fbpx
skip to Main Content

Aspectul fizic este unul dintre elementele ce încă primează, atunci când pornim în aventura găsirii sufletului pereche. Oricât am nega acest lucru, putem observa cum societatea ne „dictează“ să avem anumite circumferințe ale corpului, o atare conduită, vestimentație etc., inclusiv atunci când vrem să ne găsim iubirea. Mai exact, se pune preț pe felul în care arătăm, în exterior, fără a mai conta dacă, din punct de vedere fizic ori emoțional, suntem bine. Astfel, în goana perfecțiunii și a temerii propagate de generațiile anterioare de a nu rămâne single, alegem să uităm de propria persoană și să ne dorim să fim fără de cusur, apelând la tot felul de tertipuri, cu scopul de a părea cât mai bine în fața celuilalt. 

Frumusețea poate fi un factor subiectiv, atunci când suntem în căutarea unei jumătăți de cuplu, și nimeni nu ar trebui să ne spună ce-i frumos în ochii noștri. De altfel, realitatea ne arată că există diferențe semnificative între modul în care ne prezentăm (ori ne pregătim) pentru primele întâlniri, și felul în care alegem să ne concentrăm energia după ce deja suntem într-o relație cu acea persoană. Dar care este normalitatea? Cât de important mai este aspectul fizic după ce formăm un cuplu, sau de ce este o condiție eligibilă în jocul timpuriu al dragostei? Ar trebui să rămânem la fel sau este firesc să ne transformăm? La aceste întrebări vă invit să căutăm răspunsuri în acest articol, pornind de la o poveste reală de viață și de la părerile a doi experți.  

Presiunea pusă pe felul în care arătăm și consecințele acesteia

Dacă este să fim sinceri, trebuie să recunoaștem că această „responsabilitate“ a aspectului fizic revine părții feminine din cuplu, dovedindu-se a fi o adevărată provocare, cu atât mai mult cu cât corpul femeii se transformă odată cu trecerea anilor. Noi, femeile, ajungem să trăim cu această presiune a standardelor sociale, care nu face nimic altceva decât să ne creeze nopți nedormite, să ne îngrijoreze și chiar să ne îmbolnăvească. 

Din dorința de-a corespunde așteptărilor, putem observa cu precădere două consecințe majore: fie ne pierdem grija și respectul de sine, ajungând să punem frumusețea mai presus de sănătate și starea de bine; fie ne delăsăm, pe principiul că oricum niciodată nu vom ajunge ca vedeta X sau influencerița Y de pe rețelele sociale. 

Psihologii și psihoterapeuții ne spun că de la respingerea de sine și până la patologia psihică nu este drum lung de parcurs. În momentul în care cineva luptă împotriva propriei persoane, de teamă să nu piardă respectul și admirația celor din jur, nimic bun nu poate ieși la suprafață. Așa cum nu este o dovadă de prea mult bine nici renunțarea la grija față de corpul nostru, la sănătatea noastră sau la păstrarea demnității. 

În literatura de specialitate, se vorbește tot mai mult de compasiunea de sine, ca factor de protecție pentru sănătatea noastră. Acest termen implică să ne recunoaștem suferința, să acceptăm latura noastră imperfectă și să facem ceva pentru a alina disconfortul psihic și emoțional. Dar adevărul este că puțini dintre noi cunoaștem gustul real al compasiunii de sine.  

Pierce și Keely, un cuplu despre care se spun multe

Nici vedetele nu sunt scutite de comentariile răutăcioase, cu atât mai mult când vine vorba despre body awareness. Unul dintre cei mai populari actori, Pierce Brosnan, este și unul dintre oamenii care (în ultima vreme) a fost judecat, în mod repetat, și față de soția căruia cârcotașii au dat dovadă de multă lipsă de compasiune. 

Potrivit site-ului relrules.com, actorul, familist convins, este căsătorit cu Keely Shaye Smith de aproximativ două decenii, reprezentând unul dintre cele mai sudate cupluri celebre. Este a doua căsnicie a lui Brosnan, după ce prima sa soție, Cassandra, a pierdut lupta cu viața, în urma unui cancer ovarian, acum treizeci și unu de ani.

Keely este de profesie jurnalistă, autoare și prezentatoare TV. Modul în care s-au cunoscut este unul obișnuit, mai precis, la o petrecere, pe când Keely era corespondent TV în Mexic, unde, deși trebuia să-l intervieveze pe Ted Danson, aceasta l-a ales pe Pierce Brosnan. 

Timpul a trecut, iar secretul relației lor este tocmai faptul că au creat-o pe un fundament solid, Keely fiind mereu alături de durerea lui Brosnan, actorul recunoscând public afecțiunea primită din partea partenerei sale, într-un interviu acordat publicației The Sun: „Keely a fost întotdeauna amabilă și plină de compasiune și m-a încurajat să o plâng pe Cassie.“

℗PUBLICITATE



După pierderea primei soții, copiii acesteia (Charlotte și Chris) au rămas în tutela lui Brosnan, actorul adoptându-i la scurt timp după căsătoria cu Keely, alături de care are doi fii – Dylan și Paris. Despre relația de iubire dintre Keely și Pierce s-au scris foarte multe, însă și mai multe rânduri de cerneală au curs asupra modificării trupului ei, după nașterea celor doi copii ai familiei.

Cum recunoaștem un articol care devalorizează femeia?

Din păcate, superficialitatea timpurilor condamnă agresiv femeile ce nu revin la formele de dinaintea perioadei de sarcină, iar dovadă stau comentariile malițioase din mediul online, pe care le întâlnim în cazul oricărei persoane publice ce tocmai a dat naștere unui copil.

În căutarea unor explicații care să ne ajute să înțelegem mai bine mecanismele psihologice, am stat de vorbă cu Cristina Petrescu-Ghenea, psihiatru și psihoterapeut, gazda podcastului Reconectat, despre articolul din Relrules: „În primul rând titlul acestui articol este complet greșit: nu se focusează pe faptul că rușinarea corpurilor grase este un comportament problematic și nici pe faptul că Keely Shaye Smith, partenera lui Pierce Brosnan, pare a-și purta corpul prin lume cu multă naturalețe și fără frica de a ocupa spațiul care i se cuvine. Ci se concentrează pe faptul că ea este salvată de trolii care îi rușinează corpul de către fostul agent 007. Ce aș mai remarca este și faptul că, pe întreg parcursul articolului, nu îi este menționat măcar o dată numele întreg; ea este doar Keely – apendicele gras al lui Pierce Brosnan, pe care acesta din urmă o salvează de rușinea de a fi grasă.“

Mergând pe același filon, Anca Niță (sociolog și membră în echipa Reconectat) adaugă: „Deși articolul este despre ei ca și cuplu, este centrat tot Pierce Brosnan: bărbatul alb, atractiv din punct de vedere convențional, celebru, bogat ș.a.m.d. Citind primele 6-7 paragrafe ale acestui articol, observ cum ne este spusă povestea lui de viață, iar ea este doar amintită în treacăt, de parcă ar fi doar un pretext de a mai scrie un articol despre un bărbat celebru.“

Cu o viziune complementară, dr. Petrescu-Ghenea adaugă: „Keely pare că este văzută doar ca suportul lui emoțional și se subînțelege că acesta este motivul pentru care el încă e cu ea, deși, după cum spune chiar articolul, putea să își găsească o nevastă mult mai tânără; pentru că deține aceste calități de soție și mamă și are o personalitate mi­nunată, o scuză bună în ochii lumii pentru a justifica marele «defect» de a fi grasă, de parcă persoanele grase ar trebui să compenseze prin diverse calități neobișnuite pentru «defectul» de a fi gras“.

Corpul uman este dinamic și se află în continuă schimbare

Revenind la standardele culturale, femeile sunt aspru judecate dacă ies din mărimile considerate dovada perfecțiunii. Despre fluctuațiile corpului uman, Anca Niță afirmă: „În acest articol, ca în multe altele, se face comparație între felul în care arătau acești oameni acum 20 de ani și cum arată în prezent, când se află la vârsta a treia. Să nu uităm realitatea: corpul este dinamic și se schimbă, din multe puncte de vedere, dar și ca aspect, cu înaintarea în vârstă și trecerea prin diverse evenimente de viață: sarcina, boala sau o pandemie globală. Aceste articole din presa de scandal senzaționalizează un aspect profund normal legat de fiziologia corpului uman.“ 

Cristina Petrescu-Ghenea completează, punctând o parte a realității la care, adesea, nu ne gândim: „Aceste poze de tip înainte și după, pe care le vedem frecvent pe multe canale de media, dar și în social media – inclusiv pe conturi care susțin că promovează sănătatea –, au efecte nefaste asupra sănătății mentale a celor care le văd. Mai multe studii ne arată că glorificarea corpurilor slabe, a slăbitului și pierderii în greutate este evident legată de tulburări de alimentație sau dificultăți legate de comportamentul alimentar, de rușinea și nemulțumirea față de propriul corp la femei.“

În calitate de femeie ce nu a avut niciodată o structură filiformă cred că ar fi sănătos să ne reamintim, din nou și din nou, truismul simplu „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți“ și să facem tot posibilul să nu creăm sau să adâncim răni deschise și nepansate vreodată, ci să ne concentrăm pe acceptare, compasiune și umanitate. Totodată, sunt conștientă că fiecare dintre noi avem nevoie să ne privim cu blândețe în oglindă și să fim recunoscători că acel corp perfect imperfect pe care îl vedem ne susține necondiționat și ne ajută să ne ducem la bun sfârșit activitățile cotidiene. 

Stă în puterea noastră să avem grijă de noi înșine, să ne iubim așa cum suntem, îndrăznind (așa cum spune și autorul cărții Într-o voce nerostită) să ascultăm vocea tainică a corpului în care trăim. 

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0