fbpx
skip to Main Content

Pe terasă. În parc. La plajă. Oriunde te-ntorci, dai cu ochii de copii desprinși parcă din schițele lui Caragiale. De fapt, ei dau peste tine: cu mingea. Cu bicicleta. Cu vreo găleată de nisip turnată cu încetinitorul deasupra capului tău, sub privirea impasibilă a părinților – căci, „așa-i place lui să se joace de-a excavatorul“, după cum îți explică mândră mama odorului.

În lunile de vară,  se vede cel mai tare că disciplina e în vacanță. Nu îl luăm și pe NU în bagaje, căci nu avem vreun chef să facem educație în concediu (guess what? – nu prea există vacanță de la parenting). „Să se relaxeze și ei“, „sunt copii, ce vrei?“, „noi îi creștem liberi“ și „nu ne place să le îngrădim personalitatea“ sunt replicile favorite ale părinților chill.

În apărarea noastră, atunci când plecăm atât de rar în vacanță (6 din 10 români nu-și permit nici măcar un concediu de o săptămână pe an, conform eurostat, vezi imaginea de mai jos), n-avem chef să ne simțim gardieni și nici să gestionăm vreun tantrum, în loc să ne bem liniștiți berea pe terasă. 

Dar, ne place sau nu, regulile și disciplina nu sunt un accesoriu de-un sezon. Și, în ciuda a ceea ce cred părinții de Ioneli și Domni Goe, regulile sunt bune pentru copii. Disciplina nu echivalează cu pedeapsa. Iar regulile nu înseamnă o îngrădire a libertății.

Regulile sunt cele care-i țin pe copii în siguranță în primii ani (și după), îi ajută să înțeleagă cum funcționează lumea și-i pregătesc pentru luarea de decizii (să sperăm, bune) mai târziu în viață. Regulile îi învață pe copii și formule din acelea de bun-simț, gen „bună ziua“, „mulțumesc“, „la revedere“, și, eventual, un „îmi pare rău“, pentru situațiile în care au greșit. Dar, mai important, le oferă o structură, de care copiii au mare nevoie, și îi ajută să deprindă și autodisciplina, un factor care e chiar mai important decât inteligența pentru succesul în viață. 

Uneori, însă, chiar dacă ești de acord cu regulile și știi suficiente despre disciplină, cât să fi auzit de time-out și ignorare (aplicată inteligent, dezamorsează rapid crizele de tantrum), copilul tău încă se comportă ca un mic animal sălbatic, fără frontiere.

Ce ar trebui să faci? Dă-te câțiva pași în spate, simbolic vorbind, privește în oglinda retrovizoare, să vezi dacă nu cumva îți sabotezi chiar tu regulile, făcând una dintre aceste clasice greșeli de disciplină, pe care mai toți părinții le comit:

Formulezi regulile prea vag

„Să te porți frumos!“ nu înseamnă nimic pentru un copil. Atunci când vrei să se poarte frumos în parc, te-ai aștepta să împartă jucăriile și să nu lovească alți copii, în timp ce să te porți frumos la un eveniment se traduce prin „stai potolit, nu face gălăgie“. Dacă vrei ca cei mici să îți respecte regulile, ele trebuie să fie clare. Spune-i copilului exact ce dorești să facă.

℗PUBLICITATE


Pui prea multe interdicții

Dacă-i spui „Nu-ți arunca haina pe podea!“ vei avea mai puțin succes decât dacă îi vei spune „Te rog, pune-ți haina în cuier!“ Asta pentru că un comportament opoziționist face parte din etapa normală de dezvoltare a unui copil între 2 și 5 ani. Iar pe de altă parte, NU este procesat într-un mod aparte de creierul nostru. Simplul fapt că vedem cuvântul NU pentru o fracțiune de secundă determină creierul nostru să elibereze în exces hormoni de stres, care întrerup funcționarea normală a creierului, ne blochează logica, abilitatea de procesare a informației sau de comunicare (găsiți aici mai multe explicații pe temă).

Nu ești consecvent

Când tata zice nu, iar mama spune da, sau invers, căci, se pare, rolul de polițiști răi le revine mai mult mamelor în ultima vreme, copilul intră în ceea ce în jurnalism s-ar numi zero informațional, iar în schițele lui Caragiale, că de la el am pornit, ar intra la categoria „Eu cu cine votez?“.

Consecvența este importantă în disciplină. Cu cât mai multe excepții de la reguli vei face, cu atât șansele ca un copil să respecte acele reguli vor scădea vertiginos spre zero. De ce-ar mai face-o, când oricum ți-ai subminat autoritatea și îi schimbi regulile mai des decât se schimbă Guvernul? 

Îl mituiești

Granița dintre recompensă și mită e foarte fină. Da, comportamentele bune sunt de răsplătit (și ca atare, de întărit), dar nu cu bani, mâncare sau ore în plus pe tabletă. „Am fost atât de mândră de tine când…“, „Îți mulțumesc că m-ai ajutat să…“ valorează mai mult decât o bancnotă, un desert sau 3 vieți virtuale în plus.

Faci comparații

Păstrează gradele de comparație pentru orele de școală online și abține-te să le folosești când predai lecții de disciplină copiilor tăi. Așa cum nici pe tine nu te motivează vreun neinspirat șef sau manager HR povestindu-ți de performanțele profesionale ale lui Popescu, nici copilul tău nu-și va dori să fie „la fel de cuminte ca fratele lui“. Renunță, deci, la comparațiile cu frații, colegii de clasă sau copiii Angelinei Jolie. 

N-o s-o mai lungesc cu argumentele pro-reguli și cu lista de greșeli de disciplină pe care le facem – asta, apropo, e o altă manevră de ocolit: predicile interminabile, în timpul cărora copilul nostru și-ar dori să știe mai bine cum funcționează teleportarea sau măcar să poată stăpâni secretul somnului cu ochii deschiși. O să vă spun doar că printre regulile pe care ar fi bine să i le insuflați copilului ar fi și aceea că drepturile lui țin până la limita la care încalcă drepturile altuia. Sau, într-o variantă mai plastică, pentru adulți – „libertatea ta de a-ți roti pumnii se termină acolo unde începe nasul meu.“

Cu încredere vă recomand și: Inteligența parentală, Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional și Mai bun decât părinții tăi.  

Simona Calancea

Simona Calancea este jurnalist cu o experiență de 25 de ani în presa scrisă și online. În ultimii ani a coordonat proiecte editoriale de parenting și a colaborat cu mai multe organizații neguvernamentale pe programe de educație și sănătate.

Back To Top
×Close search
Caută
#ZiuaAutorului
🎂 Azi o aniversăm pe EDITH EVA EGER.
Cartea autoarei, „Alegerea“, are astăzi preț special, cu 25% discount față de prețul afișat.
La mulți ani!
x