Simțim nevoia să prevenim lucrurile care nu se pot preveni. Necunoașterea duce la distanțare, angoasă și frică. Experimentăm aproape zilnic stresul. De multe ori, cu cât încercăm mai tare să-l eliminăm, cu atât avem parte de și mai mult stres. Stresul este, în primul rând, un răspuns al organismului de a se adapta condițiilor externe.
În prezent, stimulii stresanți sunt tot mai diverși. Răspunsul la stres este cunoscut și ca o reacție de tip „luptă sau fugi“. Reacția „luptă sau fugi“ a fost de-a lungul timpului un mijloc de supraviețuire. Însă astăzi, majoritatea stresorilor sunt mai degrabă psihologici, decât fizici. Cu toate astea, se pare că reacția corpului a rămas, în principiu, aceeași. Dacă credem că ceva este pe cale să ne facă rău, corpul nostru se mobilizează pentru a face față, pentru a se apăra, indiferent dacă ne aflăm sau nu în fața unui pericol real. Cel mai adesea, efectele stresului prelungit încep să se resimtă asupra psihicului, apărând manifestări fizice precum: palpitații ale inimii, durere și tensiune (în maxilar, gât sau spate), astenie (stare de oboseală generală), dificultăți la adormire, trezire nocturnă, vertij, dispnee (dificultăți de respirație), greață.
Stresul cronic, anxietatea, emoțiile negative duc la creșterea în greutate. Fie pentru că mâncăm prea mult, fie pentru că trupul nostru este pus într-o anumită stare, care îl face să stocheze calorii, pregătindu-se să se confrunte cu pericole reale sau imaginare. Furtuna hormonală declanșată de stres nu este dăunătoare organismului, dacă situația este reglată – fie pentru că stresorii dispar, fie pentru că persoana în cauză face față situației. Însă dacă tensiunea persistă, hormonii de stres pot deteriora sănătatea fizică a individului. Sistemul nervos, prin solicitare, reacționează excesiv și epuizează rezervele naturale ale corpului.
Cortizolul este un hormon care acționează în creier ca un neurotransmițător. Acest hormon este considerat a fi hormonul de stres. Organismul uman îl produce în timpul situațiilor stresante, pentru a ne ajuta să facem față dificultăților. Eliberarea cortizolului este controlată de hipotalamus, ca răspuns la o situație stresantă și la un nivel scăzut de glucocorticoizi din sânge. Chiar și atunci când, pur și simplu, nu ne simțim înțeleși, se pare că acest hormon se activează. Cortizolul joacă un rol important în starea de sănătate. Când nivelul de cortizol e optim, ne simțim motivați și mai puternici din punct de vedere mental. Când e scăzut, avem tendința să ne simțim pierduți, apatici și obosiți.
Intensitatea răspunsului la stres depinde de mesajul trimis de creier către glandele endocrine și, prin urmare, de percepția minții asupra stimulului în cauză – mai mult sau mai puțin periculos ori solicitant. De exemplu, o întârziere de cinci minute, de obicei, nu creează stres, dacă nu ne gândim că vom pierde autobuzul sau dacă nu ne imaginăm un scenariu catastrofal. Atitudinile negative sau așteptările nerealiste sunt cele care dau naștere stresului.
Situațiile generatoare de stres apar deseori în relațiile interumane – atunci când nu suntem respectați, când nu ne simțim în largul nostru în acea relație, când ne simțim prost în legătură cu propria persoană.
℗PUBLICITATE
Dificultățile în gestionarea sau chiar în acceptarea emoțiilor noastre pot fi surse majore de stres. De aceea, de multe ori, învățarea modului în care trebuie să ne gestionăm emoțiile trebuie să fie însoțită de un bun management al stresului. De exemplu, o persoană timidă care trebuie să facă o prezentare orală va simți o frică incontrolabilă, o sursă de nervozitate. Nu este altceva decât stres.
Elizabeth Anne Scott vorbește, în cartea ei, Stresul: 8 strategii de gestionare, despre „eustres“ ca fiind stresul benefic, cel care ne face existența palpitantă, care ne pune sângele în mișcare (sentimentele pe care le resimțim în urma eustresului fiind unele palpitante). „Dar nu toate informațiile despre eustres sunt de bine. Corpul nu face distincție între eustres și alte tipuri de stres mai puțin plăcute. Prin urmare, eustresul poate provoca uzura corpului și poate contribui la creșterea volumului total de stres pe care îl resimțim“, spune autoarea.
Gáspár György, în cartea Mindfulness urban, dă câteva soluții în ceea ce privește gestionarea stresului și vorbește despre cum ne ajută stresul. „Putem învăța să integrăm acest stres, să nu ne mai risipim energia străduindu-ne să-l eliminăm sau să-l evităm și să ne păstrăm resursele pentru a ajunge acolo unde își doresc sufletele noastre“, spune Gáspár György.
Atunci când stresul este experimentat ca o provocare ce trebuie depășită, poate deveni un stimulent puternic. De exemplu, sportivii reușesc să exploateze stresul în mod pozitiv. Fără stres, performanța lor ar fi adesea mai mică. Un alt exemplu e stresul din timpul unui interviu de natură profesională – pe unele persoane le ajută să se concentreze mai bine. Și chiar o primă întâlnire nu ar avea atât de mult farmec fără acel „gol în stomac“ cauzat de stres.
Totul este, deci, o chestiune de echilibru. Prea mult stres ne poate afecta sănătatea fizică și psihică. Însă dacă este un stres minor sau controlabil, el devine un lucru pozitiv.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
