Doru Trăscău – Ce nu vreau să știe lumea despre mine

Este solistul trupei The Mono Jacks, este sensibil și nu se ferește să vorbească deschis despre emoții. Are planuri mari în acest an și pregătește multe surprize fanilor săi. Despre frici, vulnerabilități, bucurii și mecanisme de coping, am discutat, în rândurile interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro, cu Doru Trăscău.

Prima dată când ai realizat că vrei să devii artist a fost atunci când…

Eram într-o excursie, în clasa a 11-a, la Predeal. În excursia asta erau doi colegi, de la altă clasă, care cântau foarte mișto la chitară și aveau în repertoriu cam tot ce ascultam eu, în vremea aia. Tipii ăștia cântau Nirvana, Radiohead sau Greenday și pentru mine a fost suficient. Am rugat pe unul din ei să-mi arate cea mai simpla chestie la chitară, cu gândul de a o repeta, până când o învăț. De-atunci nu m-am mai oprit.

Care este cel mai neașteptată reacție primită la adresa faptului că ești foarte deschis și vorbești și despre anxietăți sau atacuri de panică?

M-a sunat la un moment dat, pe Facebook Messenger, cineva care tocmai avusese un atac de panică. I-am explicat frumos că nu sunt terapeut, i-am recomandat ajutor specializat și am rugat să nu mai sune.

Ce apreciezi cel mai mult la o femeie?

Apreciez la o femeie capacitatea de a oferi alinare. Cred că femeile au acest dar de a aduce liniște în jurul lor, fie că o fac cu o vorbă bună, sau cu o mângâiere. Dacă există și umor, atunci e și mai bine.

Cine este persoana alături de care-ți permiți să fii cu adevărat vulnerabil?

Cel mai greu îmi este să fiu vulnerabil cu mine. Sunt ultra capabil în a mă păcăli la fel cum sunt la fel de pregătit în mă pedepsi. Când reușesc să fiu în nici una dintre aceste extreme, atunci sunt, cu adevărat, bine și vulnerabil.

Care sunt primele indicii ale faptului că o piesă va avea succes?

Nu știu cum să o explic, dar o simt. E o chestiune de instinct. Dacă are un efect bun asupra mea, atunci știu că va avea un efect similar și asupra altor oameni.

Ce pregătește The Mono Jacks pentru publicul său?

Tocmai ce ne-am văzut zilele trecute și am vorbit despre facerea noului album. Pe lângă piesele noi, lucrăm la un concept de spectacol, vrem să schimbăm puțin „decorul“.

Care este relația ta cu hainele?

Am o relație cu hainele care este foarte bună, atunci când pot să-mi cumpăr tot ce vreau.

Lăsând gluma la o parte, îmi place să fiu atent la ce pun pe mine. Îmi plac cămășile, îmi plac pantalonii din stofă, îmi plac bretelele, îmi place să port vestă și știu să fac nod la cravată, de când eram copil. Când e frumos afară și merg cu motocicleta sunt cumva condiționat de o garderobă „moto“, însă în restul timpului, îmi place să mă îmbrac elegant.

Comentariile negative primite din online au impact asupra stării tale emoționale?

℗PUBLICITATE

---

---

Când online hate-ul era un fenomen nou, cred că mă activam mai tare. Acum sunt mult mai relaxat în privința asta. În spatele unei tastaturi, oricine poate să fie puternic. Însă, în general, nu am avut parte de doze mari de comentarii nasoale, online-ul a fost bun cu mine.

Ce strategii de autoliniștire și de gestionare a anxietății folosești?

Am încercat meditațiile ghidate, la început timid, apoi am încercat mai multe aplicații din zona mindfulness. De departe, m-a cucerit aplicația lui Sam Harris, „Waking Up“, pe care o recomand cu căldură, ori de câte ori am ocazia. Are meditații ghidate, are secțiuni care dezbat teme filosofice, are pastile zilnice de înțelepciune, e într-un fel în care îmi face bine și sunt abonat de aproape trei ani.

Ai apelat, vreodată, la psihoterapie?

Da, am apelat la psihoterapie în perioada când nivelul meu de anxietate m-a doborât, la propriu. Pe lângă atacurile de panică, am avut o perioadă în care am fost cel mai aproape de o amibă. Mă trezeam, îmi era rău, mâncam, îmi era rău, mă culcam și repetam povestea.

Atunci am decis să încerc psihoterapia și a fost cea mai bună decizie pe care puteam sa o iau. Consider și astăzi că ședințele de psihoterapie sunt cea mai bună investiție în mine.

Vorbește-ne puțin despre planurile tale personale pe 2024.

Pentru 2024 am, în primul rând, multă muzică de făcut.

Am un proiect solo, Melancholic Punk, pe care l-am lansat în vara lui 2023, iar anul acesta am să-i dedic mai multă energie. Asta înseamnă multe piese noi, fiți cu urechile ciulite.

Care este plăcerea ta (ne)vinovată, de care-ți este cel mai greu să te ții la distanță?

Îmi plac pastele. Și pentru ca îmi plac pastele, îmi e greu sa nu comand paste.

În adâncul sufletului tău ce apreciezi cel mai mult la omul care a devenit de-a lungul timpului?

Emoția. Dacă există emoție, înseamnă că pot să mă minunez de viață.

Cel mai greu de digerat eșec a fost…

Despărțirile de muzicienii pe care i-am avut alături de-a lungul anilor. Și au fost mulți și a durut, de fiecare dată.

Ce faci atunci când chiar te plictisești și nu-ți vine să ai nicio îndeletnicire „cu sens“?

E o rețetă foarte simplă, apelez la trucuri ieftine. Asta înseamnă orice din micile plăceri: cafea, prăjituri, vin sau o shaorma.