Skip to content

Începutul școlii este o perioadă încărcată de entuziasm și emoții, atât pentru copii, cât și pentru părinți și profesori, marcând adevărate puncte de cotitură pentru toți cei implicați. Rolul dascălilor este acela de a-i atrage pe elevi pe tărâmul cunoașterii și de a-i ajuta să-și găsească vocația, prin propriile atuuri, cu care se nasc și pe care le dezvoltă, mai apoi.

În prima zi de școală, anul acesta, adulții îngrijitori au putut să-și însoțească copiii până în clase, spre deosebire de ultimii doi ani, în care ne aflam în plină pandemie. Însă, chiar și așa, în pofida normalității, modificările din sistemul de educație pentru acest an școlar stârnesc neliniște. Simona Hainagiu, lector și psiholog la Universitatea București explică: „Sunt unde seismice într-un sistem complex și foarte rezistent la schimbare. Unele efecte sunt imediate (împărțirea pe module, eliminarea evaluării semestriale sub formă de teză la gimnaziu, eliminarea ponderii notelor din gimnaziu pentru admiterea la liceu), altele sunt anunțate pentru a se implementa mai târziu (modificarea procedurii de admitere la liceu se aplică din anul școlar 2023-2024). Câteva efecte sunt vizibile imediat, altele sunt detectabile și măsurabile peste câțiva ani, când vom începe să evaluăm rezultatele reformei operate acum“. Cu alte cuvinte, reacțiile noastre, indiferent de natura lor, sunt întemeiate.

Confort sau schimbare?

Zona de confort este cea care ne aduce liniște, predictibilitate. Mulți dintre noi am face orice să rămânem într-un astfel de cadru, deși tânjim după evoluție și oportunități. Însă toate acestea din urmă implică transformare, perspectivă pe care nu suntem mereu gata să o îmbrățișăm, din cauza rezistenței noastre la schimbare. De altfel, Diana Stănculeanu (psihoterapeut și formator în cardul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie) ne reamintește: „Schimbarea aduce noutate, aspect pe care dragul nostru creier «de supraviețuiri» nu îl întâmpină întotdeauna cu curiozitate, ci, adeseori, cu multă teamă, îngrijorări, rigiditate și angrenarea în scenarii pesimiste, mai ales când experiențele anterioare nu au fost tocmai satisfăcătoare“. În esență, avem un creier defensiv, care ne protejează chiar și atunci când nu am avea nevoie, și ține de maturitatea noastră psihologică să discernem între când este pe bune un pericol, și când este doar o alarmă falsă.

Totodată, școala e cu mult chin și vai, dintotdeauna – s-au mai schimbat notele, dar muzica e aceeași. Iar experții în domeniu ne confirmă acest aspect. Simona Hainagiu este de părere că în România, „este o școală cu mai puțină preocupare pentru calitatea vieții elevului sau a profesorului, cu focus pe rezultate școlare, note, programă, clasamente. Astfel că orice schimbare, oricât de mică, într-un sistem deja contorsionat și chinuit, poate fi prea mult pentru unii dintre noi. A fi la școală în România înseamnă să confrunți mult imprevizibil și mult hazard, pentru gestionarea căruia beneficiezi de puține resurse de sprijin – se schimbă profesorii la clasă, intră școala în renovare, se schimbă programa sau auxiliarele. Schimbări au fost dintotdeauna în viața noastră școlară“.

Diana Stănculeanu ne ajută să realizăm, însă, că nu suntem tocmai neputincioși: „Uităm adesea că o sumedenie de lucruri rămân la fel, și că acest «la fel» ne ajută cu procesul de adaptare treptată“. Practic, copiii merg anul acesta în școlile în care au pășit și anul trecut, cu ghiozdane în spate, cu aceiași colegi cu care se zbânțuie pe holuri, cu aceeași rutină de teme de casă. „La nivelul lor, în acest moment, mai semnificativă este schimbarea unui profesor sau plecarea din clasă a unui prieten bun, decât schimbările structurale, pe care nu le înțeleg sau de a căror gravitate devin conștienți doar pentru că citesc îngrijorare pe fața părinților“ − completează psihoterapeuta Diana Stănculeanu, care mai bine de un deceniu a coordonat diferite programe de sănătate mintală în cadrul Salvați Copiii România.

Ce se schimbă mai exact?

Spre deosebire de structura anilor anteriori, noua programă aduce nenumărate schimbări ce implică, automat, o doză serioasă de adaptabilitate în tot acest proces educațional.

℗PUBLICITATE



Pe scurt, dacă până acum existau două semestre, în anul școlar 2022-2023 vor fi cinci module, însă se va păstra numărul săptămânilor de școală, ultima zi fiind 16 iunie 2023 (cu excepția claselor terminale, ce vor încheia școala cu câteva zile mai devreme).

Potrivit Ministerului Educației, cele cinci module sunt defalcate astfel:

  1. Primul modul: cursurile au loc de pe 5 septembrie până pe 21 octombrie (urmând ca între 22 octombrie – 30 octombrie să fie vacanță).
  2. Al doilea modul: cursuri în perioada 31 octombrie – 22 decembrie (urmând ca între 23 decembrie – 8 ianuarie 2023 să fie vacanță).
  3. Al treilea modul: are loc în perioada 9 ianuarie 2023 – 3 februarie 2023 (respectiv 10 februarie – 17 februarie 2023, după caz, la decizia inspectoratelor școlare), urmat de o vacanță de o săptămână între 6 – 26 februarie 2023.
  4. Al patrulea modul: se desfășoară în perioada 13 februarie 2023 (respectiv, 20/27 februarie 2023) – 6 aprilie 2023, cu o vacanță între 7 aprilie – 18 aprilie 2023.
  5. Ultimul modul: se desfășoară în intervalul 19 aprilie – 16 iunie 2023, cu o vacanță între 17 iunie – 3 septembrie 2023.

În privința mult temutelor note, acestea vor fi într-un număr mai mic (direct proporțional cu numărul de ore din programa școlară), chiar dacă profesorii vor efectua evaluări periodice, iar noutatea, în acest sens, este că la finalul anului va exista o singură medie la fiecare materie.

Totodată, tezele nu vor mai fi sub semnul obligativității, ci vor fi susținute la latitudinea cadrului didactic, dacă acesta apreciază că sunt necesare în evaluarea elevilor. Începând cu acest an, fiecare școală are un plan individual de învățare, însă până în prezent nu există date clare despre cum vor arăta, mai precis, aceste planuri „personalizate“. Transferul elevilor între unități școlare se va accepta doar în situații excepționale. O noutate în toată această nouă structură o reprezintă și inițierea elevilor în ceea ce privește ecologia: „Săptămâna Verde“ are loc în intervalul 27 februarie – 16 iunie 2023, împreună cu „Școala Altfel“.

Frica e firească

Revenind la cum integrăm toate aceste schimbări în viața noastră și cum îi ajutăm pe copii să facă față, Simona Hainagiu ne reamintește de bagajul nostru fiziologic: „Creierul uman procesează cu mare consum de resurse orice noutate. El preferă familiaritatea și căile bătătorite. Sunt mai rapide și mai puțin consumatoare de resurse“. Așadar, potrivit psihologei, „este normal să ne sperie schimbarea, cu atât mai mult cu cât îi privește pe copii, ființe pe care le iubim și cărora le dorim numai bine. Trebuie să știm că este normal să apară îngrijorarea noastră. Un pas important pe care putem să-l facem este să păstrăm această îngrijorare pentru noi. Unii părinți sunt mai agitați decât copiii, alteori invers, însă suntem împreună în acest carusel și ne influențăm reciproc“ – explică Simona Hainagiu. Tot psihologii ne îndeamnă să ne conștientizăm trăirile, fără să ne călcăm emoțiile în picioare sau să căută obsesiv soluții. După cum evidențiază expertul în psihologie somatică, dr. Peter Levine, în cartea Într-o voce nerostită, mintea urmează corpul, iar fiecare dintre noi merită să-și descopere vocea tainică a trupului (emoțiile și trăirile) și abia apoi să decidă ce ar mai potrivit de făcut. Ideea este ca la volanul acțiunilor noastre să nu se afle frica, ci înțelepciunea și valorile după care ne ghidăm viața.

Printre recomandările dovedite științific se numără și exercițiile de mindfulness, care sunt tehnici de conștientizare, menite să ne redea un sentiment de stabilitate psihologică și centrare emoțională. În cadrul unui proiect online, derulat în acest an, psihoterapeutul Gáspár György a creat mai multe exerciții, ca practică a stării de mindfulness, care pot fi accesate gratuit aici.

Ce avem de făcut, ca părinți?

  1. Asigurăm copilul de sprijinul nostru necondiționat. Niciun copil nu ar trebui să se simtă singur atunci când se confruntă cu ceva nou sau când trece printr-un impas.
  2. Ne conectăm la emoțiile copilului. Aceasta este cheia care deschide curajul din inima celui mic, îi dizolvă gândurile negre și îmblânzește temerile. Mai multe idei în acest sens sunt disponibile în cartea scrisă de dr. John Gottman, Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional.
  3. Ne abținem de la comparații. Oricât de ciudat ar suna, comparațiile sunt o formă de manipulare și cauzează suferință. Prin urmare, nu ajută să ne comparăm copiii cu alți semeni de vârsta lor. Să ne închipuim cum ne simțim noi atunci când partenera sau partenerul ne compară cu o altă persoană de același sex.
  4. Îi ajutăm să-și stabilească obiective pe termen îndelungat. Îi învățăm pe copii să vadă dincolo de micile obstacole și să-și canalizeze energia spre ceea ce este cu adevărat valoros. Dacă ne-am cramponat de ceva, merită să ne întrebăm: „Va mai conta peste X ani?“; „Mă ajută să ajung acolo unde îmi doresc?“.
  5. Ne amintim că mersul la școală este un joc de echipă. Părinții și profesorii merită să fie într-o comunicare apropiată și să sprijine copilul, nu să se acuze reciproc.
  6. Marcăm orice progres. Progresele importante sunt dobândite în pași mici. Mai exact, să ne uităm la drumul deja parcurs, fără să ne frustrăm legat de cât mai avem de parcurs.
  7. Nu uităm că, în primul rând, copiii sunt copii, nu elevi. Să ne amintim că pentru noi, părinții, copiii nu sunt doar elevi, sunt ființele despre care declarăm că le iubim cel mai mult. Iubirea noastră contează, însă, numai dacă aceasta ajunge la copil așa cum acesta are cu adevărat nevoie de ea.

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0