De ce atrag oameni care „profită“ de mine?

Am întâlnit această întrebare (cea care dă titlul acestui articol) frecvent în conversații, fie în cabinet, fie în afara lui. De multe, ori întrebarea vine cu un subînțeles: „Ce e greșit la mine, de atrag numai asta?“ sau „Sunt blestemată să am parte doar de astfel de relații?“. 

Am scris acest articol adresându-mă persoanelor care suferă sub povara acestor gânduri:

• „Nu e nimic greșit la tine și nici la norocul tău!”.
• „Cum adică?! Atunci, oare de ce putem observa aceste regularități în relațiile noastre? Cum ajungem în relații în care ne simțim folosiți sau în care avem senzația că suntem singurii care oferim și niciodată cei care primim?“.

Câteva răspunsuri bine argumentate științific

În următoarele rânduri, voi enunța principalele mecanisme care joacă un rol în această capcană în care putem fi prinși. Discuția nu e exhaustivă, însă speranța mea este că va oferi puțin mai multă claritate și control.

Tiparul de relații din jurul nostru ar putea fi influențat de o modalitate de funcționare pe care am învățat-o cu mult timp în urmă, despre ce trebuie să fac în relații, ca să fiu acceptat, ca să fie armonie, pentru a obține dragoste sau a evita suferința. Adică, dacă am învățat de când eram mic(ă) ideea cum că, pentru a obține conectare, aprobare sau a evita consecințe negative, atunci trebuie să „rabd“ sau să renunț la nevoile, emoțiile, dorințele mele și „va fi bine“. Atunci, firesc, voi aborda această strategie. Putem să fi fost crescuți de un părinte bolnav cu nevoi proprii, care erau mai importante. De exemplu: „Vreau să mergem la joacă afară, dar mama nu se simte bine și o să se necăjească dacă zic ceva, așa că mai bine tac“. Sau să fi fost crescuți cu frica de a nu supăra, a nu deranja pe cineva, de groaza consecințelor care s-ar putea abate asupra noastră. În acele momente, avea foarte mult sens să învățăm că ne e util să ne punem pe locul doi, fiind copii fără apărare.

Atunci când, cu trecerea timpului, mintea noastră generează gândurile acestea, care nu mai sunt valabile în viața noastră de zi cu zi și comportamentele de cedare a controlului, compromis, negare a importanței nevoilor noastre devin la ordinea zilei, putem să ajungem să ne trezim în relații în care ne simțim folosiți sau ne autosacrificăm benevol.

Un mecanism care poate să se manifeste este ceea ce numim în psihologie schema chemistry, care, chiar dacă sună a ceva magie, se referă la:

• Faptul că se vor apropia de noi persoane care caută să fie îngrijite, care își văd nevoile mai importante sau care găsesc greu de suportat atunci când lucrurile nu se întâmplă după cum își doresc, pentru că vor primi în relație exact asta.
• Având în vedere tendința de a ne minimiza („Lasă, că nu contează dacă nu îmi place mie“, „Lasă, că-mi trece“), e posibil să acceptăm comportamente nepotrivite, pe care persoane care nu au istoricul nostru nu le-ar accepta. Iar persoanele cu care interacționăm pot să continue să se comporte așa, fără să realizeze că pentru noi nu e ok.
• Familiaritatea e liniștitoare de multe ori. Astfel, putem să găsim oamenii care nu acționează așa cum suntem obișnuiți, ca fiind suspecți. Poate să ne tulbure felul lor „extraterestru“ de a manifesta grijă pentru noi. Prin urmare, nu vom petrece mult timp cu aceste persoane, ceea ce înseamnă că pot să ajung să petrec mai mult timp cu persoanele care se comportă conform așteptărilor.

Astfel, putem să ajungem să alegem parteneri, prieteni dominanți și controlatori sau, pur și simplu, să facem prea multe pentru alții și prea puțin pentru noi, în relație cu oricine.

℗PUBLICITATE

---

---

Mugurii schimbării de la interior spre exterior

În concluzie, nu e nimic greșit, în esență, la tine și nici la norocul sau soarta ta! Ce se întâmplă e că ai învățat niște gânduri și comportamente în relație cu ceilalți, care acum nu te mai ajută. S-ar putea să fie niște obiceiuri de funcționare „încăpățânate“, însă, sunt lucruri care se pot schimba: ține de ceea ce poți să începi să faci diferit.

Ce ar putea să fie asta? Las mai jos enumerate câteva direcții generale:

• Să nu mai accepți comportamente care te deranjează.
• Să te obișnuiești să ceri ajutorul și să înveți că e ceva normal și de așteptat să îți formezi propriile păreri.
• Să înveți să spui „Nu“.
• Să monitorizezi dacă, într-adevăr, faci prea multe într-o relație și să comunici nemulțumirea.
• Să te oprești din a spune că „Nu contează“. Contează! Și tu contezi!.
• Să te retragi din relații unilaterale.

Înainte de a încheia, îți lansez două provocări:

1. Roagă pe cineva drag să aibă grijă de tine. Poate îți e poftă de un compot cu mere, dar nu ai timp și chef să-l faci. Roagă pe altcineva să-l facă pentru tine.
2. Spune „Nu“ la ceva ce în mod normal ai lăsa de la tine. (De exemplu: „Nu vreau să mergem la film azi. Prefer să ne odihnim acasă“).

Accepți provocarea? Lectură recomandată: Cum să-ți reinventezi viața, de Jeffrey E. Young & Janet S. Klosko.

Articol realizat cu sprijinul PsyLife.

Bibliografie:

• Farrell, J. M., Reiss, N., & Shaw, I. A. (2014). The schema therapy clinician’s guide: A complete resource for building and delivering individual, group and integrated schema mode treatment programs. John Wiley & Sons. 
• Young, J. E., & Klosko, J. S. (1994). Reinventing Your Life: The Breakthough Program to End Negative Behavior… and Feel Great Again. Penguin.
• Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2006). Schema therapy: A practitioner’s guide. Guilford press.