Să plec sau să rămân? Este întrebarea pe care cu toţii ne-o adresăm la un moment dat în viaţă (spune Russ Harris – autorul cărţii Acționează cu dragoste). Întrebare care, probabil, este mult mai delicată atunci când vine vorba despre relaţii afective şi de intimitate emoţională, precum relaţia de cuplu sau viaţa de familie. Chiar dacă încărcătura emoţională care însoţeşte aceste gânduri este mare, conţinutul cognitiv defineşte o normalitate întâlnită de mult timp în existenţa fiinţei umane. Mai mult decât atât, dacă analizăm evoluţia minţii umane se pare că un astfel de gând are mult sens.
Specialiştii, care analizează evoluţia bio-psiho-socială a omului, sunt de părere că dacă mintea umană nu ar avea capacitatea de rezolvare a problemelor, specia umană nu ar fi făcut faţă competiţiei directe cu alte specii (animale) care sunt mult mai rapide şi mai puternice decât noi. Mintea „primitivă“ a predecesorilor noştri, în istoria lungă a adaptării fiinţei umane, avea nevoie să identifice soluţii cât mai rapide pentru a supravieţui invaziei inamicilor şi animalelor de pradă. Şi, se pare, că la fiecare generație, minte umană devine din ce în ce mai evoluată, devenind şi din ce în ce mai sofisticată. Astfel încât, atunci când mintea umană încearcă să rezolve o problemă, caută imediat mai multe soluţii.
Şi atunci când o situaţie este dureroasă sau dificilă, o soluţie perfect raţională este „fuga“. Indiferent că vorbim despre divorţ sau separare. Doar că, soluţia identificată de minţile noastre nu este mereu soluţia cea mai înţeleaptă. Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre noi au avut momente în viaţă când mintea ne-a sugerat că cea mai bună alegere este lupta, ca rezultat al emoţiei de furie, însă în multe cazuri am reuşit să ne oprim şi să reacţionăm contrar reactivităţii emoţionale şi conţinutului cognitiv (adică, contrar a ceea ce ne spunea mintea) şi ulterior ne-am bucurat de alegerea făcută.
℗PUBLICITATE
Revenind la dilema subiectului nostru de discuţie, deoarece situaţia nu este atât de clară pe cât ar fi o „casă în flăcări“ din care singura noastră soluţie pentru supravieţuire ar fi fuga, în viaţa de cuplu şi de familie lucrurile sunt mai puţin clare şi probabil mai complicate. Şi în astfel de situaţii mintea umană, cel mai adesea, începe să „croşeteze“ pentru a găsi cât mai multe dovezi de genul pro sau contra plecării sau rămânerii în relaţie. Problema este că acest tip de rezolvare implică mult prea puţină vitalitate, însă este extrem de consumatoare de timp şi energie.
Dacă relaţia nu este una bună, atunci este util să acordăm puţin timp pentru a reconsidera plusurile sau minusurile vieţii relaţionale, dar este important ca acest proces să nu fie exagerat şi prelungit la nesfârşit. În astfel de situaţii este mult mai potrivit să luăm în considerare că avem în fapt patru alternative: a ieşi din relaţie, a rămâne şi a schimba ceea ce se poate schimba, a rămâne şi a accepta ceea ce nu se poate schimba sau a rămâne şi a renunţa la schimbare aşteptând ca lucrurile să se înrăutăţească şi mai mult.
În parte a 2-a a acestui material voi prezenta în detaliu conţinutul celor patru alternative, până atunci să reţinem că – mintea nu identifică mereu alegeri înţelepte; a reacţiona conform emoţiilor nu este mereu cea mai bună decizie; acţiunea este sigura care poate determina schimbarea dorită conform valorilor noastre de viaţă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
