Trăim într-o epocă în care ecranele au devenit oglinzile noastre cele mai intime. Ne spunem poveștile zilnic, prin imagini, texte și videoclipuri de câteva secunde, sub forma acelor story-uri efemere care sunt postate și dispar în 24 de ore. Însă, dincolo de conținutul în sine, un gest aparent banal atrage atenția multora dintre noi: ne uităm compulsiv la cine ne-a vizualizat story-urile. De ce o facem? Ce căutăm, de fapt, în lista aceea de nume?
- Nevoia de validare și vizibilitate
La baza multor comportamente din social media se află o nevoie profund umană: aceea de a fi văzut, recunoscut, validat. Când postăm un story, mai ales dacă e personal sau vulnerabil, vrem să știm că „cineva“ a fost acolo, că trăirea noastră a avut martori. Verificarea vizualizărilor devine astfel un soi de oglindă digitală, în care sperăm să găsim confirmarea că existăm și contăm.
Studiile din domeniul neuroștiinței sociale, cum sunt cele realizate de profesorul Matthew Lieberman (UCLA), arată că nevoia de apartenență activează aceleași regiuni ale creierului ca durerea fizică. A fi ignorat, chiar și în online, poate declanșa disconfort emoțional real.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
- Speranța secretă că acel cineva se uită
Fie că e vorba despre un fost partener, de o persoană care ne place, de cineva cu care avem o tensiune nerezolvată sau o legătură neîncheiată, de multe ori, lista de vizualizări e scanată pentru „acel nume“. Nu ne uităm la toți – ne uităm după unul. Sperăm, uneori inconștient, că simpla lui prezență digitală confirmă că mai există o punte între noi, fie ea și firavă.
- Controlul iluzoriu asupra relațiilor
Într-o lume tot mai imprevizibilă emoțional, în care mesajele pot fi lăsate în seen și conexiunile pot dispărea fără explicații, faptul că vedem cine ne urmărește conținutul ne oferă un sentiment iluzoriu de control. „Știu că s-a uitat“ devine o formă de ancorare, un indicator că suntem totuși în radarul cuiva, chiar dacă lipsesc cuvintele sau gesturile concrete.
Un raport din Journal of Social and Personal Relationships (2019) arată că monitorizarea comportamentului online al celuilalt este o practică frecventă în relațiile nesigure sau în etapele post-ruptură, ca formă de reglare emoțională.
- Comparație socială și imagine de sine
Pentru unii, analiza vizualizărilor este și o sursă de comparație: „Cine mă urmărește?“, „Câți sunt?“, „Cine a renunțat?“. Acest comportament poate fi corelat cu stima de sine și cu nevoia de a înțelege unde te situezi în raport cu ceilalți.
℗PUBLICITATE
Psihologul Leon Festinger, autorul teoriei comparației sociale, susținea că oamenii își evaluează valoarea în funcție de ceilalți, iar rețelele de socializare amplifică acest mecanism prin expunerea continuă la „performanțele“ altora.
- Nevoia de conexiune reală într-un spațiu virtual
La un nivel mai profund, poate ne uităm la vizualizări pentru că ne e dor de conexiune. Nu orice fel de conexiune – ci una autentică, umană, care ne spune „te văd, sunt aici“. Story-urile pot deveni o formă de intimitate pasivă – nu vorbim, dar ne privim. Nu spunem, dar ne simțim. „Relațiile nu se hrănesc cu perfecțiune, ci cu prezență și autenticitate“, ne reamintește psihoterapeutul relațional și autorul Gáspár György.
Ce putem face cu această conștientizare?
Psihologii recomandă ca, odată ce ne-am conștientizat și acceptat comportamentul din mediul online, să nu uităm că mai există câțiva pași de făcut:
- Observă-ți intenția: data viitoare când simți impulsul să verifici cine a văzut, întreabă-te: „Ce sper să găsesc acolo?“, „Ce nevoie emoțională îmi exprim prin acest gest?“.
- Fii blând(ă) cu tine: nevoia de a fi văzut(ă) este umană, nu e greșită. Dar poate deveni dureroasă când e hrănită doar din spații superficiale.
- Creează conexiuni reale: folosește rețelele de socializare ca pe un pod, nu ca pe o destinație. Dacă simți că vrei să fii aproape de cineva, poate e mai sănătos să-i trimiți un mesaj decât să aștepți să-ți vadă story-ul.
- Exersează prezența conștientă: mai multă atenție la ce simți în corp, ce gânduri apar, ce emoții te mișcă. Acolo se află adevărata relație – cea cu tine însuți.
În era conexiunii continue, dorul de prezență autentică devine tot mai acut. Și poate, în spatele fiecărei reactualizări a listei de vizualizări, se ascunde un strigăt tăcut: „Uită-te la mine cu adevărat!“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
