Unul dintre cei mai apreciați terapeuți ai momentului este doctorul cu origini ungurești Gabor Maté. Datorită eforturilor sale consistente în domeniu traumei, dr. Maté a devenit extrem de apreciat atât în comunitatea oamenilor de știință, dar mai ales în rândul publicului larg. Cărțile sale au devenit bestseller, iar psihologia traumei este noul trend în materie de sănătate emotională și relațională. Până în prezent, majoritatea cărților scris de dr. Maté au fost traduse în limba română, cititorii întrebând cu multă curiozitate când se va traduce și volumul Când corpul spune nu. Ei bine, așteptarea se va încheia în scurt timp, cartea Când corpul spune nu urmând să fie disponibilă, în curând, inclusiv pe Pagina de Psihologie. [Update 17.09.2021: volumul este acum disponibil]
Mai jos am selectat pentru cititorii Paginii de Psihologie câteva idei importante extrase din cărțile doctorului Maté.
Minți împrăștiate scrisă de Gabor Maté, publicată la editura Herald
1. ADD (Attention Deficit Disorder) se definește prin trei caracteristici majore, oricare două dintre ele fiind suficiente pentru diagnosticare: slabă capacitate de concentrare, un slab control al impulsurilor și hiperactivitate. Semnul distinctiv al tulburării de deficit de atenție este o „deconectare“ automată nedorită, o frustrantă stare de non-prezență a minții.
2. Recunoașterea faptului că un copil are ADD trebuie să fie pur și simplu un mod de a înțelege că a-l ajuta presupune abordări inteligente și inventive, nu judecata că este ceva fundamental sau iremediabil în neregulă cu el. Recunoașterea aceasta trebuie să ne permită să susținem copilul în realizarea potențialului său, nu să-l limităm și mai mult.
3. Un factor ascuns, deosebit de important, este atitudinea inconștientă a unui părinte față de un copil: la nivelul cel mai profund, ce – sau pe cine – reprezintă copilul pentru părinți; gradul în care părinții se văd pe ei înșiși în copil; nevoile pe care le pot avea părinții și pe care ei speră, subliminal, că le va împlini copilul pentru ei.
4. Deoarece reacțiile emoționale hipersensibile au o componentă fiziologică la fel de importantă ca și răspunsurile alergice ale corpului la substanțe fizice, putem spune pe drept cuvânt că oamenii cu ADD au alergii emoționale. Aproape orice părinte care are un copil cu ADD sau orice adult care trăiește cu un partener cu ADD poate observa la persoana cu ADD o sensibilitate, o „piele subțire“. Oamenilor cu ADD li se spune mereu că sunt „prea sensibli“, că trebuie să înceteze să fie „atât de fragili“.
5. În tulburarea de deficit de atenție, problema nu este cum ne dezvoltăm capacitatea de a exclude anumite aspecte ale realității, ci cum capacitatea aceasta normală se distorsionează și devine o disfuncție a minții îndeajuns de gravă, încât să interfereze cu experiența cotidiană a lumii. În limbajul psihologiei, absența mentală, deconectarea, este un exemplu de stare mentală cunoscută ca disociere.
6. O cerință pentru vindecare, pentru a deveni întreg, este dezvoltarea de circuite în creier care pot susține mesaje diferite și o imagine de sine diferită, neumbrită de neputință. Există dovezi puternice că astfel de circuite se pot dezvolta în orice perioadă a vieții, asemenea căilor neurale care să ajute cortexul să-și îndeplinească sarcina de inhibare și reglare.
℗PUBLICITATE
7. În copilul cu ADD, circuitul subdezvoltat al autoreglării întărește reacția de contravoință. Deoarece copilul cu tulburare de deficit de atenție este incapabil să separe impulsul de acțiune, reacțiile sale negative automate sunt exprimate imediat și dramatic, în moduri pe care lumea adultă de obicei le interpretează simplu ca obrăznicie deliberată.
8. Dragostea părintească este o forță atât de înțeleaptă și de puternică a naturii, încât dacă părinții depun efortul să înțeleagă cine sunt copiii lor și de ce ei fac ceea ce fac, cuvintele și acțiunile potrivite vor veni aproape de la sine. O minte deschisă, o curiozitate plină de compasiune față de copil, renunțarea la ideea că „știm“ ce gândește și simte copilul și strădania de a-l accepta necondiționat vor ajuta mult la bandajarea rănilor provocate de greșelile din trecut.
Pe tărâmul fantomelor înfometate, scrisă de Gabor Maté, publicată la editura Herald
9. Într-o stare de lipsă spirituală, vom fi ademeniți de orice are capacitatea de a ne face insensibili față de frica noastră. În fond, aceasta este originea procesului dependenței, din momentul ce însăși esența acestui proces este efortul de a asimila din exterior în interior ceea ce în mod normal se naște numai din interior.
10. Emoțiile dominante care inundă toate comportamentele de dependență sunt frica și indignarea – o echipă inseparabilă în acest spectacol al nefericirii. Una o îmboldește și o pregătește pe cealaltă: frica de starea în care se află lucrurile și indignarea față de faptul că ele sunt așa cum sunt; teama de viață și indignarea că viața este atât de dificilă; teama de stări de spirit neplăcute și indignarea că stările și gândurile neplăcute persistă; teama că niciodată nu ne vom simți bine și indignarea că nu ne putem simți așa cum ne dorim; frica de prezent și de viitor și indignarea că nu ne putem controla destinul.
11. Cu cât este mai firavă bucuria interioară izvorâtă din realitatea de a fi în viață, cu atât mai pasionat vom căuta acel slab înlocuitor al bucuriei, plăcerea. Cu cât puterea noastră interioară este mai mică, cu atât dorința noastră după putere este mai mare. Cu cât conștientizarea adevărului este mai plăpândă, cu atât este mai disperată căutarea după certitudine în afara ființei noastre. Cu cât este mai mare teama, cu atât este mai puternică atracția gravitațională a procesului dependenței.
12. Când suntem preocupați să îndeplinim nevoile noastre false, nu putem suporta să vedem nevoile reale ale celorlalți – cu atât mai puțin pe cele ale copiilor noștri. Cu alte cuvinte, opioidele sunt fundația chimică a sistemului emoțional din creier care este responsabil de protejarea și de îngrijirea vieții bebelușului. Așadar, dependența de narcotice precum morfina și heroina se dezvoltă într-un sistem al creierului care guvernează cea mai puternică dinamică emoțională din existența umană: instinctul de atașament. Iubirea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
