Adolescența poate fi văzută drept perioada cea mai sensibilă din viața unui om. Fiind guvernată de multe transformări (neurocognitive, fizice și emoționale), implicit, îngreunează capacitatea de a cerne informațiile de jur, de a crea legături și relații de siguranță, ori de a găsi propriul drum în viață. După cum scrie și dr. Daniel Siegel în Vâltoarea minții, ca adulți avem nevoie de informații reale despre adolescență, nu de mituri sau neadevăruri. Iar în acest articol vă propun să aruncăm o privire amplă asupra unei dimensiuni specifice a adolescenței: sexualitatea.
Sexualitatea joacă un rol aparte în această etapă a existenței, cu atât mai mult cu cât fiecare începe să-și contureze sinele sexual. Totuși, pe cât de banal ar putea suna, părinții fac tot ce le stă în putință pentru a-i ajuta pe copiii lor să beneficieze de cea mai bună educație, ba chiar aleg să lucreze (în mare parte) suplimentar pentru a asigura un confort financiar familial, însă, adesea, scapă din vedere faptul că o relație sănătoasă alături de copil nu înseamnă doar latura pecuniară, ci însuși timpul și încrederea câștigate și dezvoltate, treptat.
Cum facem alfabetizarea sexuală
Potrivit unui nou studiu publicat de Academia Americană de Pediatrie, ceea ce îi face pe copii să se simtă văzuți, înțeleși și în siguranță poate însemna însăși adăugarea mai multor termeni pentru identitatea de gen și orientarea sexuală în formularele oficiale.
Mai exact, potrivit site-ului edition.cnn.com, cercetători din cadrul Universității Minnesota au studiat datele de la elevi ai claselor a opta, a noua și a unsprezecea, conchizând că o bună parte din cadrul populației tinere s-a identificat cu termeni precum gay, lesbian, queer, bisexual, pansexual, transgender, nonbinar, genderqueer ori genderfluid.
Cu toate acestea, multe dintre identitățile uzitate de studenți nu se regăsesc în sondajele, respectiv formularele pe care aceștia le-au primit, lucru ce este greu de descris, de vreme ce bullying-ul este extrem de prezent în rândul tinerilor ce se identifică fiind nonbinar, transmasculin ori pansexual.
Semnalul de alarmă este tras de prof. Nic Rider (Transgender Health Services − Minnesota Medical School, Institute for Sexual and Gender Health), care apreciază că „atunci când aceste cuvinte sunt pe formulare și în sondaje, tinerii pot vedea că adulții din sisteme − precum școlile și instituțiile de asistență medicală − văd importanța includerii lor, în loc să perpetueze ștergerea care nu permite recomandări sau politici nuanțate.“
℗PUBLICITATE
Chiar dacă studiul este realizat doar la nivel național (SUA), iar datele sunt prezentate doar în engleză, acesta reprezintă un pas major în dinamica înțelegerii diversității identităților sexuale și de gen, după cum afirmă însuși prof. Ryan Watson (Universitatea din Connecticut). Genul și sexualitatea sunt complexe și sunt catalogate de către populația tânără în acest mod, însă clasa politică creează bariere în dezvoltarea drepturilor și a expresiilor acestor identități.
În acest sens, Lari Rotaru (psihoterapeut de formare cognitiv-comportamentală cu formare și în schema therapy, membru al comunității LGBTQIA+, implicat în mai multe colective comunitare de dezbatere, informare și susținere legate de diversitatea și identitatea de gen − Gender Talk, TransCore) susține: „Procesul autoidentificării, autodeterminării și al propriei asumări față de sine și față de persoanele din jur este direct influențat de societate și așteptările avute legate de rolurile de gen, expresia de gen și stereotipurile de gen. Identitatea de gen este greu să fie afirmată atunci când mediul de creștere, școlarizare sau muncă este transfob, stigmatizant și oprimant cu persoanele care își simt și exprimă genul nonconform cu normele și așteptările societale sau în afara binarității de gen. Ascunderea identității știute din motive de siguranță fizică, emoțională, locativă, economică duce la o mare suferință, o mutilare a propriei personalități.“
Comunicarea și conectarea sigură: pilonii sănătății sexuale
Adulții își doresc să-și pună amprenta asupra copiilor lor, însă, de multe ori, lecțiile cele mai bune sunt „predate“ de adolescenții cu care locuiesc. Este important să se găsească o cale de mijloc, în care fiecare să poată să se exprime, dar să și înțeleagă limbajul folosit. Drept urmare, avem de expandat procesul de comunicare și de explorat noi laturi ale conexiunii interpersonale.
Psihoterapeutul Lari Rotaru ne ajută să înțelegem mai bine la ce se referă aceste idei de expandare a comunicării: „Este greu să se dezvolte un adult sănătos dintr-un adolescent sau tânăr care s-a simțit mereu singur, diferit, greșit, rușinat, neajutorat, abuzat, umilit și abandonat. Atunci când lipsește sentimentul propriei demnități de a fi iubiți așa cum sunt, drepturile la propriile nevoi, permisivitatea exprimării sentimentelor în mod liber, fără ridiculizări sau pedepse, este greu să devină adulți care își pot identifica și împlini nevoile, ale lor și ale celorlalți, adulți care se bucură de viață.“
Astfel, cheia aproprierii se află la adulți, aceștia putând să o facă prin autoeducare, respectiv, prin introducerea și crearea termenilor și a spațiilor incluzive, prin care adolescenții să-și poată găsi identitatea. De altfel, acesta este și îndemnul dat de Amy Gower (profesor la Universitatea din Minnesota), autor principal al studiului. Pe scurt, tinerii au nevoie să se simtă protejați, înțeleși și apreciați. Adulții, în egală măsură, înțeleg nevoile copiilor lor, însă, din ignoranță, nu cunosc mecanismele prin care se pot apropia de aceștia. Odată cu trecerea timpului, ar fi sănătos ca părinții să nu se sperie de perioada pubertății, ci, din contră, să o considere un moment oportun pentru a avea conversații sincere, sigure, bazate pe compasiune și multă curiozitate.
Pentru o perspectivă mai amplă, vă recomand unul dintre episoadele #BraveTalk, în care psihoterapeutul Cristina Petrescu-Ghenea și Emil Rengle au abordat subiectul alături de Andreea Brașovean.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
