De la ceartă la dialog, cu dr. John și Julie Gottman

Au trecut mai bine de două decenii de când John Gottman și colegii lui de la University of Washington și-au anunțat în premieră descoperirea: prin observare atentă și prin analiză matematică, echipa lor a învățat să prevadă cu o acuratețe de peste 90% dacă un cuplu căsătorit avea să rămână unit sau să divorțeze, în cele din urmă. 

Această descoperire a aprins imaginația multora. Dacă psihologii care făcuseră cercetări puteau acum să indice comportamentele specifice care conduceau la divorț, atunci poate că oamenii aflați în relații frământate își puteau schimba acele comportamente, ca să-și salveze căsniciile. Dar, așa cum v-ar putea spune orice meteorolog, puterea de a anticipa furtuna nu înseamnă același lucru cu puterea de a o împiedica să vină peste tine. Una e să detectezi ciclonul pe radar și alta e să faci norii negri să dispară. 

Și totuși, asta este ceea ce au făcut John și soția sa Julie, la The Gottman Institute. Încă din 1994, au dezvoltat instrumente menite să ajute cuplurile să-și identifice problemele despre care se știe cu certitudine că distrug relațiile și să întoarcă sorții în favoarea lor. Experimentând diferite forme de terapie, ei am văzut cum îi pot ajuta pe soți și soții să-și îmbunătățească mariajele și să preîntâmpine divorțul. 

Psihologia relațiilor în viața de zi cu zi 

Combinând concluziile provenite din extinsele cercetări ale lui John Gottman cu experiența de 40 de ani în psihologia clinică a lui Julie, cei doi au dezvoltat un set de recomandări fundamentate pe două adevăruri uimitor de simple: 

1. Partenerii din mariajele fericite se comportă ca doi buni prieteni. 

Cu alte cuvinte, relația lor e caracterizată de respect, afecțiune și empatie. Ei acordă o mare atenție lucrurilor care se întâmplă în viața celuilalt și se simt conectați emoțional. Unul dintre studiile desfășurate de John pe cupluri în momentele când acestea își discutau conflictele demonstrează foarte clar ideea aceasta. S-a văzut acolo că partenerii din căsniciile stabile, atunci când își dezbăteau neînțelegerile, rosteau câte 5 remarci pozitive pentru fiecare observație negativă. Prin contrast, cuplurile amenințate de divorț se străduiau să facă ceva mai puțin de o remarcă pozitivă (mai exact, 0,8) pentru fiecare observație negativă pe care o lansau. 

2. Partenerii din mariajele fericite își gestionează conflictele constructiv și gentil. 

Asemenea oameni admit că, în orice căsnicie, conflictele sunt inevitabile și că anumite probleme nu-și vor găsi niciodată rezolvare și nici nu vor dispărea. Dar nu înțepenesc în poziții adverse. În schimb, continuă să vorbească unul cu celălalt despre disputele lor. Ascultă respectuos perspectiva celuilalt și fac compromisuri care să-i mulțumească pe amândoi. 

℗PUBLICITATE

---

---

Prin intermediul cărții De la ceartă la dialog, autorii ne oferă o imagine intimă asupra unui număr de zece cupluri, care au învățat să depășească niște probleme serioase, ce le amenințau căsniciile – precum infidelitatea, munca excesivă, solicitările parentingului, mânia și resentimentul acumulate multă vreme sau lipsa interesului pentru sex. Veți afla câte ceva despre trecutul fiecărui cuplu și despre cum și-au perceput ei problemele cu care au venit în Laboratorul Iubirii. De asemenea, veți citi fragmente din conversațiile pe care soții și soțiile le-au purtat când John și Julie i-au rugat să discute împreună despre necazurile lor. 

Pentru fiecare cuplu, sunt prezentate în carte câte două dialoguri ale partenerilor – unul care se desfășoară înainte ca soții Gottman să-i consilieze și altul derulat în urma sfaturilor primite de ei de la terapeuți. În plus, pe parcursul fiecărui dialog veți găsi comentariile date de John și Julie, intitulate „Ce-am observat noi“. Asta vă oferă acces la perspectiva terapeutului privind interacțiunea lor, așa încât să știți cum să detectați voi înșivă cele mai comune blocaje ce apar în relații. Veți întâlni, spre exemplu, contexte în care câteva cuvinte spuse pe un ton precipitat pot deturna discuția (și căsnicia) spre o traiectorie periculoasă. Și veți învăța să ochiți imediat comportamentele despre care cercetările lui John au arătat că vatămă relațiile. Aici intră un set de tipare de interacțiune care sunt deosebit de toxice și pe care noi le numim „Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei“. Studiile din psihologia relațiilor au dovedit că – lăsate de capul lor – aceste comportamente pot arunca orice cuplu într-o spirală descendentă, ce se sfârșește în divorț. 

Să vedem care sunt Cei Patru Călăreți ai Apocalipsei: 

1. Critica. Adesea, critica seamănă cu o plângere sau cu o învinuire episodică, asociată cu un atac generalizat la adresa personalității sau caracterului celuilalt. Frecvent, critica începe cu expresia „tu întotdeauna“ sau „tu niciodată“. 
2. Defensiva. Aici sunt incluse contraatacurile de care fac uz oamenii pentru a-și apăra nevinovăția sau a evita responsabilitatea într-o problemă. Adesea, defensiva ia forma plângerii încrucișate sau a smiorcăielii. 
3. Disprețul. Acesta se manifestă ca o critică amplificată de ostilitate și dezgust. Gândiți-vă la cineva care-și dă ochii peste cap, când încercați să-i spuneți ceva important despre voi înșivă. De multe ori, disprețul implică sarcasm, batjocură, porecle sau atitudine beligerantă. 
4. Împietrirea. Asta se întâmplă când interlocutorul se retrage dintr-o conversație, refuzând să mai ofere vreun indiciu (fizic sau verbal) că bagă de seamă ce i se spune. Să interacționezi cu cineva care procedează așa e ca și cum „ai vorbi cu pereții“. 

Comentariile făcute de autori pe baza interacțiunilor sesizate la cuplurile descrise în paginile cărții indică și zonele în care aceste zece cupluri fac progrese vizibile – de exemplu, spun ceva care le consolidează uniunea aducându-i mai aproape unul de celălalt, încurajează compromisul sau își vindecă reciproc vechile răni. Iată câteva exemple de asemenea comportamente pozitive: 

• Începutul blând. E vorba de abilitatea de a demara o discuție problematică sau contradictorie cu gentilețe, fără critici și insulte adresate partenerului de viață. Când unul dintre soți face asta, celălalt se arată mai dispus să asculte, compromisul devenind astfel posibil. 
• Apropierea de partener. Relațiile apropiate includ o serie de „invitații emoționale“. Adică partenerul caută conexiunea emoțională printr-un comentariu, o întrebare, un zâmbet sau o îmbrățișare. Celălalt are de ales între următoarele variante de răspuns: (1) Întoarce spatele, ignorând invitația. (2) Se întoarce împotrivă, reacționând ostil sau mânios. (3) Se apropie și el, arătând receptivitate, ascultare și implicare. 

Cercetările soților Gottman atestă că primele două răspunsuri (distanțarea sau atacul) produc daune mariajului, dacă devin un obicei de conviețuire. În același timp, cel de-al treilea răspuns (deschiderea) consolidează legătura emoțională, prietenia și romantismul. 

• Conversația menită să repare. Acesta e un efort de atenuare a sentimentelor negative apărute în cadrul unei întrevederi dificile. Reparație înseamnă o scuză, un zâmbet sau un pic de umor, cu rol de a micșora tensiunea și de a vă ajuta pe amândoi să vă simțiți mai relaxați. 
• Acceptarea influenței celuilalt. Partenerii care se lasă influențați de celălalt au, în general, mariaje mai puternice și mai fericite. Încăpățânarea sau dominația au exact efectul contrar. Studiile din psihologia relațiilor arată că disponibilitatea unui soț de a accepta influența soției poate fi deosebit de utilă în formarea unui mariaj solid și fericit. 

O carte cu lecții importante pentru un mariaj durabil 

E posibil ca astfel de concepte să li se pară familiare celor care au citit cărțile publicate anterior de John Gottman. Diferența e că această carte vă invită direct în Laboratorul Iubirii. Citind-o, vă veți petrece timpul alături de cele zece cupluri care au fost de acord să ne împărtășească poveștile lor de viață, așa încât munca pe care ei au făcut-o împreună cu soții Gottman să le fie de ajutor și altora. (Pentru a păstra dreptul la intimitate, în carte au fost folosite nume fictive și s-au schimbat câteva dintre datele de identificare; dar contextele și conversațiile pe care le veți citi sunt reale.) 

Spre deosebire de cărțile care vă spun, pur și simplu, cum să vă transformați mariajul, volumul de față arată la propriu cum se petrec asemenea transformări. Veți vedea cum au modificat alte cupluri din viața reală dinamica discuțiilor referitoare la chestiunile cu adevărat dificile. Cum au pus capăt interacțiunilor dureroase și distructive pe care le repetau întruna, înaintând apoi spre o conviețuire mai pașnică. 

În plus, fiecare capitol vă pune la dispoziție chestionare pe care le puteți face pentru a vedea dacă și voi vă confruntați cu aceleași probleme – pe care cuplurile din carte le-au depășit. De asemenea, autorii au elaborat o serie întreagă de exerciții – prin care și noi  (cititorii) putem face progrese, la fel ca partenerii de cuplu despre care vom citi în carte.