fbpx
skip to Main Content

Experiențele foarte dificile de viață pot să aibă un impact asupra bunăstării noastre psihologice, în ciuda rezilienței și tăriei noastre psihice. Impactul pe care aceste evenimente pot să îl aibă asupra noastră depinde de atribuirile și semnificațiile pe care le acordăm acestora. În acest articol îmi propun să explorăm una dintre metodele terapeutice auxiliare care poate contribui la vindecarea traumei psihice.

Trauma psihică este rana pe care timpul nu poate să o vindece de unul singur

Trauma psihică este fenomenul în urma căruia oamenii pot să devină neputincioși, deconectați de sine și de propriul corp, iar înțelegerea, analizarea și rezolvarea ei sunt pași necesari în procesul de recuperare. Trauma psihică nu poate fi vindecată prin simpla trecere a timpului. Așa cum menționează Franz Ruppert și Harald Banzhaf, pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea noastră de a ne refula amintirile tinde să scadă. Astfel, durerea provocată de experiențele traumatice va tinde să țâșnească în exteriorul nostru în diferite feluri și forme. 

Există o serie de teorii ale traumei, și astfel o serie de abordări terapeutice. Societatea Internațională pentru Studiul Stresului Traumatic (ISTSS), oferă printre metodele de tratament validate științific și metode terapeutice auxiliare care pot contribui la vindecare. Printre acestea se numără și terapia prin artă, despre care vorbim în acest articol.

Amintirile traumatice sunt greu verbalizabile

Bessel van der Kolk, autorul cărții Corpul nu uită niciodată, face cunoscut la finalul anilor ʼ90 faptul că amintirile cu conținut traumatic sunt stocate în mod diferit față de celelalte amintiri ale noastre, indiferent de importanța pe care cele din urmă o au. Acest lucru, spune el, poate explica de ce indivizilor le este foarte greu să verbalizeze amintirile traumatice.

Studiile, cu precădere cele de neuroimagistică, menționează faptul că una din zonele din creier responsabile de vorbire (aria Broca) rămâne inactivă, iar zona din creier ce are un rol important în emoții (amigdala) este activată atunci când pacienților li se cere să-și amintească experiența traumatică. Astfel, amprenta traumei tinde să afecteze sistemul limbic și zonele non-verbale ale creierului. Mai mult, studiile explică cum pentru a putea accesa, înțelege și procesa aceste amintiri în procesul terapeutic sunt recomandate și metode care trec dincolo de bariera limbajului, care pot activa regiunile subcorticale ale creierului, iar terapia prin artă poate face acest lucru.  

℗PUBLICITATE


Cum poate terapia prin artă să ne ajute?

Așa cum am discutat într-un articol recent, terapia prin artă este o formă de suport psihologic. Ea permite intrarea în contact cu gândurile și emoțiile noastre autentice, înțelegerea acestora, dar și crearea unei noi perspective asupra experiențelor de viață. Aceasta poate ajuta în procesul vindecării prin atingerea unui sentiment al siguranței, prin amintirea evenimentelor, prin trăirea perioadei de doliu într-un mediu sigur, cât și prin reconectarea cu sinele, cu oamenii și cu viața de zi cu zi. Un review sistematic evidențiază faptul că terapia prin artă poate avea potențialul de a contribui la diminuarea intensității simptomelor resimțite de pacienți.

Există o serie de beneficii despre care oamenii de știință și clinicienii consideră că terapia prin artă le-ar putea avea pentru aceia dintre noi care au trecut prin experiențe dificile și care sunt deschiși să înceapă procesul terapeutic prin artă.

  • Procesul terapiei prin artă poate să ne ajute în crearea unui echilibru între viața interioară și exterioară. Vindecarea apare în momentul în care are loc rezolvarea conflictelor interne. Acest lucru poate fi atins în procesul terapiei prin artă începând cu momentul în care prin materialele oferite sunt exprimate emoțiile, ideile și gândurile tale, iar mai apoi acestea sunt înțelese. Validându-ți trăirile, prăpastia dintre lumea ta interioară și cea exterioară se va micșora treptat. 
  • Terapia prin artă poate să transforme o amintire traumatică într-o simplă amintire. Așa cum ne explică și studiile, terapia prin artă poate să te ajute la reintegrarea evenimentelor prin accesarea amintirilor traumatice și prin permiterea acestora de a se deplasa din sistemul limbic în cortexul prefrontal unde pot fi procesate analitic și verbal. După realizarea obiectului artistic, urmează etapa discutării, descrierii și interpretării personale ale acestuia. În cadrul acestei etape poate avea loc un proces de reasociere a experienței traumatice cu alte gânduri, cuvinte și emoții. Specific, experiența nu va mai naște teroarea, nu va mai fi ceva de nevorbit și de neexprimat. 
  • Prin acest tip de terapie poți dobândi sentimentul că evenimentul traumatic se află în trecut, că s-a încheiat cu adevărat și că nu se va întâmpla din nou. În timpul unei experiențe traumatice, individul se disociază de sine pentru a supraviețui. Astfel, se pierde simțul ordinii și timpului. Prin intermediul artei și al ghidării terapeutice poate fi creată narațiunea evenimentului dificil, ceea ce va ajuta la integrarea lui într-un fir roșu ce poate fi suportat și acceptat, dar și la realizarea faptului că evenimentul este, într-adevăr și pentru totdeauna, încheiat.  
  • Vei construi o relație sigură cu terapeutul, ceea ce-ți va combate posibila convingere conform căreia nu poți avea încredere în niciun om. În urma evenimentelor traumatice poți să îți pierzi încrederea în ceilalți. Însă în cadrul ședințelor de terapie vei primi acceptare necondiționată din partea terapeutului, vei primi sprijin emoțional într-un mediu sigur, îți va fi recunoscut și explorat potențialul și vei fi ajutat să te exprimi exact așa cum ai nevoie să o faci. Vei înflori.
  • Terapia prin artă te poate pregăti pentru a te reintegra în societate. Nu este necunoscut faptul că sentimentul izolării poate apărea în urma unor evenimente foarte grele. În cadrul ședințelor de terapie prin artă te vei simți sprijinit, ascultat și auzit, iar acest lucru te pregătește să te reconectezi cu grupurile tale sociale. Cunoaștem faptul că a fi în prezența celor ce ne iubesc în momente dificile este benefic pentru noi.

Câteva Concluzii

Tot mai multe cercetări științifice atestă efectele benefice pe care terapia prin artă poate să le aibă în procesul terapeutic destinat înțelegerii experiențelor dificile și mai apoi vindecării celor ce au trecut prin acestea. Indiferent că este vorba despre copii, adolescenți sau adulți.

Deși există și studii care nu înregistrează cu precădere o reducere în simptomatologia specifică (de PTSD) a pacienților ce au trecut printr-o experiență traumatică, acestea înregistrează efecte pozitive, precum scăderea semnificativă a nivelului de stres perceput. Astfel, această metodă auxiliară poate fi de folos alături de metodele validate științific, utilizate în context terapeutic cu acești pacienți. 

Larisa Tînc

Mă numesc Larisa Tînc și sunt studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, în cadrul UBB. Scriu din dorința de a te sprijini în explorarea universului tău interior, pe măsură ce fac asta eu însămi. Setea mea pentru cunoaștere, cercetare și lectură mă fac să scriu dintr-un loc autentic și vulnerabil, în speranța că asta te va ajuta în propriul proces de dezvoltare! Te invit să creștem împreună și să ne bucurăm de lectură!

Back To Top
×Close search
Caută