Om de televiziune, mamă și soție, Diana Enache, îndrăgita prezentatoare de știri de la ProTV este îndrăgostită de festivaluri și de tot ce înseamnă artă. Nici nu este greu de înțeles, din moment ce soțul său, Adrian Horobeț, este regizor, iar fiul lor, Tomas, pare că-i calcă pe urme. Se declară un om obișnuit, uneori boem, însă este extrem de modestă și de discretă în ceea ce privește viața privată. Cu toate acestea, Diana a acceptat să ne răspundă la întrebările incomode ale interviului Ce nu vreau să știe lumea despre mine.
Ce înseamnă profesia pentru tine?
Eu. Cu totul. La un calcul rapid, de-a lungul anilor am stat mai mult la serviciu decât acasă.
Cum arată o zi obișnuită, înainte și după știrile de la PRO TV?
Obișnuiesc să spun că „alerg ca un cal de curse“ înainte de știri. Plec val-vârtej de acasă, pe drum mă uit pe agențiile de știri, ajung la studio, văd cu ce mă îmbrac, intru la machiaj. Între timp, colegii fac jurnalul, iar eu urmăresc ce este „verde“, adică „bun de tipar“, cum e la voi. Intru în știri, editez, scriu promourile. On air. Apoi, mănânc, în sfârșit – de când mă știu, mănânc după ora 14, niciodată dimineața. În vremuri normale, merg în redacție până seara pentru că sunt jurnalist și pe Politic. De când lucrăm în ture, însă, dau și știrile de la 17, așa că rămân în zona studioului. Apoi, fug acasă.
De anul trecut, din decembrie, ești căsătorită. Ce s-a schimbat în viața voastră de atunci?
Suntem exact ca în anul în care ne-am cunoscut. Adevărat, mai înțelepți (ca să nu spun „mai bătrâni“), dar cu același chef de viață și de noi.
Cum a primit fiul vostru ideea că părinții lui se căsătoresc?
Ca un pretext pentru încă o petrecere [râde].
Cum sunteți cu regulile sanitare în familia voastră? Cu care dintre acestea vă este cel mai greu?
Le respectăm cu sfințenie – mască, spălat des pe mâini, dezinfectant în geantă, rucsac, buzunar, oriunde încape, ca să nu rămânem fără. Cel mai greu este când ne adunăm de pe drumuri și intrăm toți trei în casă deodată: descalță-te, scoate hainele, „Mami, am nevoie la toaletă acuuum!“, „Stai să te dezinfectezi pe mâini!“, „Nu intra încălțat, te rog!“ etc. Este o scenă de comedie aproape de fiecare dată.
Online-ul ne spune că ai fost cucerită la o cină cu varză călită. Cât de des gătiți împreună în familie?
Rar, chiar foarte rar. Și după ultima experiență, când am stat să facem o maioneză până la 4 dimineața (pentru că s-a tăiat de patru ori), am renunțat să mai facem asta. Ne ies alte lucruri mult mai bine.
Ce ți-ai dori să fie diferit în viața ta începând din această toamnă?
Să ne întoarcem la viață. Să mă văd cu oamenii pe care nu i-am mai îmbrățișat din martie încoace. Să merg la un concert și să mă pierd în muzică și în mulțime. Dar, știm bine, nu se poate, deocamdată.
Cum ai grijă de sănătatea ta mintală?
℗PUBLICITATE
Cu muzică și conversații lungi, până noaptea târziu. Vorbind chiar și despre nimic.
Ce loc ocupă lectura în viața ta?
Unul important: citesc acasă, citesc și în studio [râde].
Care este cartea pe care obișnuiești să o recitești, din când în când?
Arta conversației.
Cu care dintre emoțiile dificile (negative) îți este cel mai greu să trăiești?
Frica. Frica de boală și de moarte.
Regreți ceva din ceea ce ai fi putut să faci înainte de pandemie și, din diferite motive, nu s-a întâmplat?
Regret că nu am călătorit mai mult. Sunt optimistă, însă, și cred că vara viitoare se va putea.
Care este umărul pe care-ți jelești momentele dificile?
Al lui Adrian. N-are încotro. Trebuie să mă asculte. Și viceversa. E în contract.
Ce loc ocupă relațiile de prietenie în viața ta?
Prietenii sunt o ancoră pentru mine. Ei sunt acolo pentru mine, iar eu pentru ei, indiferent de vremurile pe care le trăim. Cu unii nu m-am mai văzut de luni bune, însă ne auzim și ne scriem des.
Care este citatul sau mantra (rugăciunea) care-ți liniștește disconfortul psihologic?
„De poți rămâne tu în marea gloată
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea…“, o bucățică din Dacă, de Rudyard Kipling.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
