Skip to content

Cultura ultimilor ani pune accent pe productivitate mai mult ca oricând. De fiecare dată când intrăm într-un cont de social media, când vedem o copertă a unei reviste sau o copertă de carte într-o librărie, sau când vorbim cu prietenii, apare un discurs despre cum să facem mai mult, mai bine și cum să fim mai productivi. E plin de citate motivaționale, de povești de viață de succes și avem senzația că nimeni nu mai eșuează. Se adaugă la toate astea și diversele stiluri de parenting, care pun presiune pe părinții și așa obosiți de ritmul vieții din zilele noastre, să se dedice total copiilor lor, să-i țină ocupați tot timpul și să nu îi lase să se plictisească vreodată.

„Mami, m-am plictisiiiit!“

În calitate de părinți, care știu că trebuie să își învețe copiii să își gestioneze emoțiile, noi sărim din papuci la primul „mami, m-am plictisiiiit!“ al copilului și îi oferim rapid o alternativă pentru a se distra: fie tableta, fie un desen animat la televizor, fie o activitate, ca nu cumva să rămână copilul fără ocupație. Dar gestionarea emoțiilor nu înseamnă să le distragem atenția copiilor instant de la orice sentiment neplăcut sau negativ. Ci să-i lăsăm să stea și în aceste stări firești, de care se vor lovi constant pe parcursul vieții. Studiile de specialitate sugerează că expunerea repetată a copiilor în fața stresului sau a emoțiilor neplăcute, de intensitate ușoară (cu susținere psihologică din partea unui adult), încurajează dezvoltarea de reacții de adaptare sănătoasă în fața viitoarelor situații similare, atunci când acest lucru se întâmplă într-un anumit context.

Ce este „plictiseala“?

Contrar credinței populare, plictiseala nu este lipsa unei activități, sunt mult prea rare situațiile în care avem opțiuni foarte limitate, mai ales în era digitalizării, a acțiunii și a consumerismului, de toate tipurile. Aceasta apare mai degrabă atunci când niciuna dintre activitățile care ne sunt la îndemână nu ni se mai pare satisfăcătoare. Și pentru că nu există o definiție unanim acceptată a acestui fenomen complex, nu vă voi plictisi (ha!) cu multiplele încercări de a defini acest concept. În schimb, găsim similarități în descrierea felului în care este percepută plictiseala. 

Într-un studiu condus în 2006 de Martin și asociații, repondenții au descris că atunci când sunt plictisiți se simt „stresați, agitați, dar, în același timp, letargici“. În timp ce, într-un un alt studiu, realizat de Mann, pe un grup de profesori, aceștia au descris că „a fi plictisit este obositor, frustrant și trist“. De altfel, psihologul John Eastwood, profesor al Universității York din Toronto, menționează că este vorba despre o alternanță între cele două stări, de excitare scăzută și ridicată a atenției.

Riscuri când nu-l las să se plictisească

Dacă oamenii nu au resurse interioare să gestioneze plictiseala, tind să se implice în activități distructive, pentru a o evita. De aceea, acest fenomen complex duce de multe ori la abuz de alcool, droguri, jocuri de noroc, performanță scăzută, mâncat excesiv etc. Pentru a preveni astfel de comportamente, putem să îi educăm pe copii în această privință, chiar și prin expunere.

Plictiseala face bine

Acum aproximativ douăzeci de ani, noi, copiii de atunci, aveam acces la puține activități, iar stimulii externi de distragere erau și ei „săraci“. Părinții mei aveau ca scop principal întreținerea familiei din punct de vedere financiar și nu satisfacerea nevoilor de ordin emoțional ale copilului, așadar, ajungeam să ne jucăm destul de des singuri. Cele mai frumoase povești au încolțit în mintea mea atunci. 

Timpul singură m-a învățat să gândesc critic, am început să îmi fac propria revistă, să scriu poezii și să explorez imaginar toate viitoarele meserii care credeam că îmi plac și mi s-ar potrivi. Tot după momentele de plictiseală, dacă părinții îmi cereau să îi ajut în vreo activitate, eram mult mai deschisă să mă implic, chiar și într-una care mi se părea mai puțin plăcută înainte, cum ar fi spălatul vaselor. 

Pe lângă observațiile mele directe, studiile arată că plictiseala are următoarele beneficii:

Sporește creativitatea și imaginația

Atunci când nu pot scăpa fizic de acest sentiment, copiii se refugiază în minte, pe care o lasă să umble, și astfel, imaginația are loc să se dezvolte. De aici, creativitatea are, de asemenea, spațiu să înflorească.

℗PUBLICITATE



Sporește reziliența

Faptul că simt disconfort îi atenționează pe copii că ceva nu este în regulă și ceva trebuie făcut în acest sens, o acțiune. Această dificultate îi împinge să se gândească la activități pentru ei, iar dacă această acțiune are succes, vor face față din ce în ce mai bine în viitor situațiilor care le aduc disconfort ușor.

Dezvoltă aptitudinea de rezolvare a problemelor

Fie că s-au plictisit de o anumită activitate, sau că nu au una cu care să se ocupe, copiii se vor simți obligați să găsească o soluție pentru a ieși din această stare. Plictiseala îi împinge atât pe adulți, cât și pe copii să își găsească un nou obiectiv pe care să îl urmeze.

Sporește încrederea

O dată ce vor găsi soluții de rezolvare a așa-zisei probleme, încrederea în sine va fi sporită.

Poate dezvolta atenția

În lipsa multitudinii de stimuli și activități, copiii vor avea spațiu să observe detalii cărora în trecut nu le-au acordat atenție: spre exemplu, limbajul corpului copiilor de la locul de joacă, limbajul corpului adulților, activități pe care le fac din cei jur.

În final, în calitate de părinți, voi știți că o anumită activitate este benefică pentru copil − cum ar fi timpul petrecut împreună la picnic − chiar dacă el o poate considera o activitate plictisitoare, ea îi poate aduce în viața de adult amintiri foarte plăcute, așa că nu mereu plictiseala este ceva negativ.

Atenție: Pentru că acest concept primește atenție de puțin timp, iar studiile nu sunt suficiente, administrați plictiseala cu grijă!

Sunt un căutător de bine și de bucurie. Prima mea dragoste este televiziunea, unde activez de peste 15 ani. Am absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Titu Maiorescu și Facultatea de Cinematografie și Televiziune din cadrul Fundației Pro-Universitatea Media. În prezent, urmez cursurile masteratului Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale de la Universitatea Titu Maiorescu. Am fost voluntar Deprehub, unde am consiliat persoane cu depresie și anxietate.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0