Skip to content

De multe ori îmi fac griji nejustificate. Mai apoi mă gândesc că este firesc să îmi fac griji pentru că iubesc armonia. Iubesc armonia și caut echilibrul în tot ceea ce fac. Vreau să înțeleg, să cunosc, să învăț. Ascult și încerc să înțeleg. Nu mulți sunt cei care spun exact ceea ce gândesc, din acest motiv poate că uneori am anumite tendințe paranoice și „despic firul în patru“. De ce fac asta? Din dorința de a-l înțelege mai bine pe celălalt, nu pentru a căuta scuze.

Unii consideră că despicarea firului în patru nu face altceva decât să te îndepărteze de propria fericire. Eu consider că acest lucru te ajută să identifici sursa poveștii și să înțelegi mai bine despre ce este vorba… acesta este rezultatul spre care tind atunci când mă ocup cu despicarea firului în patru.

Dau atenție monologurilor mele interioare, în încercarea de a mă (re)descoperi pe mine și de a-i (re)descoperi și înțelege pe ceilalți. Iar o parte a monologului meu interior face referire și la acest despicat al firului. Nu consider că despicatul firului în patru este chiar un exces de analiză, ci este o analiză, aș zice eu, normală, atât timp cât îți pasă de ceea ce se întâmplă în interiorul și în jurul tău. Dacă ai puțin timp să (te) analizezi, vei avea surpriza de a descoperi câte lucruri minunate ai făcut în trecut și câte lucruri minunate vei fi capabil să faci în viitor. Poate părea ciudat, dar uneori, o analiză făcută chiar pe un fond ușor trist și depresiv te poate împinge să descoperi în tine și o parte îngăduitoare. O despicare a firului în patru te poate ajuta să te transformi într-o persoană mai bună, mai tolerantă cu ceilalți și te poate face să înțelegi că Universul nu se învârte nici în jurul tău, nici în jurul celorlalți.

Adesea, un eveniment, un gest, un cuvânt, o atitudine a celuilalt trezesc și declanșează emoțiile care de fapt se află demult în noi.

℗PUBLICITATE



„Gândurile noastre sunt extrem de puternice. Ori de câte ori rostim cu voce tare sau scriem ceea ce gândim, noi ne folosim de energia gândurilor noastre pentru a influența lumea din jur. Tot ceea ce se petrece în viața noastră se datorează gândurilor, convingerilor și intențiilor noastre“, susține dr. Bradley Nelson.

Mintea tuturor oamenilor rulează în permanență un monolog interior. Comunicăm cu ceilalți pornind de la comunicarea cu noi înșine. Ni se pare important să (ne) explicăm unele manifestări ale comportamentelor inconștiente, să încercăm să le dezvăluim adevăratele fațete. Nu este vorba de control, de a controla viața, ci de a-i înțelege mai bine influența. Dacă ne putem uita sub capota sinelui, atunci vom fi în stare să remediem ceea ce nu merge. Trebuie să devenim capabili să recunoaștem, să numim, să intrăm în contact și să ne explorăm stările sufletești, și poate că această explorare începe tocmai printr-o analiză pe care unii o numesc despicarea firului în patru. Când ne aflăm în prăpastia unei proate dispoziții, ne simțim adesea neglijați sau ignorați, simțim că viața trece pe lângă noi. Atunci suntem obligați să ne acordăm atenție, să devenim conștienți. Să începem să reflectăm mai mult asupra sentimentelor, nu neapărat să acționăm.

Analizându-ne devenim din persoanele neajutorate, care se întreabă „de ce?„, niște „specialiști” în noi înșine. Printr-un simplu proces de conștientizare, întotdeauna vom ști despre noi mai mult decât ar putea ști oricine altcineva. Ne vom da seama că există în noi mai mult decât ne imaginam, că părțile noastre „rele” sunt contrabalansate de speranțe și calități pe care poate nu le-am observat niciodată.

Karen Horney, medic psihiatru şi psihanalist, spune: „Fiecare autoanaliză reuşită sporeşte încrederea în sine, dar există şi un alt câştig, datorat faptului că ai cucerit în întregime un teritoriu prin iniţiativă proprie, perseverenţă şi curaj. Acest efect se manifestă în analiză, ca şi în alte aspecte ale vieţii. Să găseşti de unul singur o cărare pe munte îţi dă un sentiment mai deplin de putere, decât să mergi pe poteca indicată, deşi efortul şi rezultatul sunt aceleaşi. O astfel de realizare nu-ţi insuflă numai o mândrie justificată, ci şi un sentiment de încredere în propria capacitate de a te confrunta cu situaţii grele şi de a nu te simţi pierdut în lipsa îndrumării.“

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0