Nu știu cum sunteți voi când vine vorba despre revenirea din concediu, dar eu resimt, aproape de fiecare dată, o durere abdominală (asemănătoare celei pe care o simțeam la începerea anului școlar), numai la gândul că de a doua zi voi reauzi ceasul deșteptător, că voi înfrunta din nou traficul bucureștean și că voi da piept cu avalanșa de emailuri și ședințe, care așteaptă să mă găsească „bine și cu zâmbetul pe buze“.
Da, viața de adult nu este precum o bezea – ușoară, pastelată și dulce tot timpul, ci mai degrabă dulce-amăruie, cât să-i prinzi gustul și să fii gata să o iei de la capăt. Revenind la subiect, și-n acest an am avut parte de același scenariu: pe parcursul concediului, m-am deconectat greu (mi-a luat câteva zile să se întâmple acest lucru), aproape că am privit cerul (la propriu!) și gata: zilele libere au trecut pe nesimțite! Dar ceea ce a fost diferit față de anii anteriori a fost felul în care am început să conștientizez finalul de vacanță, făcându-l să fie mai blând, lipsit de bine cunoscutele „deprimări specifice revenirii la muncă“.
Ce spun psihologii
Pentru că întotdeauna mă raportez la specialiști atunci când am o dilemă, am vrut să aflu de la psihologa și psihoterapeuta Alina Uricec ce este, mai exact, anxietatea de întoarcere din vacanță (deși pare greu de crezut, chiar există acest termen și este cât se poate de pertinent).
Anxietatea de întoarcere din vacanță este o reacție emoțională pe care o putem resimți atunci când revenim la rutina cotidiană, după o perioadă de relaxare și deconectare. Aceasta poate include stări de neliniște, iritabilitate, dificultăți de concentrare și chiar o ușoară stare depresivă.
Alina Uricec spune că: „Din punct de vedere psihologic, acest tip de anxietate apare ca o reacție la tranziția bruscă de la o stare de relaxare (vacanța) la una de responsabilitate și presiune (muncă sau alte obligații)“. Tot ea completează că „pe plan fiziologic, anxietatea de acest tip este strâns legată de activarea sistemului nervos simpatic“. Mai exact, în vacanță, suntem mai relaxați, predominând funcționarea sistemului nervos parasimpatic, care favorizează odihna și relaxarea (deja înainte cu câteva zile de vacanță spunem că „am intrat în starea de concediu“), pe când revenirea la ritmul rapid, al vieții de zi cu zi, activează sistemul simpatic, care ne pregătește corpul pentru reacții de genul „luptă sau fugi“, ceea ce poate duce la simptomele tipice anxietății.
Totodată, Alina Uricec susține că: „În timpul vacanței, activitățile relaxante și plăcute stimulează producția de serotonină și dopamină, adică neurotransmițătorii care susțin o stare de fericire și relaxare“. Pe când revenirea la muncă reduce, de obicei, producția lor, ceea ce contribuie la o stare de indispoziție și anxietate.
Peste toate aceste modificări neuro-biologice se suprapun și aspectele de ordin social. De multe ori, întoarcerea din vacanță aduce cu sine o presiune socială legată de revenirea rapidă la un nivel înalt de productivitate. Fără să mai amintesc de nenumăratele gânduri negre și de îngrijorările pe care le generează mintea umană și care, în mod evident, ajung să-ți complice starea psihică și afectivă. Așa se face că „unii dintre noi gândesc că trebuie să compenseze pentru timpul «pierdut» în vacanță, iar alții cad pradă așteptărilor de supracompensare din partea colegilor sau a șefului («că doar ești odihnit»)“.
Și dacă cele deja menționate nu erau suficiente, momentele de întoarcere din vacanță sunt cele în care dezechilibrele existente între viața personală și cea profesională devin (și mai) evidente și, chiar dacă nu sunt conștientizate, pot crea o stare de disonanță („ce-mi doresc versus ce fac, de fapt“), care poate duce la o stare de anxietate crescută.
Cum te afectează la vârsta adultă neglijarea emoțională din copilărie
Trăim în lumea în care căutăm rețete instant și scurtături prin care „să rezolvăm problema“. Respectiv, să ne eliberăm de sentimentele ori emoțiile acestea și să redevenim, cât mai repede, productivi (o spun din proprie experiență!). Această așteptare este firească și poate avea sens, mai ales într-o cultură obișnuită cu NEC (neglijarea emoțională din copilărie), așa cum este cea din România. Câți dintre noi am crescut în familii în care să ne fie mediată, din punct de vedere afectiv, tranziția de la vacanță la școală? Câți dintre noi am fost ghidați să ne recunoaștem, să ne etichetăm și să ne acceptăm emoțiile, ca fiind combustibilul vieții?
Cei mai mulți dintre noi au crescut cu ceea ce psihologul Gáspár György numește drama invizibilității. Acest aspect se referă la faptul că emoțiile și nevoile noastre au fost adesea ignorate sau neglijate de către îngrijitori – asta și pentru că vorbim despre vremuri în care educația relațională era inexistentă.
„Dacă, însă, clivajul la nivel de emoții este unul foarte puternic, invitația este să ne uităm la ce se întâmplă ca la un semnal de alarmă, care ne poate anunța că e nevoie să schimbăm ceva în viața noastră“, atrage atenția Alina Uricec. Altfel, potrivit specialiștilor în sănătatea emoțională, ar fi indicat să abordăm întoarcerea la cotidian într-un mod treptat și conștient. Unul care să țină cont de condiția noastră umană – aceea de ființe afective, care simt și trăiesc emoții – fără să ne robotizăm și să cădem pradă credinței că, dacă nu vom mai simți nimic, înseamnă că asta este viața bună.
De asemenea, psihologul și autorul Gáspár György atrage atenția asupra faptului că „trecerea de la vacanță la non-vacanță este un proces psihologic, biologic și relațional. Cei mai mulți oameni, odată cu încheierea vacanței, ajung să simtă un fel de amnezie temporară. Cu alte cuvinte, după ce ai vizitate muzee sau te-ai relaxat pe crestele munților ori pe plaje însorite, este de așteptat să-ți amintești mai greu anumite cuvinte-cheie (legate de job) sau poate chiar numele unor clienți sau colaboratori. Este vorba despre trecerea de la un mindset la altul, diferit, trecere care poate crea ceva confuzie, inclusiv pentru creierul uman. Pentru a funcționa la nivel optim, creierul face predicții: după câteva zile, în care s-a instalat o rutină diferită, creierul anticipează o nouă realitate. Mai apoi, după alte câteva zile, revenim la muncă și creierul este iar bulversat, deoarece predicțiile sale despre dormitul până târziu și trezitul non-matinal, plus plăcerile pe care ni le permiteam în vacanță, nu se mai potrivesc cu realitatea. Aceste aspecte pot fi resimțite ca stări de neplăcere psihologică și ca lipsă de energie“.
Cum faci tranziția revenirii la muncă mai ușoară
În realitatea mea socială, ideea unei vacanțe fără de sfârșit rămâne o fantezie și o sursă de invidie sănătoasă față de cei care au parte de astfel de privilegii. Nu că nu mi-aș iubi munca sau cele mai multe dintre proiectele în care sunt implicată, dar îmi este clar că flexibilitatea psihologică este una dintre modalitățile prin care putem face astfel de tranziții mai prietenoase cu mintea, corpul și relațiile noastre.
Strategiile menționate de psihologi, utile în această situație, includ:
- Un program mai eficient
Psihologii sugerează să regândești lucrurile și să nu sari din costumul de baie direct în ținuta elegantă de birou sau în salopeta de grădină, dacă ai o profesie ce nu implică munca de birou. Organizarea unei reveniri treptate la serviciu presupune să-ți îngădui o zi sau două între sfârșitul vacanței și întoarcerea la job.
℗PUBLICITATE
O vorbă din popor spune că „lunea nici iarba nu crește“, de aceea o sugestie de luat în calcul ar fi să reîncepi activitatea profesională în timpul săptămânii, dacă se poate, desigur. Dacă, totuși, nu reușești să faci acest lucru, specialiștii te sfătuiesc să ai grijă la felul în care percepi timpul. Mai exact, revenirea la birou poate să nu fie atât de dramatică pe câtă conotație negativă îi asociezi. Da, este o chestiune care ține de realitate – vacanța este gata! – dar și de interpretare a realității. Te poți gândi la cât de neplăcută este situația sau îți poți îndulci realitatea cu idei despre noile provocări ce te așteaptă și despre toate oportunitățile de creștere și de dezvoltare personală. După cum punctează Gáspár György, experiențele noi și un strop de disconfort reprezintă calea spre schimbarea realității și construirea unor predicții mai potrivite de către creierul și mintea ta.
- Pas cu pas
Acceptarea treptată a responsabilităților sau, mai simplu spus, revenirea în tihnă la muncă este o altă sugestie făcută de către specialiștii în sănătate emoțională și relațională.
După revenirea din vacanță, este indicat să prioritizezi sarcinile și să le abordezi pe rând – vorba proverbului: „Roma n-a fost construită într-o zi“. Tu de ce ar trebui să pui presiune și să parcurgi toate emailurile sau să rezolvi toată lista de „urgențe“ într-o singură zi?
„Este normal ca eficiența să nu fie la cotele cele mai ridicate imediat după vacanță, așa că oferirea unui timp este aprioric pentru a reveni la un ritm optim. Corpul tău are nevoie de timp pentru a trece de la o stare de relaxare la una de activare și ar fi bine să-l respecți“, spune psihoterapeuta Alina Urice, specializată atât în terapia familiei, cât și în terapia centrată pe compasiune.
- Aplicarea strategiilor care susțin grija de sine
Identifică strategiile sau practicile de relaxare (deși mai bine le-am spune „de detensionare“) care funcționează pentru tine. Vorbim despre anxietatea întoarcerii la muncă, o situație pe care o cunoaștem cei mai mulți dintre noi, dar care este percepută diferit de fiecare individ în parte. Astfel, ai de găsit acele strategii potrivite pentru particularitățile și nevoile tale.
Din punct de vedere fiziologic, este util să înțelegi că revenirea la ritmul cotidian poate implica o solicitare mai mare a sistemului nervos simpatic. „Practici precum respirația profundă, meditația sau exercițiile fizice ușoare pot ajuta la activarea sistemului parasimpatic, responsabil de starea de relaxare, și la reducerea tensiunii din corp“, adaugă Alina Uricec.
Cunosc oameni pentru care cea mai bună strategie de reglare a sistemului nervos este mersul la sală, sursa lor de confort psihologic și fizic, după vacanță, fiind sportul. Așa cum printre cunoscuții mei se numără și persoane care preferă să se culce mai devreme, poate până în 22:30, deoarece somnul odihnitor îi ajută să-și echilibreze sistemul nervos. Sau persoane care, în primele zile de muncă, încep dimineața cu exerciții de respirație, se asigură că au parte de o nutriție bogată în plante și legume, în timp ce apa devine „energizantul“ lor principal.
Cum poți valorifica energia anxietății în favoarea ta
În timp, prin ceva autocunoaștere și un dram de prezență conștientă, am observat că, pentru mine, nu prima zi de lucru este cea care-mi dă cei mai mulți fiori, ci a doua. (Apropo de faptul că fiecare dintre noi este diferit și este OK să fie așa).
Mai exact, imediat după ce am parcurs deja toate emailurile primite, când mi-am stabilit programul, respectiv calendarul pe următoarea perioadă, și este momentul să-mi suflec mânecile și să mă apuc, realmente, de treabă. De altfel, psihologii afirmă că readaptarea constă în felul în care reușești să-ți sincronizezi activitatea profesională la ritmul personal, fără a te neglija emoțional. Alternarea perioadelor de muncă cu luarea unor pauze scurte, dar eficiente, deconectarea la fiecare trei ore (timp de cinci-zece minute) sunt doar câteva dintre strategiile care mă ajută să fac față suficient de bine acestei a doua zile de muncă.
Apoi, mai apare un aspect-cheie, care merită luat în calcul. Adaptarea ca adaptarea, vacanța ca vacanța, dar care este relația cu munca ta? Este genul de relație hrănitoare și generatoare de prosperitate sau, mai degrabă, una toxică, în care faci multe compromisuri dintr-o nevoie financiară sau dintr-o teamă de schimbare? „Invitația este, în primul rând, la introspecție și la a vedea ce se întâmplă, de fapt, pentru fiecare dintre noi în relația cu munca și cu responsabilitatea, pe de o parte, și cu odihna și relaxarea, de cealaltă parte“, spune Alina Uricec, cu trimitere la faptul că, adesea, adulții neglijați emoțional în copilărie dezvoltă un tipar adictiv față de muncă, uitând să se mai relaxeze odată ce și-au termit concediul de vară.
În același ton, Gáspár György spune că a depune un pic de efort pentru a-ți analiza relația cu munca poate fi un excelent mijloc de dezvoltare personală. Nu este vorba despre critica sau judecarea de sine, din contră: este despre curiozitate și compasiune. Așa că adresează-ți câteva întrebări, de genul:
- Ce mă solicită cel mai tare la munca pe care o fac în prezent?
- Câtă legătură are asta cu prezentul și cât este despre trecutul meu și bagajul psihologic invizibil pe care-l car în spate?
- Cum se raportau părinții mei la activitatea lor profesională?
- Ce din comportamentul lor duc eu mai departe?
- Cum pot da dovadă de mai multă grijă de sine, în așa fel încât să-mi transform visurile profesionale în realitate, dar fără să plătesc cu sănătatea mea mintală?
Sunt sugestii de întrebări care te pot aduce mai aproape de tine însuți, ajutându-te să transformi anxietatea revenirii la muncă într-un potențial de creștere și dezvoltare personală. Bineînțeles că poți rămâne blocat(ă) și în mentalitatea de victimă, de tipul: „Viața este grea, munca nu este de iubit, taci și bagă!“, dar poți schimba oricând această mentalitate. Iar cel mai potrivit moment pentru a face pasul este acum.
În procesul meu de creștere, mi-am propus ca, începând cu această revenire la muncă, să-mi ușurez situația practicând mindfulness. Pentru aceia care nu sunt familiarizați cu termenul, este vorba despre „o stare de prezență conștientă, în care-ți concentrezi atenția într-un anumit fel: intenționat, în momentul prezent și fără judecată critică“, după cum afirmă maestrul Jon Kabat-Zinn. Dar pentru a aprofunda acest subiect și, totodată, pentru a face trecerea la programul cotidian, îți recomand, cu toată încrederea, cartea Mindfulness urban, scrisă de Gáspár György. Pentru mine, această carte este harta ce mă ajută să descopăr o nouă realitate.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
