Cum arată joaca fără jucării? Este vară și sunt sigură că această perioadă ne trimite cu gândul la copilărie. Ne amintim cu drag cum ne jucam cu alți copii și cum tot ce ne ținea o zi întreagă afară era doar o minge (dacă exista și aceea!). Ne amintim cum găteam folosind frunze, construiam fortărețe, case, școli din bețe și alte materiale găsite în natură. Nu aveam zeci de jucării, dar acestea nu păreau să ne lipsească, pentru că noi aveam ce era mai important, și anume cel puțin încă un copil cu care să ne jucăm. Fără adulți care să se implice în jocul nostru și fără jucării, mintea noastră crea cele mai frumoase și complexe povești. Noi ne imaginam o lume întreagă, jucam roluri originale și găseam soluții inedite la problemele cu care ne întâlneam în joc. Noi ne-am bucurat de joacă și de joc, într-un mod aparte în copilăria noastră, și mi-aș dori ca și copiii de astăzi să aibă ocazia să se dezvolte prin joc.
Abundența de jucării și intervenția adulților în joaca copiilor
Mulți părinți ai zilelor noastre poate n-au avut suficiente jucării când erau mici și, pentru că nu-și doresc ca copiii lor să sufere sau să crească cu lipsuri, le cumpără foarte multe jucării. De exemplu, astăzi am ajuns la un loc de joacă cu fiul meu. Am observat, cum observ de multe ori, că mulți copii veniseră cu tot felul de mașinuțe și animăluțe de acasă. Mai bine de jumătate de oră s-au certat pe jucării. Nu se jucau împreună. Eu nu mă duc cu jucării în parc, pentru că, din fericire, fiul meu pare destul de fascinat de natură, de bețe, pietre, animale. Îmi place modul în care explorează și descoperă lumea și aș vrea să continue să o facă.
Grădinița fără jucării, un program german menit să prevină dezvoltarea adicțiilor la adulți
Cu gândul jocului fără jucării în minte, am găsit un studiu foarte interesant, realizat în urmă cu mulți ani în Germania, cam pe când eram eu la grădiniță. În 1992, o echipă de specialiști a pilotat în Bavaria (în Penzberg) programul Grădiniță fără jucării. Chiar dacă sună ciudat, scopul programului era de a preveni dezvoltarea adicțiilor la vârsta adultă. Astăzi, sunt sute de grădinițe în Germania și în Europa care implementează acest program.
Proiectul a plecat de la patru presupuneri:
- tiparele comportamentale se formează în copilărie;
- prevenția adicției are la bază dezvoltarea fizică și psihică sănătoasă și creșterea abilităților psihosociale și a competențelor pentru viață (de exemplu, rezolvarea problemelor, gândirea critică, comunicarea eficientă, empatia);
- adulții și copiii din grădiniță pot folosi adeseori jucării pentru a ascunde nevoi nesatisfăcute și frustrări;
- competențele copiilor pot fi dezvoltate eficient, dacă copiii înșiși devin creatorii procesului de învățare.
În grădinițele implicate în proiect, timp de trei luni, au fost îndepărtate toate jucăriile și materialele pentru lucru manual (creioanele, hârtia, foarfecile etc.). Copiii au fost anunțați de acest lucru înainte ca el să se întâmple. În sălile de clasă, au rămas doar mobilierul, pernele și paturile. La nevoie, copiii puteau cere educatorilor materialele pentru lucru manual, dar doar dacă nu găseau alte variante de a rezolva problema cu care se confruntă. Ei nu aveau voie să ceară jucării. Educatorii au avut sarcina de a observa copiii și de a fi prezenți ca parteneri, nu ca dirijori ai procesului de învățare. Ceea ce însemna că nu aveau voie să ofere lucruri dacă nu li se cereau și nici să vină cu soluții rapide la problemele cu care s-au confruntat copiii.
În timpul programului, au avut loc cel puțin trei ședințe cu părinții (înainte, în timpul și după proiect). Foarte interesant mi s-a părut faptul că bunicii erau invitați să-și viziteze o dată nepoții la grădiniță, pentru a le povesti ce fel de jocuri se jucau ei când erau copii.
℗PUBLICITATE
Încă de la început, programul a fost monitorizat, iar efectele sale au fost atent măsurate. În timpul programului, copiii de grădiniță au reușit să-și dezvolte, în primul rând, competențele psihosociale. Ei au devenit mai buni în formarea relațiilor cu alți copii, și-au perceput mai bine nevoile, au început să-și sporească încrederea în sine și competențele de comunicare, și-au îmbunătățit creativitatea și gândire critică și, nu în ultimul rând, le-a crescut toleranța la frustrare.
Copiii au nevoie de spațiu și de autonomie pentru a-și dezvolta abilitățile de joacă
Nevoia de joacă este o nevoie esențială a copiilor, însă joaca este astăzi tot mai mult influențată de jucării și de adulți. Acest studiu ne arată că este important să oferim suficient spațiu copiilor, pentru a-și dezvolta abilitățile de joacă, fără a le oferi jucării și fără a le direcționa jocul.
Lipsa jucăriilor le-a oferit spațiu, timp și libertatea de a experimenta. Copiii implicați în program s-au certat mai puțin, au cooperat mai mult și s-au jucat cu alți copii, cu vârste și gen diferit de al lor. Ei au învățat să-și exprime nevoile și au ajuns să vorbească despre problemele lor. Și-au descoperit punctele tari și punctele slabe, învățând să se aprecieze ca întreg.
Pentru a se dezvolta armonios, un copil are nevoie de interacțiunea cu adulții, cu alți copii, cu mediul și cu propria persoană – în propriul ritm și fără ca adulții să intervină imediat. Deseori, vrem să le arătăm noi copiilor cum să folosească anumite obiecte și cum să se joace. Intervenim imediat ce simt un disconfort, când sunt frustrați sau când au un conflict cu un alt copil.
Ce ne arată însă literatura de specialitate este că copiii învață în felul și în ritmul lor. Intervenind în procesul lor de învățare, le putem lua chiar oportunitatea de a învăța să rezolve probleme și conflicte, să-și regleze emoțiile sau să-și dezvolte abilitățile. Invitația mea este să fim prezenți, să observăm atent și să încercăm să intervenim doar atunci când este necesar. Putem să ne transformăm și noi în niște exploratori, care – cu o doză de curiozitate și cu multă grijă – au răbdare să descopere copilul care se află în fața lor, un copil care, din atât de multe puncte de vedere, este unic și formidabil prin ceea ce este el deja.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
