Speaker al celui mai vizualizat discurs TED, cercetătoare și profesor la Colegiul pentru Studii Sociale din cadrul Universității din Houston, autoare a mai multor bestsellerului internaționale:
„Darurile imperfecțiunii“, „Curajul de a fi vulnerabil“, „Ridică-te din propria cenușă, mai puternic ca oricând“, „Curajul în sălbăticie“, „Îndrăznește să conduci“ – dr. Brené Brown ne-a obișnuit cu familiarizarea accentuată, (soră cu vulnerabilitatea și curajul), cu viața sa personală.
Un subiect sensibil, pe care aceasta l-a tratat cu finețea unui chirurg iscusit, este alcoolul, și dependența de acest viciu. Mai precis, dr. Brown a sărbătorit, în acest an, împlinirea a 23 ani de renunțare la acest obicei nesănătos, și, deși am crede că o excludere de acest fel ne poate limita, aceasta ne arată că perioada de abstinență poate fi o superputere. Și-a dat seama de acest lucru după lansarea sa pe Netflix, ca răspuns al întrebării primite privind secretul succesului său, conștientizarea sa fiind ca un declic către o normalitate a vieți autentice, oneste.
Genograma familiei (folosită de specialiști din domeniul sănătății relaționale, cu scopul de a ajuta pacienții să-și radiografieze istoria și relațiile familiale), reprezintă unul dintre proiectele masterale dezvoltate de Brown. „Surprizele“ relevate, în urma discuției purtate cu mama sa, au făcut-o să afirme că de-a lungul vremii, problemele de dependență și sănătate mintală au fost prioritare poveștilor legate de lupte, victorii și rebeliuni. Câteva săptămâni mai târziu, avea să promoveze masterul , dar, odată cu asta, să și renunțe la fumat și băuturi alcoolice, și, curajoasă convinsă, chiar să se înscrie la alcoolicii anonimi, la doar o zi de la absolvire.
Brown susține importanța privirii de ansamblu realizată de fiecare în parte, întrucât dacă ajungem la concluzia că viața nu are același sens dacă renunțăm la alcool, înțelept ar fi să ne îndreptăm către un prieten sau un specialist care să ne scuture de aceste gânduri și să ne readucă la adevărata esență a vieții. Apelarea la un specialist a fost punctul care i-a reconfigurat traseul vieții, prin renunțarea la o serie de adicții, precum alcoolul, fumatul, alimentația compulsivă pe raționamente emoționale, dar și încetarea de a mai gestiona sau controla crizele familiale. Astfel, susține că pe parcursul a douăzeci și trei de ani nu a mai consumat deloc băuturi alcoolice (nici măcar la degustări sau la meciurile pe care le-a vizionat nu a mai fost tentată să o facă), dar nici țigări (și nici nu i-au lipsit, cu adevărat, decât în 3-4 rânduri, și atunci ca rezultat al anxietății copleșitoare).
℗PUBLICITATE
În prezent, privind obiectiv, remarcă faptul că această cultură a consumului de băuturi alcoolice este cunoscută, informal, drept un pansament al durerii. Susține spusele preotului Richard Rohr, conform căruia, orice durere poate ne poate transforma pe noi, și, dacă nu facem nimic în sensul acesta, îi va afecta pe apropiații noștri. Brown este tributară vieții lipsite de adicții nocive atașate, și recunoaște, public, că este foarte mândră de faptul că mediul în care și-a educat și crescut copiii, a fost lipsit de cultura băuturilor alcoolice. Totodată, nici nu este de acord cu faptul că această dependență s-ar putea transmite genetic, ci pledează pentru educarea copiilor prin teoria consecințelor ce pot reieși în urma unei acțiuni, dar și prin puterea exemplului.
Numește munca și mâncarea drept adevăratele sale droguri ale ultimelor două decenii trăite, adicții ce sunt împinse de la spate de sentimentul de neîndestulare, de insuficiență, dar cărora le este interzisă abstinența. Drept exemplu, Brown spune că recuperarea croșetată pe interdicțe este ca și cum ai trăi, zilnic, cu un tigru mânios în cameră, și ori de câte ori ai deschide ușa, poate fi fatal; pe când adicțiile bazate de non-abstinență au același fundament, cu precizarea că trebuie deschisă ușa acelei zile de câteva ori pe zi.
Despre ceea ce a făcut, concret, pentru a renunța la dependența de alcool, cu care se confrunta, Brown menționează că, în primul an a participat, constant, la reuniunile alcoolicilor anonimi, și chiar și în prezent, continuă să o facă, chiar dacă ciclicitatea nu mai este aceeași. Experiența sa a fost transpusă și în lucrările sale, pe care o consideră cea mai importantă și autentică parte din tot procesul recuperării sale. A ales vulnerabilitatea, conexiunea cu divinitatea, alimentația sănătoasă, exercițiile fizice și repausul sau odihna, ca stil de viață și l-a numit miracol al neutralității.
Brown se mai destăinuie spunând că, un alt pas pe care l-a făcut a fost acela că după zece ani de lipsă a consumului de alcool, aceasta s-a apropiat și de latura spirituală, și mai mult decât atât, a renunțat și la consumul de zahăr și pâine ( perioadă pe care o descrie ca fiind extrem de grea, pe care a reușit să o depășească cu ajutor specializat); aceasta descrie pasaje din ședințele sale terapeutice și menționează că psihologul o sfătuia să schimbe ceva în interiorul său, și nu să se afunde în alte adicții externe. Identificarea punctului slab care declanșa adevărata furtună generatoare de dependențe a fost un proces complex, pe care l-a înțeles abia după o perioadă de timp și s-a tradus prin insuficiența odihnei, munca excesivă, așteptările încălcate, resentimente, dorința și tendința, continuă, de perfecționare etc.
Totodată, aduce în prim plan un citat din Mary Karr (poet, eseist american) care i-a fost de mare folos, și, potrivit căreia, adicțiile sunt întreținute de către subdiviziunea noastră critică, pe când perioada de după renunțarea la consumul de alcool este guvernată de dragoste, plus ceva mai puternic decât propria persoană. Actualmente, Brown este recunoscătoare pentru toată experiența trăită, dar și pentru pârghiile pe care le-a deprins, de-a lungul vremii, pentru a nu derapa, din nou, în cercul vicios al consumului de alcool. Recomandă tuturor celor care trec prin-o astfel de pasă să nu înceapă această luptă singuri, ci alături de un suflet de om (fie că vorbim de un prieten, de un partener(ă), de un coleg, duhovnic, sau de un specialist psiholog), așa cum am fost proiectați genetic, interconectați.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
