Vorbesc adesea cu pacienții mei despre existența a trei categorii generale de sex: procreativ, relațional și recreațional. Ocazional, vin să mă vadă cupluri sau indivizi aflați în mod clar în categoria procreativă. Scopul lor principal actual al sexului este acela de a face un copil, dar poate că se confruntă cu probleme legate de funcția sexuală, adesea disfuncție erectilă sau ejaculare întârziată din partea partenerului de sex masculin, care poate simți dintr-odată o presiune de a executa la cerere.
Intimitatea în scop procreativ
Până de curând în istoria noastră modernă, viziunea procreativă asupra sexului era cea dominantă, iar alte beneficii ale sexului erau luate în derâdere, ignorate și chiar interzise. De exemplu, în 1896, psihologul Richard von Krafft-Ebing, considerat o autoritate în domeniul patologiei sexuale, a scris: „Referitor la satisfacerea naturală a instinctului sexual, fiecare expresie a acestuia care nu corespunde cu scopul naturii, adică procrearea, trebuie privită ca fiind perversă.“ Erau interzise sexul premarital, sexul ocazional, masturbarea, sexualitatea între persoane de același sex, perversiunile, fanteziile, contracepția, plăcerea de dragul plăcerii și chiar sexul romantic. Potrivit acestei concepții moraliste (pe care am discutat-o în capitolul 9 al cărții mele, oamenii, în mod ideal, nu ar face sex deloc; dar dacă s-ar face sex, ar trebui să fie doar pentru procreare.
Intimitatea ca formă de conectare
Din fericire, vremurile s-au schimbat, iar majoritatea cuplurilor vin să mă consulte cu o viziune predominant relațională asupra sexului, ceea ce înseamnă că în general conceptualizează sexul în termeni de intimitate, afecțiune și apropiere emoțională, apoteoza lui fiind dragostea pasională. Răposatul istoric de artă și critic social John Berger a scris, în eseul său, Ways of Seeing:
„În fiecare seară vedem soarele cum apune. Știm că pământul se întoarce cu spatele la el. Cu toate acestea, cunoașterea, explicația nu se potrivește niciodată cu ceea ce vedem… Când suntem îndrăgostiți, vederea persoanei iubite are o totalitate pe care niciun cuvânt și nicio îmbrățișare nu o pot egala: o totalitate pe care doar actul de a face dragoste o poate găzdui temporar.“
Asta, pentru mine, sună ca un frumos imn al virtuților sexului relațional – o experiență intensă de apropiere, pe care nici măcar cuvintele nu o pot descrie – și cei mai mulți terapeuți idealizează și privilegiază, de asemenea, conceptul de a face dragoste în pereche și plasează semnificația sexuală, în mod direct, în găleata relațională. Dar mulți au, de asemenea, și credința greșită că sexul este, practic, doar o funcție sau un subset al unei relații generale: o problemă sexuală indică o problemă de relație, sau așa ar fi logic. Prin urmare, dacă remediezi relația, atunci sexul se va repara de la sine.
Intimitatea în scop recreațional
Deși este adevărat că sexul apare adesea în contextul unei relații angajate și că ceea ce se întâmplă în afara dormitorului afectează, într-adevăr, ceea ce se întâmplă în dormitor, sexul este, de asemenea, propria sa planetă, cu propria sa atmosferă, cu propriile legi ale fizicii, iar abordarea problemelor de relație nu va rezolva automat o problemă sexuală. Avem nevoie de apropiere în relațiile noastre, dar uneori în sex tânjim după un fel de distanță care să-i permită fanteziei erotice să înflorească. Pentru câteva momente, vrem să lăsăm relația în urmă. Ne dorim să fim eliberați temporar de povara cunoașterii de zi cu zi și să experimentăm extraordinarul. Freud scria: „Acolo unde iubesc, nu au nicio dorință; acolo unde își doresc, nu pot iubi“, iar psihologi, precum Stephen Mitchell și Esther Perel, au scris poetic și profund pe această temă, în lucrări precum Can Love Last și, respectiv, Inteligența erotică. Prea multă siguranță poate duce la plictiseală; prea multă apropiere poate duce la sufocare. Mulți tânjesc după o mică năzbâtie erotică, mai mult decât după siguranța emoțională. „Iubirii îi face plăcere să știe totul despre tine“, scrie Perel. „Dorința are nevoie de mister… Dar prea adeseori, pe măsură ce cuplurile se instalează în confortul iubirii, ele încetează să mai aprindă flacăra dorinței. Uită că focul are nevoie de aer.“
Focul are nevoie de aer și deseori le subliniez pacienților că, pe lângă dimensiunile procreative și relaționale ale sexului, există și aspecte recreaționale: sexul ca sursă de distracție, plăcere, aventură și joacă. În general, din experiența mea, multe cupluri aflate în relații angajate și-au pierdut aspectul recreativ al sexului, ori poate că nu l-au avut de la bun început. Dacă se întâmplă să se distreze pe plan sexual, asta se întâmplă adesea când sunt singuri și își accesorizează masturbarea cu jucării sexuale și pornografice noi sau când citesc niște materiale erotice fierbinți; sau se bucură de aspectele recreative ale sexului extra-relațional într-un tărâm subteran, în umbră, pe care-l ascund de partenerul lor principal. (Am pacienți care tânjesc după noutate și prospețime și își doresc beneficiile recreaționale ale sexului – ceva fierbinte și distractiv –, dar singurul mod prin care știu cum să obțină asta este să caute sex cu altcineva, decât cu partenerul.) Ambele aspecte ale sexualității – relațional și recreațional – sunt, în general, esențiale pentru un scenariu sexual sănătos, în special pentru cuplurile aflate în relații de lungă durată, și de aceea încerc adesea să-mi mut pacienții într-un model „rec-relațional“ de exprimare sexuală, care combină cele două aspecte într-un singur scenariu sexual.
Extras din cartea Să vorbim despre viața ta sexuală.
Citește și: