Modul în care suntem construiți ne determină să căutăm disponibilitatea emoțională în ceilalți. Relațiile influențează modul în care ne raportăm la viață și felul de a ne evalua ca persoană. Partenerul are puterea de a ne oferi o siguranță emoțională care ne permite să explorăm lumea și să ne împlinim aspirațiile. Așa se face că intrăm în relații cu scenarii atent construite și echipați cu așteptări despre cum ar trebui să fie celălalt.
Conștient sau nu, urmărim să bifăm niște căsuțe selectate cu grijă de pe urma dezamăgirilor din trecut sau a propriului proces de maturizare. Pe măsură ce investim în noi, ajungem să fim selectivi cu ceilalți, iar când găsim persoana care trece prin toate filtrele, căutăm în noi înșine disponibilitate de a forma o relație intimă. Lumea parcă prinde un altfel de contur, odată cu orice astfel de început. În toată nebunia din fiecare zi, există acum acel cineva, care e acolo, la care ne raportăm și care ne umple viața. Toate planurile capătă mai mult sens și sarcinile de zi cu zi devin mai ușoare.
Demersuri de cercetare făcute în psihologie arată cum două persoane care formează o relație intimă își reglează starea de bine emoțională și psihologică, iar disponibilitatea pe care o resimțim în relație influențează până și răspunsul nostru la stres. Faptul că ne putem percepe partenerul ca pe o plasă de siguranță și ca pe un om care poate să ne liniștească atunci când ne este greu, ne permite să ne concentrăm mult mai ușor atenția asupra altor aspecte importante ale vieții.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Puțini dintre noi vizualizează la începutul relației prima discuție în contradictoriu sau momentul în care ne întrebăm cine este cu adevărat partenerul nostru și cum am ajuns în situația respectivă. Modelul ideal pe care l-am văzut conturându-se în etapa de îndrăgostire se sparge bucată cu bucată.
Pe măsura ce relația avansează, ne lovim de situații imprevizibile, dar similare cu ce-am trăit și retrăit în trecut. Ne vine greu să realizăm cât de mult distorsionăm realitatea în relații și cât de diferit ajungem să-l privim pe cel drag. Adesea, începem să căutăm pașii greșiți ai celuilalt, pentru a ne anula propriile greșeli.
Ajungem apoi în punctul în care ne atribuim imperfecțiunile unui context general și le asociem cu cele ale partenerului, cu structura sa de personalitate. Uităm toate strategiile pe care ne-am promis că le vom pune în practică, în noile relații. Privim cu frică spre un viitor fără celălalt și cu neputință către prezent. Câți dintre noi n-au simțit asta, măcar o dată?
Poate fi dificil să descoperim că iubirea nu e o stare de entuziasm permanent și că ea trebuie construită și nuanțată constant. În egală măsură, ne simțim descurajați, când ne surprindem repetând în noile relații jocurile dureroase din trecut. Din obișnuință, căutăm să rezolvăm problemele relaționale curente cu niște strategii care au funcționat în trecut și, nu de puține ori, dăm greș.
℗PUBLICITATE
Trăim vremuri în care dezaprobarea celorlalți apare dacă rămânem într-o relație disfuncțională, nu dacă decidem să-i punem capăt. Potențialii parteneri sunt la un swipe sau un click distanță, iar sfaturi despre iubire se găsesc în nenumărate site-uri. Și, în oceanul de posibilități, avem șansa de a apela la un ajutor specializat și de a ne schimba nu doar relația, ci și modul de a funcționa.
Stigma asociată pe vremuri cu decizia de a apela la terapie de cuplu este privită acum ca o dovadă de respect față de partener și ca o etapă în dezvoltarea personală. E încurajator să știm că o parte dintre cele mai puternice cupluri din lume (precum Michelle – Barack Obama, Pink – Carey Hart sau Beyoncé – Jay Z) au apelat la terapia de cuplu, salvându-și astfel relația.
Terapia de cuplu văzută ca un spațiu de siguranță, o dovadă de iubire, un act de curaj și o responsabilitate
Terapia de cuplu este spațiul de siguranță în care ne spunem povestea, așa cum nu am putea să ne-o spunem unul celuilalt într-un alt context. Poate, pentru prima dată, învățăm să ascultăm și să îl ascultăm pe celălalt. Este locul în care putem verbaliza conversații pe care ani la rând le-am repetat doar în minte sau le-am scris pe foi deja aruncate.
Terapia de cuplu poate să fie, în esență, o dovadă de iubire. Nu de puține ori, este pasul prin care ne dăm seama dacă vom continua sau nu acea relație. Unii dintre noi au tendința de a se amăgi ani la rând, în relații care-și pierd treptat din însemnătate pentru ei. Decizia de a pune capăt unei povești de iubire într-un mod civilizat și intim, urmând un anumit ritual, nu face decât să dovedească valoarea și profunzimea sentimentelor dintre cei doi.
Terapia de cuplu poate fi, adesea, un act de responsabilitate față de partener. Ne îndrăgostim și îl facem pe celălalt să se îndrăgostească de noi. Poveștile de iubire sunt unele dintre cele mai frumoase din viața unui om. Însă, odată ce l-am convins pe celălalt să aibă sentimente față de noi, suntem responsabili pentru modul în care avem grijă de starea sa afectivă. Unii dintre noi se hrănesc cu iubirea unui singur om toată viața, alții compun mereu noi astfel de povești. La finalul lor, este de dorit să arătăm compasiune față de partener. Mintea noastră funcționează după regula peak-end – judecăm multe dintre experiențe după cel mai înalt punct prin care am trecut și după modul în care l-am lăsat în urmă. Așadar, este posibil să rămânem cu o imagine mai plăcută despre o relație, dacă aceasta s-a încheiat în termeni buni.
Terapia de cuplu este un act de curaj. Pentru unii dintre noi, este dificil să recunoască faptul că nu mai rezonează cu cea mai importantă persoană din viața lor. Deschiderea de a împărtăși aspecte din sfera intimă cu un specialist și de a fi vulnerabili este o dovadă de putere. Deși dureros pe termen lung, poate fi confortabil să ne complacem în aceleași dileme emoționale ani în șir – ele ne sunt familiare și previzibile. În schimb, opțiunea de a sparge pattern-uri dăunătoare de comportament în relație și de a nu fugi de propriile capcane e necesar să vină la pachet cu un curaj de apreciat.
Baruch Spinoza afirma că „atât fericirea, cât și nefericirea depind întru totul de calitatea obiectului de care suntem legați prin iubire“. Iar dacă privim lumea din această perspectivă, atunci poate că merită să ne construim relații intime de calitate și să apelăm la un ajutor specializat, când simțim că un astfel de pas ne-ar conduce către o viață sentimentală mai împlinită.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
