Absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale“ (București), secția regie și teatrologie, autor, regizor, Chris Simion este recunoscută pentru unicitatea, rafinamentul și puterea neobosită de a munci și de a organiza Festivalul de Teatru Independent „Undercloud“, respectiv de a construi, de la zero, teatrul GRIVIȚA 53. Mai multe despre omul- orchestră Chris Simion Mercurian, în rândurile de mai jos.
Chris, cum crezi că te descriu oamenii cu care lucrezi?
Nu știu. Întreabă-i pe ei. Faptul că îmi mulțumesc pentru întâlnire după ce facem un spectacol, o fi de bine?
În perioada 23-30 august, a avut loc cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Independent, Undercloud. Cu ce ați surprins anul acesta?
A fost plin de spectacole foarte bune, necesare. Prin ceea ce a demonstrat de-a lungul timpului Undercloud e pe post de energizant cultural, nu e somnifer. Nu e ceva din program pe care să nu recomand. Undercloud pune accent pe talent, har, nou, fresh și mai puțin pe experiență, pupularitate, celebritate. Undercloud este o platformă pentru actorii tineri, independenți care merită să fie văzuți, pentru spectacole care îndrăznesc să iasă din previzibil, pentru arta contemporană dar și pentru actori cu experiență, care au curaj să iasă din clișee și din ceea ce știu să facă de-o viață și încearcă altă direcție.
Cât de complicat este să organizezi un astfel de festival cultural și câtă nevoie crezi că au nevoie românii de astfel de proiecte, dat fiind publicul numeros prezent an de an?
Deși e un festival de teatru independent… el este dependent de foarte multe. De bani, în primul rând. De la an la an a crescut. E vizibil asta. Suportul din zona sponsorilor este constant. Ei înțeleg, cel mai bine, câtă nevoie are societatea asta de cultură, de teatru, de texte bune, de ceea ce facem… pe scurt. Mai greu e cu instituțiile de stat, unde primești bani după cum bate vântul, unde nu ai certitudinea că ești susținut, deși tu demonstrezi de atâția ani ce faci, cine ești. Anul acesta e relevant. Facem festivalul ca în primele ediții, fără niciun sprijin financiar de la Primaria Capitalei, Ministerul Culturii. În situația în care am vrut să sărim această ediție, pentru că nu aveam cum să îl susținem, nu am făcut-o. E mai important să continui decât să manifești pasiv. Cei care aveau de suferit erau, oricum, cei de pe scenă, tot în ei loveam, renunțând. Și făcând alegerea asta, am văzut cât de mulți oameni ne susțin, câți prieteni avem și cât de fain este să vezi că Undercloud nu e lăsat de izbeliște. Deci anul ăsta, oricât de complicat a fost, nu s-a simțit asta. Undercloud e mai tare decât orice.
O altă parte a sufletului tău o ocupă Teatrul Grivița 53. Povestește-ne mai multe despre acest proiect grandios ce urmează să se concretizeze, în curând.
Am închis campania OUĂLE GRIVIȚA 53 cu succes total. S-au vândut toate cele 19 ouă pe care le-au creat personalitățile implicate în campania de strângere de fonduri. Detalii sunt pe grivita53.ro. Avem 246.110 Euro, în acest moment. Mai avem de strâns 150.000 Euro, ca să putem da drumul la șantier în primăvara anului viitor. Undeva în octombrie, vom da start unei noi campanii prin care să strângem această sumă pentru etapa concretă de a porni lucrările construcției.
Ești un exemplu pentru puterea cu care ai trecut prin experiența cancerului. Ce sfat le-ai da femeilor care, poate, nu au atâta încredere în ele însele, deși nu au trecut prin astfel de traume?
Să dea sens viitorului, nu trecutului. Să primească totul cu inima deschisă.
Dacă ai avea o superputere, pe care ai alege-o?
Puterea de a face oamenii să (se) iubească.
Cu cine ai vrea să colaborezi și nu ai reușit până în prezent?
Nu vreau să colaborez cu cineva anume. Mă bucur de toate întâlnirile și încerc să învăț din fiecare tot ceea ce este mai bun și frumos. Aș fi complet fraieră să nu fac asta.
Care este relația ta cu divinitatea?
Trăim împreună.
℗PUBLICITATE
Dacă nu ai fost regizor, ce meserie ai fi îmbrățișat?
De unde să știu asta? Sunt ceea ce mi-am dorit să fiu. Când eram mică, ziceam că vreau să mă fac apă.
Cum îți gestionezi emoțiile?
Trăindu-le.
Ai mers vreodată la psiholog?
Evident. Ba mai mult, până în clasa a XII-a, am vrut să fiu psiholog.
Care crezi că este lecția pe care a trebuit să o înveți după tot ce ai trăit în ultimii ani?
Să mă iubesc.
Care sunt cartea și spectacolul pe care le „construiești”, în prezent?
Anatomie 2.0, după albumul „Care dintre noi“. Este un spectacol lectură, în Undercloud, pe 28 august, cu Maia Morgenstern, Marius Manole, Ilona Brezoianu , Carla Maria Teahă și fetița noastră, Alexandra Mercurian.
Cum este să lucrezi alături de Rodica Mandache și Maia Morgenstern (doi titani ai teatrului românesc), în piesa „Cu ce vă servesc“?
Magic. Am mai făcut încă o școală de teatru. Le iubesc! Cu Rodica am avut prima întâlnire. Cu Maia, primul spectacol a fost în 2007 „Și caii se împușcă, nu-i așa?“ pe Terasa Motoare, și de-atunci am mai făcut „Maitreyi“, „Mecanica inimii“, „Copilul lui Noe“, și sper că multe altele, de-acum înainte.
De ce crezi că teatrele independente aleg, în marea majoritate, actori tineri? Este o selecție unilaterală, sau, din contra, actorii seniori au alte așteptări?
Nu e o regulă. E o realitate. Teatrul independent oferă șanse. Dacă termini, vrei să joci și nu te ia nimeni într-o producție de stat, în teatrul independent ai libertatea să te exprimi. Asta înseamnă și risc. Pentru că în teatrul independent, îți asumi tot.
Care este calitatea cu care te mândrești?
Modestia? Generozitatea? Răbdarea? Curajul? Nici eu nu știu…
Care este definiția fericirii, pentru tine?
Să fii în viață. Citește asta cum vrei. Concret, metaforic.
Ai vrea să mulțumești cuiva pentru stilul sănătos în care lași viața să curgă?
Lui Dumnezeu! Soțului meu, Tiberiu, cu care pot să trăiesc orice, până la capăt. Părinților mei, care de-acolo de unde sunt, dintr-o vacanță nesfârșită, mă veghează.
Ce povață ți-ai da, pentru viitor?
Nu mă gândesc la viitor. Trăiesc prezentul.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
