază necesitatea ca fiecare dintre participanți să aibă oportunitatea de a gândi răspunsurile la nivel individual, chiar dacă prin asta pare să „pierdem“ mai mult timp. 

℗PUBLICITATE



Astfel, chiar dacă unii dintre elevi ori studenți au nevoie de un timp suplimentar pentru a oferi un răspuns la o întrebare adresată în cadrul grupului de studiu, nu înseamnă neapărat o încetinire a procesului, cât mai degrabă o sedimentare a informațiilor, indiferent de nivelul de pregătire al copiilor. 

4. Intercalarea informațiilor

Suntem obișnuiți, încă din primele clase, să ne concentrăm pe un anumit subiect, pe o anumită materie, să o aprofundăm și abia apoi să ne ducem atenția spre o alta, învățând secvențial. 

Profesorul Robert Bjork de la Universitatea din California, LA, este de părere că spațierea însușirii informațiilor (prin decalarea lor și reluarea acestora într-un alt bloc temporal), presupune, intrinsec, practicarea recuperării informațiilor, în timp.

În contrapartidă, dr. Aaron Richmond (Metropolitan State University, Denver) este de părere că este posibil ca două sau mai multe concepte să se suprapună și să interfereze în procesul de învățare.

Așadar, este important să fim atenți atunci când alegem să învățăm, în așa manieră încât să nu ne supraaglomerăm, ci să creăm punți creative, chiar și atunci când informațiile sunt cât se poate de tehnice.

5. „One size fits all“ nu este un concept specific învățării

Învățarea este o artă, oricât de mult am minimiza acest lucru. Subiectivitatea fiecăruia dintre noi face ca învățarea să fie personalizată. Specialiștii o numesc abilitate metacognitivă și devine „brodată“ de-a lungul timpului, prin specificitatea personală. Se poate ca un anumit stil de învățare să fie unul de succes pentru anumiți subiecți, iar un altul pentru alții. Nu de puține ori observăm la școală ori chiar în facultate colegi care rețin informații din clasă, din timpul orelor, și alții care au nevoie de o perioadă de studiu mai aprofundată, la nivel individual. Puterea de concentrare a fiecăruia este un alt subiect care „atârnă“ destul de greu în procesul de învățare. Nu suntem obișnuiți să ne fie predate tehnici de însușire a informațiilor, însă, prof. psih. Stephen Chew (Universitatea Samford, Alabama) a creat o serie de cinci videoclipuri (a câte șapte minute), despre concepții comune greșite despre studiu, modalități de îmbunătățire a învățării etc.

Munca sa a ajuns să fie vizualizată de peste trei milioane de utilizatori și poate aduce beneficii indubitabile generațiilor următoare, dar și celor existente.

Se spune că procesul învățării ar fi sănătos să ne însoțească pe tot parcursul vieții. Creierul are nevoie să primească informații, dar și comenzi, pentru a putea rămâne în formă acceptabilă, cât mai mult timp. 

Drept urmare, este necesar să avem grijă să nu abandonăm niciodată acest proces al deprinderii, chiar dacă uneori apreciem că nu mai suntem la vârsta la care să o facem. Este sănătos să fim curioși, să ne alegem domeniile potrivite, plăcute sufletului nostru, și să le „hrănim“ permanent, pentru ca conexiunile sinaptice să poată fi realizate cât mai mult timp, cu succes.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută