Despre relația terapeutică, pe un ton serios, dar și cu un strop de umor

Din ce în ce mai multe persoane, atunci când dau de greu ori se lovesc de situații-limită, apelează la ajutor terapeutic. Și bine fac. Am putea spune că aceasta este o cale prin care ne putem exprima grija față de noi și față de ceilalți, pentru că nu este nicio rușine în a cere ajutor atunci când simțim că lucrurile ne depășesc și nu găsim soluții.

Este important, totuși, să găsim acea „chimie“ cu terapeutul pe care-l alegem, pentru că, dincolo de faptul că plătim onorariul acestuia, este bine să-l percepem ca fiind o persoană apropiată, de încredere, în fața căruia ne „dezbrăcăm“ de orice secret și cu care, poate, ajungem să deschidem conversații și răni pansate sau mai puțin pansate, pe care nu le-am mai disecat cu nimeni până în acel moment, pe șleau. Condiția minimă este ca pacientul (sau clientul) să fie sincer și dispus să participe și să se identifice în scenariile la care a fost actor principal de-a lungul timpului, dar care i-au făcut destul de multe vânătăi emoționale.

Rolul terapeutului este să creeze un cadru de siguranță pentru a accesa traumele (pe care le va analiza și întoarce pe toate părțile), dar și să ghideze pacientul în toată această călătorie psihologică și spirituală.

De cele mai multe ori, ajungem să apelăm la psiholog când nu mai putem, când suntem pe marginea prăpastiei, și, din cauza disperării, vrem ca acesta să scoată bagheta magică și să readucă liniștea și fericirea în viețile noastre. Merită precizat că un proces terapeutic nu se încheie în doar câteva ședințe, ci este nevoie de o perioadă îndelungată, pentru ca lucrurile să devină mai așezate, iar emoțiile, gândurile și schimbările să aibă loc în viața noastră.

Totodată, nu de puține ori, pacienții le cer terapeuților garanții asupra relațiilor pe care le „tratează“. Și, de asemenea, se întâmplă foarte des ca aceștia să aibă teama de a mai acționa conform propriilor trăiri, având nevoie de acordul psihologului, de frică să nu strice tot ceea ce au reconstruit între timp.

Alipirea de terapeut este una cât se poate de firească, mai ales că, de cele mai multe ori, ajungem la concluzia că doar acesta mai poate înțelege ceea ce simțim și trăim. Identificarea cu terapeutul poate fi resimțită ca un sentiment descurajant, atunci când psihoterapeutul pleacă în concediu și, astfel, ședințele se amână pentru o perioadă dată.

În acest sens, Kristen Bell a creat melodie pentru terapeuta sa, dr. Jan Gray, în care idolatrizează orice activitate pe care Jan Gray o face (chiar dacă e vorba de una cotidiană, banală), proiectându-i viața personală ca fiind una perfectă, tocmai pentru că deține adevărul absolut, precum și pârghiile necesare pentru a face din viața sa una ruptă din Rai. Parodia se referă strict la felul în care pacientul ajunge să-și vadă terapeutul drept o persoană ce nu își permite să greșească – pentru că background-ul, dar și experiența îl ajută să aibă cele mai sănătoase relații, ajungând să ducă la bun sfârșit orice proiect și să joace toate aceste roluri fără cusur.

Realitatea, însă, arată că și psihologii sunt oameni – cu emoții, sentimente și puseuri care, privite din perspectiva acestei profesii, nu înseamnă că trăiesc vieți perfecte, ci că își șlefuiesc anumite tipare sănătoase, în așa manieră încât să nu sufere și să nu rănească oamenii din jur.

De cele mai multe ori, când ne gândim la propria persoană, facem asta trecând totul prin filtrul negativității și al judecății. În schimb, când ne raportăm la viețile celorlalți, nu vedem decât fericire, împlinire, perfecțiune. Pentru o bună sănătate emoțională, este înțelept să trecem prin sita propriei personalități fiecare situație, să ajungem să discernem între real și ficțional/ostentativ, dar și să înțelegem că, atunci când ne raportăm la bucuria celorlalți, e necesar să fim conștienți că, și în cazul lor, poate, vorbim doar de câteva clipe de beatitudine și nicidecum despre o zi întreagă – în care, cu siguranță, și ei trec prin mai multe provocări.

Tendința este să postăm în social media doar momente bune, plăcute, și mai puțin pe cele când suntem în necaz sau când traversăm o perioadă mai tulbure. Reperele se schimbă constant, dar ceea ce merită să rămână o constantă este încrederea în propria persoană, în corpul căreia trăim și cu ajutorul căreia ne deplasăm și reușim să bifăm multe îndatoriri zilnice, indiferent că suntem sau nu mulțumiți de felul în care arătăm.

Dacă simțim că lucrurile nu sunt în acord cu propriile valori și nu ne mai este bine în propria piele, putem apela cu încredere la ajutor specializat, care – prin lentila științei, a bunătății și a compasiunii – ne va ghida prin toată această călătorie. Ceea ce merită subliniat este că și aceștia sunt oameni, și nu semizei care nu greșesc în viața de zi cu zi. Însă, evident, ei observă totul printr-un „vizor“ care face ca lucrurile dimprejur să nu arate doar în alb și negru. Perioada aceasta este optimă ca să ne gândim mai mult la noi, dar și la persoanele dragi. Iar pentru o bună înțelegere a noastră și a celorlalți, putem lua în considerare și alegerea unui terapeut, care să aducă plusvaloare vieții noastre. Mai jos puteți găsi lista terapeuților înscriși pe Pagina de Psihologie.