Noi, ca popor, suntem învățați din familie să nu ne „spălăm“ rufele în afara pereților casei, transmitem intergenerațional sintagma „ce va spune lumea dacă află că ne-am certat“, pe scurt, preferăm, în multe cămine, să ne înstrăinăm, să suferim în tăcere, să ne deconectăm relațional, apreciind că numai așa, lăsând de la noi, se vor stinge problemele dintre noi.
Preferăm chiar să ne destăinuim rudelor apropiate, prietenilor, duhovnicilor, însă nu și celui cu care ne împărțim viața, din cauza temerii de a nu-l pierde ori pentru că ceva din noi ne spune că nu putem fi acceptați dacă ne exprimăm nemulțumirile sau neajunsurile.
Specialiștii în relații și sexualitatea umană ne atrag atenția asupra faptului că avem nevoie de o comunicare deschisă cu privire la nevoile, temerile și dorințele sexuale. Dar tot ei ne spun că procesul de creștere, în acest caz, este lent și anevoios; pentru că nimeni nu ne învață cum să vorbim despre sex. Fără nicio licență în psihologie sau vreun masterat, intuim, majoritatea dintre noi, cât de importantă este această comunicare, iar bunul simț și umorul pot fi aliați de nădejde, mai ales la început.
Avem nevoie de conștientizare sexuală
În acest context, ideea de a discuta despre diferențele sexuale devine îndepărtată și implică un nivel crescut de încredere, dar și de inteligență emoțională și relațională, totodată. Încredere pe care nu o putem dobândi decât prin practică.
În egală măsură, studiile arată că acele cupluri care poartă conversații deschise despre problemele sexuale sunt mai mulțumite de relațiile lor. Mergând pe acest filon, potrivit site-ului psychologytoday.com, psihologul Uzma Rehman, împreună cu echipa sa, au studiat teama de a diseca conflictele în cupluri, prin comunicare.
Astfel, echipa de cercetare a rugat repondenți aflați în relații serioase să-și imagineze situații conflictuale atât non-sexuale, cât și sexuale; ulterior, au răspuns unui chestionar ce măsura sentimentului de amenințare pentru sine, pentru relație ori pentru partener. Pe de-o parte, rezultatele au subliniat faptul că aceste conflicte sexuale sunt asemănătoare celor non-sexuale (cele trei tipuri de amenințări fiind la cote înalte în ambele cazuri) și, în același timp, argumentele sexuale au generat cote și mai crescute de amenințare pentru sine decât cele non-sexuale.
℗PUBLICITATE
Așadar, în loc să ne comunicăm preferințele ori chiar să-l întrebăm pe partener despre ale sale, preferăm să nu o facem, să ne păstrăm fanteziile (nesatisfăcute) și frustrările pentru propria persoană, alegând să ne bazăm pe convenții culturale care ne dictează cum ar trebui să se desfășoare actul sexual.
De ce nu comunicăm atunci când ne este greu?
Potrivit expertului David Ludden, există mai multe motive pe care știința le enumeră cu privire la motivele pentru care evităm să comunicăm despre ce este greu sexual sau non-sexual în cuplu:
- Cultura, care ne face să ne inhibăm pornirile și să catalogăm aceste discuții, aparent firești, despre sexualitate, drept mult prea îndrăznețe și care nu își au locul ori momentul, fiind de multe ori înlocuite cu glume, menite să distragă atenția și punctul de interes.
- Educația sexuală este un subiect tabu, chiar și pe final de an 2021. Și nu, nu doar pe teritoriul țării noastre, ci chiar și în America (țara tuturor posibilităților), acolo unde mulți dintre semenii noștri ignoră anatomia proprie ori a partenerilor lor, fără a înțelege, pe deplin, semiotica actului sexual. Într-un astfel de peisaj, este lesne de înțeles de ce nu putem transmite ori cuantifica informațiile pe care le-am putea comunica persoanei dragi.
- Teama de a fi catalogați în vreun fel, atunci când ne arătăm fără alte filtre sociale. A ne deschide în fața celui cu care împărțim viața poate fi un exercițiu tare greu de realizat, chiar și în cazul cuplurilor sudate (ori care au o experiență acumulată de ani buni), iar la baza acestei temeri stă însăși jena de a nu fi mustrat, de a nu fi pe aceeași lungime de undă cu celălalt, lăsând a crede că suntem, mai degrabă, misterioși și greu de deslușit.
Pornind de la observațiile psihologilor, aceste frici sunt formate dintr-un cumul de trei amenințări ce se succed perpetuu:
- amenințarea pentru relație sau teama ca un posibil conflict să escaladeze într-atât, încât să nu mai existe cale de întoarcere; drept urmare, preferăm să nu comunicăm, să apreciem că ne aflăm într-o relație satisfăcătoare (deși nu este așa) decât să riscăm un conflict care ar putea îmbunătăți situația.
- amenințarea partenerului sau felul în care l-am putea răni pe cel de lângă noi, prin comunicarea directă a lucrurilor pe care acesta le face, însă, preferăm să tăcem, pentru a nu-l face să se simtă inconfortabil.
- amenințarea față de sine sau, mai degrabă, a felului în care am putea fi percepuți prin exprimarea vulnerabilităților proprii. În cazul conflictelor, încercăm să ne exprimăm punctul de vedere, dar, adeseori, de teama de a nu fi dezaprobați, evităm să abordăm subiecte sensibile, chiar dacă acestea pot avea impact asupra cuplului.
În loc de concluzie
Ceea ce nu înțelegem este însuși faptul că amânând astfel de conversații și subiecte în cadrul relației ajungem să pierdem o parte din noi și din cel alături de care formăm o pereche. Putem suspenda abordarea unui subiect, însă nu la infinit, așa cum nu îl putem băga sub preș, în speranța că acesta se va evapora. Drept urmare, avem de învățat cum să comunicăm, iar partea cea mai bună este că avem manuale serioase de studiu în acest sens. De la ceartă la dialog sau Căsnicia, pe roate sau pe butuci? sunt doar două dintre cărțile care pot fi salvatoare pentru relația de cuplu. Iar pentru mai multe conversații autentice despre sex, vă recomand Dezvăluirea sinelui tău sexual.
Din păcate, ignorarea provocărilor nu înseamnă dispariția lor, iar dacă nu reușim să ne luăm inima în dinți și să avem inițiativa de a deschide cutia Pandorei, este important de știut că putem oricând apela la ajutorul unui specialist în sănătate relațională, care ne poate ajuta să traversăm această sincopă cu blândețe și compasiune.
Viața ne poate oferi multe lecții, unele mai ușoare, altele mai dificile, însă chiar și acestea din urmă au rolul de a ne șlefui și a ne face să evoluăm din punct de vedere personal și interuman. A fi într-o relație nu este un lucru facil, este un proces continuu de transformare, prin care trecem împreună și care are rolul de a ne dezvolta și nicidecum de a ne pune piedici. Însă pentru a ajunge la această concluzie este necesar să ne reamintim că suntem noi înșine perfect-imperfecți, înainte de a-l cataloga pe cel de lângă noi în atare fel.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
