fbpx
skip to Main Content

Luna februarie, supranumită și luna iubirii, este luna în care rozul, bomboanele și ursuleții sunt elemente pe cât de previzibile, pe atât de necesare pentru o bună derulare a relațiilor. 

Dacă e să fim sinceri, acestea sunt întâlnite de cele mai multe ori în prima fază a unei relații, când dăm tot ce-i mai bun, ne arătăm cel mai deschiși, ne aranjăm cel mai în detaliu înaintea unei întâlniri și punem preț pe ceea ce se numește carcasă – fizică și emoțională. Cu trecerea timpului însă uităm de chiar aniversarea oficială, cu atât mai mult nu ne pasă de un banal Valentine’s Day ori Dragobete. Mai există și exemplul celor care oferă sau se arată disponibili în fața jumătăților lor doar cu ocazia anumitor sărbători, dar în restul anului se comportă total opus față de aceste zile; doar că, din pricina faptului că nu sunt prezente decât ocazional, toate aceste gesturi se anulează automat.

Iubirea pasională, sau cea a îndrăgostirii, este cea guvernată de „fluturi în stomac“, în care hormoni de tot felul ne invadează creierul și ne fac să ne vedem partenerul ca „rupt din rai“, un înger pe pământ; practic, ne simțim în al nouălea cer! Realist vorbind, mecanismele îndrăgostirii sunt aceleași, indiferent de vârstă; vălul dispare după aproximativ trei ani, când găsim toate defectele din lume (și care, în majoritatea cazurilor, se acutizează, odată cu apariția tabieturilor) și abia apoi apare perioada de pace între cei doi, în care căutăm să ne regăsim în relație. 

Dintre toate aceste trei stadii (numite în literatura Imago „îndrăgostirea romantică“, „lupta pentru putere“ și „iubirea matură“), experții în sănătate emoțională susțin că al doilea ar fi crucial. Însă la o privire mai atentă, poate că ar trebui să ne aplecăm și asupra primului stadiu, întrucât, în încercarea noastră de a ne crea o imagine imbatabilă în fața presupusului partener, tindem să ajungem în cealaltă latură, cea a disperării. 

Suntem deschiși să trecem peste orice obstacol, să ne studiem fiecare amănunt, să demonstrăm că suntem de neînlocuit, dar în toată această goană pierdem esențialul: realitatea per se.

Ce ne spune știința despre îndrăgostirea romantică?

Potrivit site-ului theatlantic.com, dragostea romantică s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni predictori ai fericirii. Studiul Harvard privind maturizarea adulților a luat în calcul legătura dintre cutumele persoanelor și starea de bine ulterioară, rezultatele arătând faptul că cele mai sănătoase și mai fericite persoane sunt cele care nu fumau, practicau sport, consumau băuturi alcoolice în cantități moderate sau deloc, lucru ce are ca efect și o activitate mentală fără cusur.

Însă același studiu subliniază și elementul-surpriză al fericirii în perioada adultă, și anume parteneriatul romantic de lungă durată. Rezultatele arată că mulți dintre subiecții aflați la venerabila vârstă de optzeci de ani s-ar fi simțit cel mai împăcați în relații în jurul vârstei de cincizeci de ani.

Un alt element interesant îl reprezintă și faptul că mariajul nu este o funcție matematică ce asigură stabilitatea (statistic, înseamnă 2% din starea de bine subiectivă) și, automat, fericirea, ci satisfacția relației (prin asta înțelegându-se afecțiune, înțelegere reciprocă etc.).

Am putea aprecia că fiecare vârstă vine cu felul și capacitatea de a iubi proprii. De asemenea, am putea crede că, pe măsură ce înaintăm în vârstă și căpătăm experiență de viață, vrem o dragoste mai așezată, mai tihnită (în care să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și, astfel, persoana semnificativă din viața noastră), care ne ajută să apreciem lucrurile care contează cu adevărat într-o relație.

Pe de altă parte, este lesne de înțeles că orice relație este un organism viu, care are nevoie de „combustibil“ pentru a funcționa. 

℗PUBLICITATE



La capitolul ingrediente de bază pentru un cuplu de succes, știința ne indică:

Comunicarea activă, interesul acordat partenerului, fără a-l cataloga drept un bun aparținut, din oficiu. Societatea actuală este pe repede-înainte, relațiile însele se consumă cu o viteză de neimaginat, iar majoritatea oamenilor, odată ajunși într-un așa-zis punct de cotitură, aleg să se despartă, fără să mai existe cale de împăcare. Un punct bazal îl reprezintă și elementele sociale, precum consumerismul, care ne îndeamnă să ne descotorosim ușor de un lucru, fără să mai încercăm să-l reparăm. 

Extrapolând, aceeași grilă o aplicăm și relațiilor, atunci când ne gândim că dacă ne aflăm într-un parteneriat romantic, comunicarea e opțională, iar singura răspunzătoare este chimia ce se presupune că există între parteneri. Realitatea ne arată că, de multe ori, uităm peste zi de partener, fie voit, fie mai puțin voit (fapt cauzat de volumul mare de lucru de la locul de muncă), însă e musai să ne găsim câteva clipe în care să trimitem niște mesaje scurte, prin care să ne dovedim aprecierea, interesul și dorința, asta dacă ne dorim un parteneriat romantic solid, de lungă durată. 

Prietenia adevărată, în care acceptarea, întrajutorarea și respectul sunt indispensabile, reprezintă un fundament solid ce stă la baza legăturii amoroase între semeni, dar poate și prezice viitorul împreună.

Satisfacția, bucuria de a fi acompaniat de celălalt, tachinarea și momentele distractive între parteneri pot fi aproape tangibile, dacă cei doi reușesc să fie prieteni, înainte de toate. Vulnerabilizarea în fața celuilalt este, încă, în 2021, un lucru extrem de rar întâlnit în societatea actuală; nu e nimic de judecat aici, din moment ce provenim din familii în care nu am fost obișnuiți să vedem așa ceva între părinții și îngrijitorii noștri. Este necesară o educare în acest sens, însă aceasta poate fi ușor introdusă în cutumele unora dintre noi, pe când în cazul altora, dimpotrivă: educația primită în primii ani de viață poate face să fie dificilă, la vârsta adultă, schimbarea perspectivei asupra relațiilor.

Monogamia. Aceasta este catalogată de către specialiști drept un bun predictor al relației de lungă durată. Un sondaj realizat în anul 2004 arată că „numărul maximizării fericirii partenerilor sexuali [din anul precedent] este calculat la 1“. Cu toate acestea, merită menționat că în 2007, oamenii de știință de la Universitatea din Michigan au ajuns la concluzia că persoanele cu vârste între 22 și 79 ani aflate în mariaje, dar care aveau cel puțin unul sau doi prieteni apropiați (alții decât partenerii lor de viață) experimentau niveluri de stimă de sine și de satisfacție net superioare celor fără prieteni apropiați și niveluri de depresie mai scăzute, invers proporționale celor ce nu aveau relații strânse cu amicii, în afara relației cu partenerii romantici.

Relațiile și iubirea contează 

Este foarte important să-i acordăm prioritate celui sau celei cu care ne împărțim viața; însă, în egală măsură, este necesar să nu uităm că înainte de a-l cunoaște pe cel care în prezent ne este partener de viață, aveam, la rândul nostru, o rețea de prieteni și de cunoștințe cu care ne făcea plăcere să petrecem timp de calitate, cu care împărtășeam cele mai ascunse secrete, cu care plecam în vacanțe ori pe umerii cărora ne plângeam de fiecare dată când nu eram în cea mai bună formă. Experții în sănătatea emoțională ne îndeamnă să nu tăiem această legătură creată cu prietenii pe care îi aveam înainte de a ne căsători, asta dacă ne dorim ca relația de cuplu să continue să se dezvolte.

Împărtășirea momentelor bune și mai puțin bune (Împreună la bine și la greu, după cum spun Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt) e mai dificil de pus în practică, mai ales că tendința actuală este aceea de a sări peste anumite etape în cadrul romantic. Astfel, ajungem să ne dăm seama rapid că, de fapt, nu ne cunoaștem atât de bine, că superficialitatea a fost cea care a primat și sărim, în scurt timp, în alte relații, fără să ne dăm un spațiu de introspecție și, implicit, de evoluție relațională.

Fără îndoială, găsirea sufletului pereche, alături de care să ne simțim bine în propria piele, este un lucru după care tânjim cu toții. De-a lungul acestei căutări, vom întâlni și obstacole, vor exista și persoane care vor încerca să ne pună bețe-n roate, însă, în definitiv, este important să nu plecăm urechea la ce se întâmplă în exterior și să continuăm să căutăm partenerul potrivit (nu ideal!) până când simțim că aparținem unul altuia.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută