Există o confuzie, inclusiv în rândul specialiștilor în sănătate mintală, incluzându-mă și pe mine aici, dar și în rândul publicului larg, în ceea ce privește termenii „dependență“ și „adicție“. Deși par interșanjabili, acești termeni definesc lucruri diferite și avem nevoie să înțelegem aceste diferențe. Între chinurile dependenței și suferința pe termen lung din adicții, există un dans relațional, în care ele pot exista de sine stătătoare, dar se pot și suprapune, sau chiar potența. Iar acesta perspectivă poate crea destul de multă confuzie și neînțelegere în rândul aparținătorilor, persoanei ce trăiește cu dependența/adicția în sine, dar și printre specialiști. Cunoașterea diferențelor influențează planul de tratament, atitudinile în societate și, mai ales, influențează direct viețile persoanelor care trăiesc cu această experiență.
Dependența
Dependența este, pe scurt, orice situație în care corpul unei persoane devine dependent de o substanță anume (fie ea medicament sau drog).
De exemplu, nu am spune de o persoană al cărei corp are nevoie de insulină ca să funcționeze că este dependentă. Dar același lucru nu mai e valabil în cazul unei persoane care, în urma unui accident la schi, suferă un traumatism și i se prescriu în faza acută de recuperare anumite categorii de calmante pentru durere. Persoana nu este în această etapă dependentă de calmantul respectiv, existând o nevoie reală, dar corpul ei se poate obișnui cu tratamentul (dezvoltă toleranță la medicament și, în timp, poate necesita doze din ce în ce mai mari de calmante).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În această etapă, toleranța corpului la medicament acționează ca un factor predispozant pentru instalarea unei dependențe fizice de calmant, mai ales daca se continuă pe termen lung folosirea acestora în doze crescute. Toleranța la un medicament nu înseamnă dependență, deși dependența implică toleranță crescută la substanță. Dependența s-a instalat în momentul în care corpul persoanei ajunge să nu funcționeze în absența tratamentului, aceasta experimentând sevraj când se încearcă oprirea calmantelor respective.
Acesta este unul dintre motivele pentru care, de cele mai multe ori, ar fi bine să urmăm tratamentele conform indicațiilor medicului, atât în ceea ce privește durata, doza și frecvența administrării acestora, dar și în ceea ce privește maniera de întrerupere a acestuia. De obicei, medicii ne atenționează atunci când există categorii de medicamente cu risc de a dezvolta dependență, subliniind importanța administrării acestora conform indicațiilor.
Dependența fizică se întâmplă atunci când organismul unei persoane se adaptează la prezența unei substanțe, ceea ce duce la simptome de sevraj, dacă întreruperea se face brusc sau e redusă. Spre deosebire de adicție, dependența nu implică dificultăți de control ale comportamentului. O persoană poate avea chiar o atitudine de indiferență față de substanța administrată în cazul unei dependențe, dar din cauză că organismul său s-a obișnuit cu substanța, atunci când persoana scade doza sau încearcă să întrerupă administrarea, apar o serie de efecte secundare neplăcute, iar uneori chiar amenințătoare de viață.
Lucrurile sunt mai complicate de atât în relația dintre adicție și dependență. O persoană poate avea o adicție, fără a experimenta neapărat și o dependență fizică. Așa cum o altă persoană, poate trăi cu o dependență fizică de o substanță, fără a simți nevoia compulsivă de a o folosi, cu toate că poate experimenta simptome de sevraj, atunci când întrerupe administrarea.
Adicția
Adicția implică, mai degrabă, comportamentul unei persoane. Și nu e vorba neapărat de o substanță anume sau de un comportament anume, ci de nevoia compulsivă de a se implica în acel comportament de consum, în ciuda unor consecințe nefavorabile, severe, remarcate chiar de către persoana în cauză. Unei persoane care are o adicție îi este dificil, mai degrabă, să se abțină din a lua o substanță sau un medicament, sau poate să-i fie dificil să se oprească din anumite activități sau să se implice în activități plăcute, în ciuda neplăcerilor generate de comportamentul adictiv. De exemplu, în cazul adicției de ecrane, rețele sociale și jocuri de noroc, persoana are dificultăți și experimentează anxietate atunci când nu e pe ecran, nu se poate abține din a se gândi la ce se întâmplă în acel mediu; are dificultăți din a se opri din a intra în mediul online/joc video, chiar dacă remarcă că întâmpină dificultăți din această cauză în relațiile personale sau profesionale; nu se mai implică în alte activități care înainte îi produceau plăcere și care nu aveau legătură cu mediul online.
Pe de altă parte, adicția este o afecțiune medicală cronică. Aceasta este responsabilă de pofte (cravings), dar și de comportamente repetitive, cu scopul de reducere a disconfortului, a stresului (compulsii comportamentale). De cele mai multe ori, adicția produce modificări în funcționarea creierului și circuitul de recompensă a acestuia.
Exemple de adicții: alcool, opioide, heroină, cocaină (acestea fiind denumite tulburări de consum de substanțe). Există si adicții comportamentale (de exemplu, adicția de pornografie, adicția de jocuri de noroc, adicția de jocuri video).
Exemple de dependență: nicotină, cafeină, antiepileptice, benzodiazepine etc.
℗PUBLICITATE
De ce sunt importante aceste diferențe în procesul de recuperare?
Înțelegerea diferențelor dintre adicție și dependență ne poate ajuta să construim planul de recuperare, care poate fi diferit în cele două situații.
În cazul dependenței, planul de tratament include managementul sevrajului și al simptomelor acestuia. Iar în acest caz, există diferențe majore între cum se simte și cât durează, de exemplu sevrajul la cofeină și cum e în cazul sevrajului la alcool, în care viața persoanei poate fi în pericol și în care persoana are nevoie de suport medical și monitorizare. Cu alte cuvinte, nu toate dependențele au nevoie de un plan de tratament.
În cazul unor dependențe, e posibil să fie nevoie de o igienă a somnului mai bună, de o hidratare corespunzătoare, activități alternative și mai sănătoase de reglare emoțională, suplimentarea dietei cu anumite vitamine, urmarea temporară a unor tratamente pentru simptomele sevrajului (greață, vărsături, dureri de cap, insomnii etc.) sau pentru a preveni instalarea unor complicații ale acestuia, precum crizele epileptice. Uneori, tratamentul unei dependențe fizice poate implica doar o reducere treptată a dozelor de medicament sau substanță.
Tratamentul unui adicții presupune un plan de recuperare complex, ce se adresează atât simptomelor fizice, dar și dimensiunilor comportamentale. Acestea pot include medicație de substituție, intervenții terapeutice individuale, dar și de grup, grupuri de suport pentru dependențe, suport social pentru reintegrare și, desigur, tratamentul formelor de intoxicație cu drog sau al supradozelor.
„Înțelegerea diferențelor dintre adicție și dependență influențează, în egală măsură, și atitudinile din societate, precum și politicile publice în domeniul consumului de substanțe. De cele mai multe ori, persoanele care trăiesc cu o adicție sunt văzute la nivelul societății ca având o vină morală sau un defect de caracter, o slăbiciune, lucru pe care nu întotdeauna îl credem despre o persoană care are o dependență. Există și dependențe de substanțe mai acceptate social, cum este dependența de nicotină și cofeină. Diferența e ca atunci când judecăm pe cineva că mănâncă fast-food (o alegere) și cum judecăm o persoană care are nevoie de insulină (o nevoie). Această formă de stigmatizare este prezentă la adresa persoanelor cu adicție și influențează accesul lor la un loc de muncă sau oportunități personale, precum și felul în care politicile publice sunt create în încercarea de a reglementa, în special, consumul de substanțe interzise.“1
Din ce în ce mai multe state merg către abordarea consumului de substanțe într-o manieră umanistă și medicală, care dezincriminează persoana cu o adicție, oferind programe de suport medical, terapeutic și comunitar de integrare. Însă în spațiul românesc politic, proasta înțelegere a diferențelor face ca prin ultima propunere de proiect de lege și cod rutier, oamenii care își iau tratamentul pentru diferite afecțiuni fizice sau psihice să fie pedepsiți și tratați ca niște infractori, conform noului amendament la codul penal pentru conducerea sub influență, politicienii nefăcând diferența între urmarea unui tratament pentru anxietate sau ADHD și consumarea unui drog, urmat de conducerea unui autovehicul sub influența acestuia. Ceea ce înseamnă stigmatizarea structurală atât a persoanelor care trăiesc cu o problemă de sănătate mintală, cât și a persoanelor care trăiesc cu o adicție.
Sper că acest articol să ajungă la tine, fie că ai o persoană dragă sau un cunoscut care se confruntă cu o dependență sau adicție sau dacă te confrunți personal cu o situație din cele menționate. Și, indiferent dacă e vorba de tine sau de altcineva care trece prin această experiență, primul pas e să ceri ajutor de specialitate. Pentru că există ajutor și speranță în procesul de recuperare, deși acesta nu este întotdeauna un proces liniar.
Acest articol face parte din proiectul #SănătateMintalăPentruToți, o campanie ce vizează înlăturarea stigmatului în sănătate mintală, susținută de Pagina de Psihologie și Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie.
Bibliografie
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
