(click aici pentru partea a 2-a a articolului)
Stă în puterea voastră să mergeți zâmbind, cu dragoste, mai departe.
Preocupați fiind de durerea voastră, de cei morți, veți uita și îi veți neglija pe cei vii. Un caz particular în această situație, îl reprezintă prezența și implicarea copiilor în procesul pierderii (morții celor dragi). Există studii care arată că un număr deloc neglijabil de copii se simt dați la o parte și neglijați în această perioadă a suferinței și a jelii. Ei au simțit și considerat faptul că durerea lor și suferința lor nu este percepută și nu este luată în seamă. Acest lucru este de înțeles, dar din nefericire, nu este folositor (sănătos). În încercarea noastră de a-i proteja pe copii ne este mult mai ușor să îi ținem la distanță, uitând faptul că și ei fac parte din familie, și că ei, ca și noi, au nevoie de îmbrățișări, de asigurări că este firească durerea și suferința lor, că totul va fi bine. Fiți conștienți de faptul că trebuie să existe un echilibru între nevoile voastre și a celor care depind de dragostea și afecțiunea voastră.
Vindecarea are pașii săi, o amintire care azi ne arde, mâine ar putea fi un cadou
Vă veți învârti prin casă și fiecare colțișor, fiecare obiect văzut îl veți asocia cu imaginea ființei pierdute, și amintiri vă vor copleși iar și iar. Va fi greu, dar peste ani aceste asocieri vor fi întâmpinate cu căldură și multă prețuire. Vindecarea are pașii săi, o amintire care azi ne arde, mâine ar putea fi un cadou.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Fiți răbdători cu toată lumea, dar mai presus de toate, fiți răbdători cu voi înșivă. Priviți cu încredere fiecare nouă zi, ridicați-vă mai puternici după fiecare cădere și nu vă temeți de vulnerabilitatea voastră.
În acest proces al vindecării, o întrebare revine mereu și mereu, obsesiv: Până când, cât mai durează, mai pot îndura? Prezența continuă a durerii vă descurajează, și nu atât prezența ei cât faptul că nu îi veți putea face față. Sunt zile în care simțiți că faceți progrese, că vă îndreptați cu pași mici, dar siguri spre vindecare; și vine o zi în care durerea revine mai puternică și vă doboară. Vindecarea are ritmul ei, nu vă lăsați descurajați și doborâți de ea. Fiecare zi este un nou început, lăsați la o parte grijile și fricile zilei de ieri. Viața voastră este cea de azi, trăiți ceea ce îi oferiți. Încredeți-vă în voi! Este momentul alegerii. Puteți să vă ascundeți, să priviți în jurul vostru căutând o evadare, chiar dacă știți că nu există una. Sau puteți găsi ferestre și uși deschise spre viitor. Alegeți!
Amărăciunea pierderii celor dragi, poate, este singura de care nu vrem să scăpăm
Sunteți mânioși și mânia voastră este legitimă. Recunoașteți-o, exprimați-o, verbalizați-o, treptat își va pierde puterea! Amărăciunea pierderii celor dragi, poate, este singura de care nu vrem să scăpăm. Lăsați prietenii, familia să vă ajute, găsiți-vă un grup de suport. Tentația de a vă lăsa înghițiți de durere este mare; pentru a vedea că durerea este doar o parte din viața voastră și nu viața însăși, cere control și disciplină. Preluați controlul durerii voastre și nu o lăsați pe ea să vă controleze viața! Acceptați ceea ce s-a întâmplat și deschideți-vă inima prezentului!
Calea spre vindecare este anevoioasă. Zi de zi v-ați luptat pentru fiecare pas, pentru fiecare izbândă. Vindecarea va veni doar experimentând în totalitate durerea. Priviți în urmă și apreciați cât de departe ați ajuns. Prezența conștientă a suferinței este calea spre o nouă viață.
Durerea are ritmul ei și propria ciclicitate în viața noastră. În unele zile simțim speranță, fericire, ușurare, pe când în altele suferința și amărăciunea, tristețea și disperarea nu ne părăsesc. Unele zile sunt lungi, senine și calde precum cele ale verii, iar altele friguroase și întunecate ca nopțile iernii. Stă numai în puterea noastră de a ne mobiliza, de a fi hotărâți în efortul nostru de a fi prezenți conștienți în viața noastră; de a ști că acest moment trăit de noi acum, va genera un altul și să nu ne fie teamă că durerea se va întoarce, deoarece știm cu siguranță că o putem accepta și învinge, iar lucrurile vor decurge înspre bine.
Păstrați în inima voastră promisiunea că vă veți simți din ce în ce mai bine. Deschideți-vă inima cu încredere, speranță și dragoste spre tot ceea ce vă înconjoară. Cu cât vă veți gândi mai mult la pierderea suferită, veți realiza că durerea, amintirea și speranța sunt strâns împletite.
Trăiți fiecare moment cu bucurie, știind că în memoria voastră întotdeauna va fi prezentă imaginea celui drag, plecat, și oricând amintirile vor veni când le veți căuta – prețuiți-le!