Relația noastră cu tehnologia reprezintă un adevărat paradox. Dispozitivele care ne creează oportunități de conectare și confort sunt aceleași care ne irosesc timpul și atenția, influențându-ne și alte aspecte esențiale ale stării noastre de bine, de la odihnă până la capacitatea de a ne conecta în mod autentic cu ceilalți.
N-aș vrea să mă alătur corului care a transformat detoxifierea de rețelele sociale într-un subiect la modă. Doar pentru că suntem în vacanță nu înseamnă că ar trebui să întrerupem (chiar și temporar) legătura cu prietenii noștri, să nu fim la curent cu noutățile din lume sau să nu mai urmărim știrile de acasă. Pe de altă parte, dacă definiția vacanței este o pauză de la muncă, avem tot dreptul să ne deconectăm de la orice are de-a face cu serviciul și să ne reîncărcăm bateriile. Un subiect care depășește cu mult rețelele sociale, implicând toate mijloacele de comunicare și care nu se limitează doar la acestea. Pentru că poți să fii în vârf de munte sau pe cea mai izolată plajă și mintea ta încă să proceseze situații profesionale care te preocupă.
Transformarea muncii împiedică, oare, deconectarea totală de serviciu?
Aceasta este justificarea pe care o auzim cel mai des, mai ales după pandemia de COVID-19: felul în care muncim s-a schimbat. Angajații au demonstrat că nu mai au de ce să meargă la birou opt ore pe zi, timp de cinci zile pe săptămână, pentru a fi eficienți. Însă trebuie să aibă o conexiune bună la internet și să fie disponibili online. Cât timp? Atât cât e nevoie!
Iar asta vine la pachet cu faptul că menținem legătura cu ceilalți membri ai echipei în orice moment, suntem accesibili chiar și când n-ar trebui să fim, iar limitele între timpul personal și cel dedicat muncii au devenit extrem de volatile. Nu prea mai ezităm când decidem să trimitem un mail de serviciu unui coleg seara târziu, în weekend, în vacanță. Nici să răspundem atunci când nouă ne este adresat emailul, chiar dacă suntem la o cină cu prietenii sau în concediu cu familia. Ne scuzăm (politicos) și tastăm răspunsul, uneori chiar și fără să ne mai ridicăm de la masă. Evident că nimănui nu-i place să fie deranjat în timpul său liber, dar ne temem că deconectarea ar putea fi percepută de ceilalți ca o lipsă evidentă de seriozitate și conștiință profesională. Cam așa arată munca în 2024. Always available. Sau mereu în priză, mereu cu o bulină verde în dreptul numelui nostru.
De ce ne este frică să ne deconectăm?
Am fi tentați să credem că responsabile pentru starea noastră de alertă permanentă sunt cantitatea mare de informații pe care o avem de procesat și viteza cu care ar trebui să facem asta. De fapt, ceea ce s-a schimbat este relația noastră cu munca, facilitată de tehnologie, prin transparența și vizibilitatea cu care a venit la pachet și care, dincolo de beneficiile evidente, înseamnă și o presiune pe măsură: nu vrem ca cineva să creadă că am lăsat o problemă nerezolvată. În urmă cu zece ani, atunci când era trimis un mail, știau de trimiterea lui expeditorul și persoanele copiate în mesaj. Astăzi, platformele de lucru în echipă, accesibile oricând, de oriunde și de orice coleg, din orice departament, funcționează ca o piață publică a rușinării. Ne temem că, lăsând o cerere neprocesată într-o seară de vineri sau în mijlocul concediului, reputația noastră profesională va avea de suferit, indiferent dacă solicitarea respectivă este cu adevărat urgentă sau dacă ar mai fi putut aștepta trei zile sau două săptămâni.
Bineînțeles, și aici există diferite nuanțe și aspecte specifice, în funcție de cultura țării și a companiei pentru care lucrezi. Există locuri de muncă unde, atunci când angajații și-au terminat treaba, se ridică și pleacă (sau, după caz, se deconectează până a doua zi de dimineață), după cum există și organizații unde angajații trebuie să ajungă la serviciu înaintea șefului și obligatoriu să plece după el, în caz contrar fiind priviți ca neserioși și insuficient de implicați.
℗PUBLICITATE
FOMO, FOLO & FONK, inamicii deconectării
Cultura contemporană a găsit și nume pentru această presiune permanentă cu care trăim: FOMO – Fear of Missing Out (teama de a nu rata ceva), FOLO – Fear of Living Offline (teama de a trăi neconectat la internet) și FONK – Fear of Not Knowing (teama de a nu ști). Pentru FONK mai există și termenul de „agnosiofobie“, o manifestare a unui tip de anxietate, pe care mulți o descriu ca fiind copleșitoare. Trei acronime care etichetează manifestări aflate, bineînțeles, în strânsă legătură cu tehnologia, care a făcut posibilă multiplicarea canalelor de comunicare și a mesajelor transmise, dar pe care ar fi nedrept să le limităm (doar) la tehnologie.
Pentru că unora dintre noi le-a fost dintotdeauna frică să nu știe, să rateze ceva, iar acest lucru s-a manifestat în diverse moduri: întărirea controlului pe multiple paliere, incluzând aici atât de ineficientul micromanagement, sisteme de raportare de tot felul, prezența la ședințe opționale, pretenția de a fi copiat(ă) în e-mailuri adresate altor departamente.
Desigur, discursul în spațiul public vizavi de această permanentă stare de conectare este unul de conștientizare a pericolelor pentru sănătatea noastră mintală și fizică și din ce în ce mai mulți specialiști atrag atenția asupra costurilor pe care le implică la nivel individual și social. Doar că foarte puțini au curajul să-i pună capăt, cu alte cuvinte să se deconecteze total (atunci când ar fi benefic pentru ei să o facă, cum ar fi perioadele de concediu), de teamă că ar putea fi percepuți de colegii și șefii lor ca fiind inflexibili, necooperanți, lipsiți de colegialitate.
Permite-ți să încetinești ritmul și să te relaxezi
După ce câțiva ani buni hiperconectarea a fost considerată cool, eficientă și productivă, din ce în ce mai mulți experți în domeniul resurselor umane, al sănătății și psihologiei spun că deconectarea este mai mult decât un drept: este o nevoie. Nevoia de a încetini ritmul, de a petrece timp cu sine și cu cei dragi, de a te bucura de noi experiențe, fiind cu adevărat prezent(ă) și cu notificările aplicațiilor de serviciu oprite. Așa că, în această vacanță, te încurajăm să ieși din priză. La propriu și la figurat, astfel încât să lași loc pentru un strop de magie în viața ta.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
