Skip to content

Diafană, implicată, ocupată, talentată și lista poate continua. O vedem în multe piese de teatru și ne bucurăm ori de câte ori o vedem și pe micul ecran. Este familistă convinsă, iar de curând a făcut pasul cel mare. Provine dintr-o familie de artiști, însă numele nu l-am folosit pentru a „arde“ etapele carierei sale, reușind să își facă loc în lumea aceasta pe forțe proprii. Despre empatie, sinceritate, momente de cumpănă și multe altele, am discutat în cele ce urmează cu actrița Diana Roman.

Când spui fericire… care sunt primele gânduri care-ți vin în minte?

Obsesia pe care o aveam în copilărie legată de fericirea celor din jur. O întrebam, constant, pe mama când eram mică „Mama, ești fericită?“.

ABONARE NEWSLETTER


Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.


Și dacă răspunsul era „da“ și nu simțeam alt gând în spate, mă linișteam. Dacă mama era fericită, eram și eu. Astea-s gândurile care-mi vin în minte.

Sunt fericită când am oameni fericiți lângă mine.

Obiceiul din copilărie la care nu ai vrut sau nu ai putut să renunți…

Să dorm cu șosete in picioare. Indiferent de anotimp.

© Diana Roman

Lumea spune despre tine că ești o apariție „exotică“ – tu cum te vezi, privind din interior?

E adevărat că am sânge nemțesc… dar n-aș zice chiar că nemții sunt exotici. Nu m-am văzut nicicând exotică. M-am văzut multa vreme urâțică. Dar nu din interior. În oglindă.  Abia de vreo cinci ani am început să mă plac mai mult.

Și, ca să răspund la întrebare, mă simt cât se poate de autohtonă. Exotică m-am simțit când am fost în Africa.

Numește un film sau o carte în care ți-ar plăcea să trăiești.

Mi-ar plăcea să trăiesc vreo cinci ani într-un film de epocă. Să zicem „The Great Gatsby“. 

Care este compromisul pe care l-ai făcut în relația de cuplu și pe care l-ai face, ori de câte ori ar fi nevoie?

N-am făcut niciun compromis. Am iubit. Și am învățat că așa cum eu vin la pachet cu defecte, așa vine și celălalt.

Care este clipa de glorie din cariera ta?

Nu cred c-am avut-o, încă.

Când spui ceartă – Care sunt comportamentele în care te implici, deși știi prea bine că nu sunt adecvate, dar totuși „te ajută“ să te descarci?

Hmm… Fac cam tot ce facem toți. Țipăm, reproșăm… ne calmăm și ne împăcăm. Nimic deosebit.

℗PUBLICITATE



Dacă treci seara pe stradă și perdelele ferestrelor sunt trase… arunci o privire în casele oamenilor sau treci ca și cum ai fi complet dezinteresată?

Normal. Sunt un om curios din fire.

Unul dintre subiectele cele mai controversate ale acestui an este educația sexuală, care sunt primele informații pe care tu, în calitate de copil, le-ai aflat la acest capitol?

N-am fost prea informată. În casă era subiect tabu, nu știu de ce. Am mai aflat și eu din ce vorbeau colegele la școală, parcă la un moment dat se împărțeau și niște broșuri… cam atât. Acum, privind retrospectiv, mă gândesc că poate n-a fost chiar așa de rău.

În ce piese te putem vedea, în această perioadă?

Ar fi câteva: „Pe o pânză de păianjen“ , „All inclusive“, „Dă-i bătaie“, „Don Juan“, „Liniște în culise“, „Efecte Colaterale“, „Mama“, „Steaua fără nume“, „Fazanul“.

© Diana Roman

Faci parte dintr-o generație în care actoria este foarte slab remunerată. Ce sfat le-ai da tinerilor care vor să devină actori?

Să-și pună deoparte alocația, că vin vremuri și mai grele. Glumesc.

N-am sfaturi de dat. Cei buni, serioși și muncitori vor reuși, mai devreme sau mai târziu. Se cern.

Care este relația ta cu banii? („Love, hate, complicated“)

N-am iubit niciodată banii mai mult ca munca. N-am plecat la niciun drum pe ideea „Hai să fac bani“. Ei au venit. Natural. Și cred că ăsta e secretul.

Au fost și perioade mai proaste când mâncam numai cartofi. Dar munceam, cu drag și simț de răspundere și, uite că acum îmi permit să pun și brânză peste cartofii aia.

Când nu merg prea bine lucrurile în plan profesional, cum faci față incertitudinii și îngrijorărilor?

Caut să fiu echilibrată, pe plan personal. Îmi caut refugiul acasă, unde știu că mă așteaptă o voce caldă care-mi spune mereu „Nu-i așa grav, o să se rezolve“.

Al cui este umărul pe care ai învățat să-ți descarci sufletul?

Nu-i un singur umăr.  Am și prieteni, familie… apelez la ei întotdeauna pentru sfaturi și consiliere.

Ce este cel mai greu pentru tine: să spui ceea ce simți sau să îți temperezi modul în care o spui?

Să spun ce simt în momentul când simt și după, când n-am spus la timp și se adună, să-mi temperez modul în care o spun.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0
Livrare gratuită în România la achiziții de peste 149,00 lei
0%