„Bună dimineața. V-am descoperit relativ recent, însă pot spune că mă atrage modul în care abordați problemele individuale și de cuplu. Am și eu o mare problemă, căreia nu reușesc să îi găsesc rezolvare, așa că apelez la dvs. în ideea că mi-ați putea face o recomandare – în ce direcție să mă îndrept. Fără o altă introducere, problema existentă în cuplul meu este adicția de pornografie a partenerului meu. Nu știu dacă mai este cazul să exprim ce sentimente trăiesc în legătură cu această problemă; esențial este că am reușit să-l fac să conștientizeze că are o problemă. Pare că înțelege și pare că îl șochează asocierea dependenței lui cu aceea a dependenților de droguri. Însă nu știm cum să mergem mai departe. Observ că, în acest domeniu, nu există prea multe publicații, formări sau îndrumări. Cu speranță, vă mulțumesc anticipat.“
Există peste 500 milioane de pagini de site-uri pornografice în vasta lume a internetului și majoritatea au un conținut destinat bărbaților. Potrivit unor date generale, industria pornografiei generează, anual, peste 97 de miliarde de dolari la nivel internațional. Prin urmare, soțul dv. nu este singurul care se confruntă cu o asemenea dificultate – este important să rețineți această informație, mai ales atunci când vă întrebați ce nu este în regulă cu bărbatul de care v-ați îndrăgostit și despre care, cel mai probabil, ați avut o imagine foarte diferită la începutul relației. Este, de asemenea, de subliniat că adicția de pornografie (la fel ca orice adicție) are la bază o traumă pe care persoana în cauză fie nu o conștientizează, fie nu știe cum să-i facă față.
Traumele sunt, uneori, rezultatul unor nevoi ignorate în timpul copilăriei; alteori, apar din cauza unor diferite forme de abuz prin care copilul trece și care-i activează mecanismele de apărare. Adesea, dependența de o substanță sau de un comportament este un mecanism de supraviețuire folosit în mod excesiv și care nu mai are nicio legătură cu starea de bine și de siguranță. Pentru majoritatea dintre noi – mai ales pentru aceia care nu au integrată în rutina zilnică partea de auto-cunoaștere sau auto-analiză – s-ar putea să fie o idee cel puțin ciudată aceea prin care conectăm comportamentul adictiv (cum este, în acest caz, consumul de pornografie) cu strategiile de apărare și durerile sufletești. Dar munca clinică și psihoterapeutică ne arată că între traumă și adicție există o strânsă legătură.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În calitate de psihoterapeut de cuplu, nu pot să scap din vedere nici efectele nocive pe care un comportament adictiv le poate avea asupra relației și asupra siguranței psihologice dintre cei doi parteneri. Probabil că și dv. – la fel ca multe alte femei a căror poveste de viață am auzit-o – vă simțiți uneori înșelată și trădată, atunci când partenerul preferă să recurgă la site-urile cu un conținut pornografic, în loc să inițieze apropierea fizică în cuplu. Deoarece pornografia nu este un pericol dacă cei doi recurg la aceasta pentru a-și stârni imaginația și nivelul de erotism, criza se produce atunci când pornografia ajunge să fie folosită ca activitate de unul singur și să înlocuiască contactele sexuale interpersonale. Când acest comportament se repetă, poate deveni o trădare la nivelul cuplului, chiar și dacă nu îndeplinește criteriile definiției de acțiune compulsivă.
De asemenea, perspectiva bărbatului asupra actului sexual poate trece printr-o serioasă distorsionare a realității. De cele mai multe ori, în filmele porno scenariul implică o experiență sexuală plină de pasiune și momente de orgasm repetat între doi necunoscuți, ceea ce știm că în viața reală nu este cu adevărat posibil. În lumea reală, avem nevoie de oarecare conectare psihologică și emoțională pentru a ajunge pe culmile prețioase ale extazului erotic.
Am ales să fac o introducere mai vastă, deoarece acesta e un subiect pe care nu îndrăznim să-l dezbatem prea des, deși noi știm că singura modalitate de a gestiona o situație suficient de bine este să vorbim despre diferitele aspecte ale acesteia.
Acum să vedem ce-ar fi de făcut. Așadar, prima recomandare este ca problema să devină un subiect pe care-l discutăm din nou și din nou; dar este important să avem un dialog definit de curiozitate și bunăvoință și nu de critică, judecată sau lovituri sub centură. Pentru ca o traumă să fie procesată de către psihicul uman, este nevoie de multă siguranță și empatie. Dialogul are ca intenție aprofundarea conexiunii și asumarea riscului de a fi vulnerabili. Atât dv. ca parteneră, cât și bărbatul alături de care formați un cuplu aveți nevoie să vorbiți despre ce simțiți cu privire la dependența de pornografie, să nu evitați subiectul fierbinte.
Și, mai apoi, să căutați să găsiți posibile conexiuni între acest comportament și experiențele traumatice din trecut. Este esențial de reținut că, în acest caz, inamicul nu este partenerul dv. – acesta este, probabil, doar supus unui comportament distructiv. Adevăratul adversar este compulsia care s-a dezvoltat în timp și care, cu fiecare repetiție, devine și mai puternică. Nicio persoană prinsă în capcana unei dependențe nu poate scăpa din aceasta fără sprijinul și încrederea celor din jur.
De asemenea, este important să nu reducem întreaga personalitate a partenerului dv. la eticheta „dependent de pornografie“, chiar dacă mintea umană ar fi extrem de tentată să recurgă la o astfel de generalizare sau exagerare. Dincolo de acest mecanism de apărare, se ascund multe resurse și tot acolo se găsește și sufletul omului de care v-ați îndrăgostit. Un exemplu de dialog sănătos este cel în care vă exprimați emoțiile în cuvinte (fără să atacați persoana partenerului); să adresați întrebări deschise (la care partenerul să poată răspunde cu mai mult de „da“ sau „nu“); să oglindiți răspunsurile partenerului, pentru a vă asigura că ați înțeles cu adevărat ce-a vrut să spună; să vă exprimați compasiunea și empatia față de durerea partenerului, ceea ce nu înseamnă că sunteți și de acord cu acțiunile sau comportamentele sale.
Nu în ultimul rând, ar fi de luat în considerare începerea unor ședințe de psihoterapie. Iar aici vă recomand o psihoterapie individuală pentru partenerul dv. și alte câteva ședințe de terapie de cuplu. Așa cum spuneam, acest comportament poate duce la pierderea încrederii, semănând destul de mult cu trădarea și infidelitatea. Iar pentru redobândirea încrederii poate fi nevoie de puțin ajutor.