Ființa umană nu poate trăi fără atingeri, spun unii cercetători și psihologi interesați de starea noastră de bine. Ce-i drept, atingerile tandre sunt extrem de plăcute și cei mai mulți dintre noi ne topim de plăcere atunci când suntem îmbrățișați, când suntem răsfățați cu mângâieri sau cu un masaj pe cinste. Totul este destul de surprinzător, pentru că în cele din urmă, atingerile par să fie doar simple deformări mecanice ale pielii. Dar oamenii de știință ne informează că în piele există milioane de celule senzoriale care preiau informațiile despre aceste deformări, iar receptorii specializați transmit datele obținute către creier, printre altele, în hipotalamus.
Hipotalamusul se află localizat în spatele ochilor și este numit metaforic „cârmaciul“ sistemului nostru nervos vegetativ. Hipotalamusul dirijează funcțiile vitale ale corpului, inclusiv starea de liniște sau de stres. Iar atunci când suntem răsplătiți cu atingeri și gesturi tandre, hipotalamusul produce substanța numită oxitocină. Aceasta are un rol aparte în tot ce înseamnă coordonare și multitasking, dar, ca orice hormon, are efecte numeroase, astfel că ne influențează funcțiile corporale, psihicul și relațiile. În creier, oxitocina acostează la sistemul de recompense, spune Julia Fischer, autoarea cărții Medicina sentimentelor, și ne mijlocește sentimente minunate − liniște, solidaritate și iubirea față de ceilalți − efectele sale incredibile fiind reprezentate și de faptul că, adesea, de oxitocină se bucură întregul nostru organism.
De la atingeri, la oxitocină și până la Nobel
În ceea ce privește dovezile științifice, există chiar doi cercetători care, la câțiva ani distanță, au câștigat câte un Premiul Nobel pentru munca lor corelată cu oxitocina: Henry Hallett Dale, în 1936 și Vincent du Vigneaud, în 1955. Primul a dovedit, printre altele, că oxitocina facilitează nașterea rapidă; iar descoperirile lui du Vigneaud i-au ajutat pe oamenii de știință să descopere o a doua funcție, numită metaforic „hormonul alăptării“. Când bebelușul se lipește de sânul mamei și începe să sugă, milioane de mici nervi din corpul acesteia anunță hipotalamusul. Hipofiza ajunge să secrete oxitocină în sânge și o trimite către sâni, unde, datorită încordării mușchilor, ajunge să se reverse laptele. Iar în timp ce bebelușul se hrănește, creierul mamei produce în continuare oxitocină.
Se pare că această oxitocină nu doar că favorizează legătura de atașament dintre mamă și bebeluș, dar îi dăruiește acesteia și gânduri pozitive și energie. Este ca și cum mama epuizată și obosită ajunge să fie recompensată de către natură cu darurile aduse de oxitocină. Se pare că mamele cu mai multă oxitocină în sânge sunt mai protejate de depresia post-partum, în comparație cu mamele care au mai puțină oxitocină.
Oxitocină pentru toți
Dincolo de acest miracol care se produce în corpul femeii, nici bărbații nu au fost uitați de Mama Natură. Oxitocina nu este un hormon exclusiv feminin, acesta curge și prin corpul bărbătesc – mai ales dacă bărbații se joacă și interacționează cu copiii lor. Momentele de joc și giugiuleală cresc concentrația de oxitocină și asigură o legătură mai solidă între părinte și bebeluș. Astfel că nu întâmplător oxitocina este botezată și „hormonul atașamentului“.
℗PUBLICITATE
Dar oxitocina, potrivit oamenilor de știință, ajută bebelușul inclusiv la creștere. Copiii născuți prematur, dacă sunt mângâiați mult sau dacă se pot odihni pe trupul unuia dintre părinți (contact piele pe piele) iau aproape de două ori mai mult în greutate decât bebelușii atinși mai puțin.
„Tratament“ cu îmbrățișări și giugiuleli
Pentru viața de adult, oxitocina pare să fie un antidot la anxietate: aceasta poate împiedica excesul de cortizol sau adrenalină (hormonii stresului) și astfel reduce tensiunea și ritmul cardiac. Data viitoare când aveți de susținut o prezentare importantă sau când simțiți că nivelul de stres a crescut semnificativ, asigurați-vă că beneficiați de o îmbrățișare serioasă sau câteva atingeri tandre din partea unei persoane de încredere. Atingerile, dincolo de oxitocină, eliberează în creier și dopamină și opioide – un cocktail ce poate face minuni.
Iar când cineva vă spune că face masaj ar fi indicat să nu-l luați în derâdere, spunând că pierde vremea: sondajele arată că în cazul multor afecțiuni cronice terapia prin masaj înlătură temerile, combate depresiile și poate chiar să aline durerile.
Astfel, este dovedit științific că atingerile și giugiulelile chiar contează. Indiferent că le folosim drept leac pentru stres, anxietate sau tensiunile din cuplu, ar fi bine să le găsim loc în rutina noastră zilnică, la fel cum facem cu mâncarea și hidratarea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
