Skip to content

Mara Mărăcinescu este sunetistă, produce podcasturi din 2017 și crede în puterea acestora de a genera empatie. Studiile universitare le-a făcut în SUA, având o bursă de studii la Brown. Cristina Petrescu-Ghenea a absolvit facultatea de medicină, este psihoterapeut relațional, coordonator de programe de formare în cadrul AMPP și este co-fondatoarea Centrului Reconectat

Cum ajung un psihoterapeut și un om de sunet să dezvolte o relație profesională?

Cristina: Eu nu știu dacă o privesc ca pe o relație profesională dar asta ar putea fi doar problema mea legată de limite și granițe prea fluide…

Mara: Cred că are mare legătură și cu situația noastră socială și economică care a creat premisele de a ne cunoaște în adolescență și a putea crea acum acest proiect plecând de la pasiunile noastre comune: sunetul și psihicul uman. A ajutat și faptul că eu am început propriul meu proces terapeutic în urmă cu 3 ani.

Cristina: Și tot în urmă cu trei ani eu am început să ascult podcasturi la recomandarea Marei și a prietenului nostru, Dragoș, pe care îl consider un liant în relația noastră. Cred că așa ne-am contaminat una cu pasiunea celeilalte.

Ce înseamnă „Reconectat“ și cum s-a născut ideea acestui podcast?

MaraReconectat a rezonat foarte mult cu noi amândouă pentru că pleacă de la experiența noastră în relație cu corpul și de la o serie de conversații intime pe care le aveam între noi și care au presupus multă vulnerabilitate. Până să ajungem însă la formula de față am trecut prin multe teme.

Cristina: Așa este. După întâlnirea cu podcastul ca format a devenit pentru mine deosebit de clar că este nevoie să ne folosim de acest mediu pentru a populariza și în România o serie de discuții intime, așa cum povestește și Mara, pe tema relațiilor și a felului în care simțim, gândim și ne raportăm la lumea din jur. Inițial, ne propusesem să facem un podcast despre emoții, un podcast de educație emoțională, i-am zis noi, dar ne-am dat seama ca asta ne-ar plasa pe o poziție de atotcunoscătoare și nu ar fi onest să pretindem asta. Plus că ceva nu făcea click între noi și tema asta…

Mara: În iulie, anul trecut, ne-am dat amândouă demisia de la joburile noastre, fără să fie un plan comun. Eu decisesem să mă concentrez doar pe a face podcasturi.

Cristina: Iar eu pur și simplu voiam să prioritizez lucrurile mai plăcute și cu mult mai mult sens din viața mea. Tot vara trecută, în principal prin intermediul relației cu oamenii care intră pe ușa cabinetului meu, am început să observ ce relație nesănătoasă avem cu corpurile noastre. De la această deconectare și de la nevoia de a ne reconecta cu corpurile noastre și unii cu ceilalți s-a născut și numele podcastului: Reconectat

Ce aduce acest podcast în plus în viața iubitorilor de podcasturi?

Mara: Ce mi se pare mie deosebit este că aceste conversații pe care le propunem noi publicului românesc sunt foarte profunde. Când povestim cu invitații noi, înregistrăm un material de 2-3 ore în care sondăm toate aspectele relației pe care o avem cu corpurile noastre. Plecăm de aici și ne jucăm mult cu formatul fără să uităm că pentru noi acesta este și un demers politic prin care ne propunem să ne detașăm de o serie de etichete și judecăți de valoare, dar și să creăm un spațiu sigur unde toate perspectivele sunt validate, indiferent că au sau nu sens pentru fiecare dintre noi.

Cristina: Slavă Domnului că mai sunt podcasturi în România care vorbesc de sănătate mintală. Ce este deosebit din punctul meu de vedere la Reconectat este gradul mare de vulnerabilitate pe care atât noi, cât și invitații ni-l asumăm, dar mai ales tema pe care noi am ales-o cel puțin pentru primul sezon, și anume relația cu corpul nostru, cât și relația cu corpurile celor din jur. Cred că în cea mai mare parte, nici nu conștientizăm această relație și cum ar fi mai sănătos să ne raportăm la ea.  

Pentru primul sezon ați pus în lumina reflectoarelor viața oamenilor cu corpul. Cum ați defini această relație pentru cei care nu s-au gândit niciodată la ei din această perspectivă?

Cristina: Prima oară am realizat că, fie că vrem, fie că nu, tot avem o relație cu corpul nostru atunci când mă aflam în Maramureș la Școala de vară AMPP și în cadrul unui workshop de mindfulness ni s-a spus că atâta timp cât ne aflăm aici pe Pământ, în cadrul acestei existențe, corpul este casa noastră. M-a impresionat această idee, m-a șocat, mai bine zis. Deoarece în secunda următoare am realizat că uram această casă și că atâta timp cât sunt aici, dacă vreau să îmi fie bine am nevoie să lucrez la relația mea cu corpul meu. Cred că pentru mine asta este cea mai puternică definiție în care aș putea încadra relația cu corpul.

Mara: Este o relație tare complicată, în care nici eu nu realizam că mă aflu până acum trei ani, când durerile de spate m-au făcut să-mi dau seama cât de prețios este corpul nostru, cât de mult îl neglijăm în tinerețe și cum avem nevoie să lucrăm conștient și la această relație, la fel cum lucrăm la celelalte relații din viața noastră.  

Ce arată experiența voastră, ce relație au românii cu corpul?

Cristina: Eu văd în cabinet că românii, la fel ca majoritatea societăților consumiste, au o relație tare distorsionată cu corpul lor. Majoritatea, în special femeile, care au o presiune mult mai mare din partea societății de a arăta într-un anumit fel, dar și bărbații din țara noastră au cu corpul lor o relație bazată pe dragoste condiționată dar și pe abuz asupra corpului. Dacă corpul nu arată într-un anumit fel, nu se ridică la niște standarde subiective și complet nerealiste, nu numai că nu îl iubim ci îl urâm și facem tot posibilul să îi arătăm această ură, crezând că numai așa vom ajunge la dezideratul impus cultural. Am fost șocată să descopăr cât de multe dintre femeile din jurul meu își numără caloriile, își restricționează aportul de alimente sau fac sport ca să compenseze o masă mai copioasă. Cel mai rău este că ne-am obișnuit să considerăm că acestea sunt comportamente sănătoase.  

℗PUBLICITATE



Mara: Eu simt că pot vorbi doar de experiența feminină, regăsindu-mă pe parcursul conversațiilor noastre din podcast în diverse idei și aspecte împărtășite de invitatele noastre. Toate discuțiile avute în cadrul Reconectat m-au făcut mult mai conștientă, dar și mai vocală atunci când mă regăsesc în grupuri de fete și femei care își fac „body shaming“ (rușinarea propriului corp) sau vorbesc despre diete. În același timp, realizez cât de mult am interiorizat și eu acest discurs, încă de mică, și sunt furioasă în privința asta deoarece nu mi se pare drept.  

Ce înseamnă să ai o relație de compasiune cu corpul tău?

Mara: Eu cred că, la fel ca în toate relațiile, este nevoie să înveți să-ți asculți corpul și să nu îl judeci. Am învățat asta lucrând cu sunetul, unde trebuie să exersezi urechea și atenția la ceea ce auzi. Și acum încerc să îmi ascult și propriul corp, deși e foarte greu. 

Cristina: Eu aș pleca tot de la acea primă metaforă despre corp și casă, dar aș duce-o și mai departe către a avea grijă de corp așa cum ai grijă de un copil mic: cu răbdare, așa cum a spus și Mara, cu ascultare și curiozitate și cu foarte, foarte mult respect. De la modul în care ne uităm la corpul nostru, fără să îl judecăm pentru felul în care arată și respectându-l mult mai mult pentru cât de multe face pentru noi zi de zi.

Care sunt acele subtilități care ne pot arăta că avem o relație deficitară cu propriul corp?

Mara: Toate acele mici stări de disconfort cu care trăim de obicei: o furnicătură pe picior care apare zilnic, dar o ignorăm, durerea de stomac cu care stăm, deși știm că e de la foame sau durerea de stomac, după ce mâncăm chiar și după ce ne-am săturat, dar sufletul nu e împăcat și cere alinare, faptul că ne uităm în oglindă zilnic și nu avem nimic bun de spus, faptul că nu ne culcăm când chiar ne e somn și multe, multe altele. Ele nu sunt, de fapt, subtilități, ci comportamente moștenite pe care nu am fost educați să le chestionăm. 

Cristina: Are foarte mult sens ce a zis Mara, și aici aș adăuga și acele situații în care avem o serie de simptome, dar evităm să mergem să cerem ajutorul, cât și comportamentul opus în care ne adresăm în exces serviciilor medicale și, nu numai, externalizând constant grija, atenția și cunoașterea propriului corp către medici, nutriționiști, antrenori și altfel de specialiști care lucrează cu corpul. Cred că omul modern a ajuns în punctul în care are posibilitatea și nevoia de a-și asuma responsabilitatea față de propriul corp pe care nimeni nu îl poate cunoaște mai bine decât ființa care îl locuiește, corp care câteodată are nevoie și de ajutorul celor care se ocupă cu asta.

Cine ne învață să ne îndreptăm atenția către propriul corp și dacă suntem deconectați, cum ne putem reconecta?

Cristina: Din păcate, media ne învață să ne îndreptăm atenția către corpul nostru și către corpurile celorlalți, dar de foarte puține ori într-un mod sănătos. Tot prin intermediul media ajung la noi o serie de mesaje ale altor actori interesați de relația omului cu corpul dintre care cea mai puternică reprezentare o are industria frumuseții, unde aș include chirurgia estetică, industria fitness, brandurile de cosmetice și haine, cât și cea mai mare parte a ceea ce se numesc, mai nou, influenceri sau diverse vedete a căror meserie și în asta constă: în a arăta „bine“, conform standardelor actuale de frumusețe. Este evident că toți aceștia nu au interesul ca noi să fim fericiți și împăcați cu corpurile noastre deoarece veniturile lor se bazează pe a ne vinde iluzia unui corp pe care l-am putea avea dacă ne-am supune recomandărilor și am cumpăra produsele sau serviciile pe care ni le propun. Eu am avut foarte multe de învățat despre reconectarea cu propriul corp prin compasiune de la persoane ca Renee Engeln care a scris o carte fenomenal de bine documentată științific, denumită Beauty sick, de la Megan Jayne Crabbe care a povestit despre călătoria ei de la tulburări de alimentație, la o viață care merită trăită, în volumul Body positive power, și lista ar putea continua mult și bine deoarece Instagram-ul meu e plin de oameni „inspiraționali“ în acest sens, pe care îi vom prezenta publicului românesc și pe platforma Reconectat. Nu în ultimul rând, am învățat foarte multe despre relația cu corpul și de la mama mea care trăiește de mai bine de 10 ani într-un corp cu dizabilități severe și se bucură de viață. O veți putea auzi vorbind despre asta în acest prim sezon.

Mara: Pe mine m-au ajutat prietenii și terapia, pe lângă propria experiență cu corpul meu și evoluția lui în toți cei 34 de ani de viață. Reconectarea pentru mine vine în etape, necesită timp și are și momente de eșec, iar pentru o perfecționistă ca mine, eșecul este lucrul cu care mă obișnuiesc cel mai greu. 

Cât de deschiși sunt românii să vorbească despre relația pe care o au sau nu o au cu corpul?

Mara: Eu cred mult de tot în faptul că oricine e deschis să vorbească despre această relație dacă se creează spațiul potrivit și sigur pentru această discuție. Noi am început acest proces cu persoane din cercul cât de cât apropiat, bazându-ne pe o anume familiaritate pentru a putea ajunge la profunzimea discuției pe care ne-o dorim pentru fiecare conversație. 

Cristina: Senzația mea este că românii sunt deschiși în a vorbi despre corp. Ce le creează, totuși, o mare dificultate este situația în care ajung să se audă pe ei înșiși fiind deosebit de vulnerabili și autentici. Aici cred că intervine la majoritatea dintre noi vocea critică și rușinea, sau cum îi spun adolescenții „cringe-ul“. Recunosc că și eu am o mare dificultate aici. Nu îmi este greu să vorbesc despre corp sau alte subiecte dificile, dar îmi este tare greu să mă ascult vorbind despre orice fără să ajung să mă critic foarte tare.  

Ce invitați aveți pentru primul sezon și ce surprize ați pregătit? 

Mara: Cum ziceam și mai sus, ne-am îndreptat către prieteni și cunoștințe în acest prim sezon. Ce ne-a luat prin surprindere, a fost pandemia… Faptul că am intrat în izolare ne-a determinat să mai facem o rundă de interviuri, pe care le-am denumit update-uri, cu cei cu care vorbiserăm în toamnă. În cadrul acestor update-uri, am vrut să vedem prin ce schimbări au trecut ei în această perioadă stresantă pentru corpurile noastre. Se va putea auzi că update-urile au fost făcute în cadrul unor conversații online, respectând măsurile de distanțare socială, dar și tipicul momentului. 

Cristina: La capitolul surprize aș include și eu update-urile. Este foarte frustrant pentru mine când ascult un podcast și de multe ori este greu să aflu când a fost înregistrat – de obicei, fiind vizibilă doar data publicării – iar dacă a fost mai demult, rămân mereu cu întrebarea despre ce-o face personajul principal în prezent. Cred că în trecut asta era o ciudățenie personală, însă în prezentul atât de specific și nemaipomenit pe care îl trăim, această nevoie nu mai este doar a mea. Pentru primul sezon ne-am gândit să includem o serie de invitați cu corpuri și experiențe diferite: un dansator și coregraf deosebit de îndrăzneț în persoana Paulei Dunker, pe Catinca Drăgănescu, regizor și dramaturg, care a ajuns să lucreze cu corpurile celorlalți după propriul drum anevoios în acest domeniu, fascinanta Mirela Oprea care se încadrează în șablonul frumuseții universale, dar se ascunde după un microfon la radio și ne vorbește în episodul ei despre blestemele frumuseții, dar și două femei ajunse la vârsta înțelepciunii, un antropolog care are o relație specială cu sportul de contact, un psihoterapeut care este mama a două fete și, nu în ultimul rând, Iuliana Dumitru, cu care am avut una dintre cele mai „reconectante“ discuții despre experiența traiului într-un corp pe care societatea îl judecă și etichetează în cele mai negative feluri. Eu cred că o să fie savuros! 

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0