Diana Lupu este psihologă, psihoterapeută de familie, terapeută imago cu certificare internațională și, de ani buni, este parte din divizia de sănătate mintală a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Lunar, este gazda rubricii #PsihoDescoperiri, care are o variantă scrisă și un live pe pagina de Instagram a Paginii de Psihologie. În luna noiembrie, Diana a publicat un instrument de journaling, intitulat Psihodescoperiri: Jurnalul tău de creștere. Despre utilitatea acestui instrument și despre practica scrierii într-un jurnal te invităm să afli mai multe prin intermediul acestui interviu.
De unde pasiunea ta pentru journaling?
Când am început practica în cabinetul de psihoterapie, am făcut cunoștință, mai bine decât oricând, cu nemulțumirea, criticul interior și comparația. Asta m-a condus să simt și să observ, aproape zilnic, faptul că știu atât de multe despre ce nu sunt, ce nu e suficient ori ce nu am făcut bine. Iar de aici, am simțit tot mai mult costurile negativității: nu mă puteam bucura de creșterea mea, nu-mi dădeam voie să simt mulțumire, să observ ce este suficient, să nu simt invidie față de oamenii apropiați din viața mea. Aici a fost punctul de cotitură pentru mine. Am simțit că este nevoie să prind rădăcini și să antrenez și alte perspective prin care să mă uit la o zi din viață, la imperfecțiuni și, în special, să mă motivez cu blândețe, nu doar cu critică.
Astfel, a venit practica jurnalului de recunoștință și apreciere, care s-a transformat într-un ritual și într-un stil de viață, însă începutul a fost marcat de rezistențe și efort.
Care sunt beneficiile dovedite ale acestei practici și de ce să avem un jurnal de creștere?
Cercetările curioase să afle mai multe despre starea de bine, din ultimii ani, au arătat că anumite practici ale jurnalului pot avea un impact pozitiv asupra multor paliere ale vieții noastre: sporirea fericirii, creșterea creativității, starea generală de mulțumire față de propria viață, reducerea stărilor de depresie, anxietate și stres. Din toate aceste descoperirii ale cercetărilor, e important de subliniat faptul că a ne vărsa pur și simplu gândurile pe o foaie albă nu este suficient pentru a ne bucura de efectele acestei practici. Beneficiile apar, mai degrabă, în funcție de tipul de jurnal pe care-l folosim.
În ceea ce privește jurnalul de creștere, acesta ne poate fi un bun ghid pentru antrenarea mentalității flexibile (de creștere), pentru concedierea vocii interioare critice (mutând focusul pe a ne gândi și a pune în cuvinte aspecte legate de apreciere și recunoștință), pentru a gestiona emoții și a reflecta asupra acestora. Și, nu în ultimul rând, acest tip de jurnal ne poate ajuta să observăm că timpul nu trece așa de repede, prin faptul că ne învață să observăm procesul de creștere într-un mod mai constant. Iar asta vine cu un sentiment de împământenire, sens și mulțumire, într-o lume în care rapiditatea nu ne mai permite să vedem.
Cum a fost pentru tine procesul de creație a acestui ghid – Psihodescoperiri: jurnalul tău de creștere?
Așa cum îi spune și numele, a fost un real proces de creștere personal și profesional, în care mi-am dat voie să pun în aplicare mult mai conștient ce am construit în ultimii ani în lucrul cu perfecționismul, critica și comparația. A fost un proces în care mi-am dat voie să spun mai mult ca niciodată (cu mai puțină rușine și reținere) că nu știu, nu pot sau că am nevoie de ajutor.
Și cel mai mult simt că am crescut partea din mine care să-și permită să primească ajutor și să construiască alături de ceilalți, nu doar singură (așa cum învățasem în copilărie). Am înțeles și mai profund puterea lui „împreună“ și faptul că bucuria realizării nu este mai mică, dacă contribuie și ceilalți.
De asemenea, m-am bucurat să observ că, în momentele în care simțeam că presiunea este prea mare din cauza gândurilor critice, am reușit să fiu acolo pentru mine și să mă susțin cu autocompasiune. Toate astea au făcut ca procesul de creație a jurnalului de creștere să fie cu efort, dar și cu celebrare a acestuia.
Am văzut că jurnalul are și două coduri QR – unde duc acestea?
Jurnalul este un instrument ce invită la intimitate și conectare cu sinele. Am pornit în minte cu acest gând atunci când am înregistrat cele două mesaje care se regăsesc la începutul și la finalul jurnalului. Primul cod QR vine cu intenția de a încuraja prin normalizare și vulnerabilizare, împărtășind din experiența mea personală. Iar cel de-al doilea QR (pe care vă încurajez să-l accesați la finalul celor șase luni de practică) vine cu invitația de a sărbători împreună și, în special, de a nu lăsa să treacă neobservat efortul depus în această perioadă.
℗PUBLICITATE
Când este indicat să scriem în jurnal?
În ceea ce privește Psihodescoperiri: jurnalul tău de creștere, acesta este conceput pentru a fi introdus în rutina de la finalul zilei. Atunci când ne putem derula în minte evenimentele de peste zi, ca într-un film. Însă practica jurnalului este un proces atât de personal, încât fiecare poate alege momentul din zi în care simte că are nevoie sau disponibilitate pentru a scrie. Asta este frumusețea, putem să ne reconectăm cu începătorul din noi și să descoperim când ni se potrivește să integrăm această practică în ziua noastră.
Dacă se întâmplă să ne pierdem elanul de a mai scrie în jurnal, cum ne putem motiva să revenim la acest bun obicei?
Când împărtășim din experiența proprie legată de rezistențe și efort, exact la motivație mă gândeam. Este normal ca schimbarea să fie percepută ca o diferență cu potențial pericol pentru creierul nostru. În aceste momente, e important să ne arătăm susținerea! Iar conștientizarea cât mai clară a motivației și a posibilelor obstacole face parte din trusa de prim ajutor a unui susținător. De aceea, înainte să începi practica jurnalului de creștere, m-am gândit că ar prinde bine să ne gândim și să scriem despre angajament, obstacole și soluții, pentru a putea reveni la acestea atunci când ne cuprind rezistențele.
Dacă avem în familie adolescenți, cum îi putem ajuta să-și dezvolte această rutină a journaling-ului?
Sunt două direcții care-mi vin în minte. Prima este legată de puterea exemplului și de modelarea comportamentului. Ca părinte, pot să încep eu această practică (care, prin antrenarea aprecierii, poate să vină cu beneficii în relaționarea cu adolescentul), iar apoi să încep să împărtășesc cu tânărul meu legat de experiența mea, atât despre provocările pe care le întâmpin, cât și despre beneficiile pe care le resimt. Cea de-a doua variantă merge în direcția unui ritual comun. Putem să avem fiecare propriul jurnal, să ne alegem un moment din zi în care să facem această muncă de creștere împreună sau chiar să ne ajutăm să completăm întrebările unul pentru celălalt. Chiar dacă nu pare, tinerilor le place în continuare să audă aprecieri din partea părinților.
Cum a fost primit jurnalul de creștere de către comunitatea care te urmărește?
Aici trebuie să recunosc că a fost provocator să-mi stăpânesc criticul interior. Am avut mari temeri legate de cum va fi primit un astfel de instrument. Și, ca de fiecare dată, scenariul prăpăstios din minte nu este identic cu realitatea. Ba mai mult, te poate surprinde. Așa a fost și pentru mine! Am fost surprinsă de cât de caldă, de curioasă și de deschisă a fost primirea jurnalului de către comunitate, și toate acestea mi-au reconfirmat cât de interconectați suntem atunci când vine vorba de nevoi și puncte de creștere.
Este potrivit să le oferim acest jurnal celor dragi drept cadou de Crăciun?
Cred că perioada Sărbătorilor poate fi un moment tare potrivit pentru a oferi celor dragi un jurnal. Spun asta, deoarece este momentul din an în care începem să ne gândim mai mult la obiective și puncte de lucru pentru anul ce urmează, iar jurnalul poate să fie un mod prin care să ne arătăm sprijinul față de cei apropiați nouă. Cu toate acestea, un nou început poate să aibă loc și în orice altă perioadă a anului. Important este să ne permitem să înlăturăm ideea că este prea târziu pentru a începe o schimbare.
Completezi și tu în jurnalul Psihodescoperiri? Dacă da, care este cea mai surprinzătoare psihodescoperire făcută?
Da, completez și eu în exemplarul meu la finalul fiecărei zile și nu-mi vine să cred! Prima psihodescoperire pe care am notat-o a fost că „visele pot deveni realitate atunci când le permiți să iasă din mintea ta, când depui efort și te lași ajutat“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
