fbpx
skip to Main Content

Protagonistul rubricii #AltfelDespreOameni de săptămâna aceasta, de pe paginadepsihologie.ro, este o persoană recunoscută pentru capacitatea sa de a descâlci concepte științifice complicate și de a le explica pe înțelesul tuturor, cineva cu multe distincții academice și un parcurs profesional impresionant. Daniel J. Siegel, căci despre el este vorba, este: cercetător în psihiatrie, expert în neurobiologia interpersonală, fost director al Universității din California și co-fondator al Centrului de Cercetare „Mindful Awareness“, membru distins al Asociației Americane de Psihiatrie, director executiv al Institutului „Mindsight“, precum și editor fondator al seriei de peste șaizeci de manuale Norton Professional on Interpersonal Neurobiology, director medical al Institutului „LifeSpan Learning“, consilier al școlii „Blue“ din New York (a cărei programă a fost realizată după abordările sale). De-a lungul carierei sale a ținut prelegeri pentru Dalai Lama, Papa Ioan Paul al II-lea, Regele Thailandei, precum și la TEDx, iar în 2014 a vizitat pentru prima dată România, la invitația psihologilor Gáspár György și Otilia Mantelers. 

Viața unuia dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolului XXI

Locuiește în sudul Californiei, în Los Angeles, alături de soția sa, Caroline Welch, în aceeași casă în care și-au crescut cei doi copii. 

Sunt puțini cei care știu că dr. Siegel a urmat cursuri de balet în tinerețe, pentru a-și exersa flexibilitatea psihologică, că este un practicat convins al mindfulnessului și că sportul nu lipsește din viața sa de zi cu zi. Pe când avea doar douăzeci de ani, Siegel a suferit un accident crâncen de călărie, care a făcut ca viața să-i capete un alt sens. A rămas cu câteva răni zdravene, însă este recunoscător până în prezent pentru acea „lecție“ pe care a primit-o, în lipsa căreia susține că nu ar fi omul care este astăzi, adică pe deplin concentrat asupra lucrurilor care contează cu adevărat în viață. Este interesat de relația om-natură și manifestă o curiozitate crescută față de modul în care oamenii aleg să respecte mediul înconjurător. 

Parcursul său profesional a început odată cu absolvirea Facultății de Medicină de la Harvard și cu studiile postuniversitare medicale la UCLA, unde a obținut specializarea în pediatrie și psihiatrie pentru adulți și copii.

Siegel a studiat interacțiunile familiale în cadrul Institutului Național de Sănătate Mintală de la UCLA, cu accentul pus pe felul în care experiențele timpurii ale atașamentului reprezintă un indicator puternic al dezvoltării fizice și psihice.

Siegel este unul dintre cei mai pasionați oameni de știință ai momentului: în bestsellerul Mintea descrie cum a purtat conversații cu mii de specialiști în sănătate mintală și cum niciunul dintre ei nu a avut o definiție completă a minții umane. În facultățile de profil se studiază cu precădere factorii patologici și starea de boală, cercetătorii acordând mult prea puțină atenție sănătății mintale efective și stării de bine.

Prin textele și cărțile sale, dr. Siegel a făcut cunoscut domeniul neurobiologiei interpersonale, ceea ce a dus la o deschidere a cercetătorilor către această zonă academică. Publicațiile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi, ceea ce i-a adus notorietate la nivel mondial. Dintre acestea, le puteți găsi în librăria paginadepsihologie.ro pe următoarele: MinteaInteligența parentalăConștientCum se schimbă oameniiMindsightMindfulness și neurobiologieVâltoarea mințiiParentaj sensibil și inteligentCreierul copilului tău.

Dintre ideile sale larg răspândite

Conform site-ului spiritrock.org, Siegel definește „mintea“ drept un proces relațional și material ce procesează informația și energia. El este de părere că după ce stabilim acest raport, neurobiologia interpersonală poate să ne învețe să monitorizăm acest flux de energii și de informații atât la nivel corporal (inclusiv mental), cât și la nivel relațional (în interacțiunea cu ceilalți). Conștientizarea acestui stadiu permite modularea fluxului înspre bunăstare (proces definit drept „integrare“). 

Potrivit dr. Siegel, integrarea și consolidarea abilității de a ne observa trăirile reprezintă definiția mindsight-ului, termen pe care l-a introdus cu mult succes în literatura de specialitate. Prin acesta, Siegel descrie capacitatea intrinsecă de înțelegere a minții. De altfel, mindsight are ca scop principal să ne ajute să înțelegem rolul creierului în reglarea emoțiilor. Mai exact, bazându-ne pe observarea și conștientizarea trăirilor interioare, ne putem gestiona mai bine stările emoționale, fără să devenim sclavii acestora. Exemplul grăitor pe care îl dă Siegel este chiar formularea „sunt trist“ vs. „mă simt trist“, cea din urmă afirmație plasând subiectul într-un spațiu obiectiv în care este capabil să-și observe propriile trăiri și calitatea lor trecătoare.

Mindsight descrie capacitatea mintală de a schimba din temelii structura și funcția creierului care se concentrează pe acțiune. Astfel, puterea atenției explorează zonele mai puțin cunoscute ale minții, trezind în noi simțuri și capacități nebănuite și făcându-ne conducătorii propriei vieți, nu doar actori pasivi pe scena existenței. De fapt, prin focalizarea minții putem schimba conexiunile neuronale. Privind imaginea de ansamblu, putem face schimbări semnificative în viețile noastre și putem trece de la o stare de insatisfacție la o viață trăită cu sens, atâta vreme cât suntem conștienți și acționăm în cunoștință de cauză. Creierul are o capacitate extraordinară, numită neuroplasticitate, iar acțiunea dătătoare de experiență poate facilita schimbări în biologia și psihologia noastră. 

O altă idee pe care insistă dr. Siegel este efectul cuvântului „da“ asupra creierului. Potrivit site-ului mindful.org, Siegel subliniază importanța răspunsului afirmativ acordat de părinții, bunicii sau îngrijitorii unui copil și evidențiază nevoia de pozitivitate din viața unei persoane. Cu cât copilul aude mai des cuvântul „nu“, cu atât se simte mai amenințat și mai îngrădit. „De exemplu, dacă v-aș spune un «nu» hotărât de mai multe ori, ați simți cum crește acest tip de reactivitate, în funcție de temperamentul și de istoria voastră de viață“, explică Daniel Siegel. Partea complicată intervine atunci când răspunsul negativ auzit des din partea îngrijitorilor („nu face asta!“, „nu simți asta!“, „nu poți să faci asta!“, „nu știi să te descurci“) devine laitmotivul vieții de adult. Iar dacă am crescut într-un astfel de mediu, este necesar să ne dăm permisiunea de a simți și trăi tot ceea ce îngrijitorii nu ne-au dat voie. 

℗PUBLICITATE



Totodată, Siegel descrie atașamentul sigur prin intermediul celor patru „s“: seen, safe, soothed, secure („văzut“, „în siguranță“, „alinat“, „securizat“). Cu alte cuvinte, atunci când copilul se simte văzut, alinat și în siguranță, el ajunge „să facă cunoștință“ cu sentimentul securității; în această stare, el se conectează cu ceilalți și așteaptă ca aceștia să-i observe nevoile și să fie alături de el. Astfel, dr. Siegel subliniază că nevoia de apropiere și de prezență conștientă nu apare doar în relațiile părinte-copil, ci se manifestă și la un nivel relațional social, titrează gretchenrubin.com.

O altă părere pe care și-o susține este aceea că timpul îndelungat pe care-l petrec copiii în fața ecranelor îi face pe aceștia să nu mai fie la fel de apți de introspecție ori de observare a stărilor celorlalți. Sfatul său este să ne întoarcem atenția asupra nevoilor celor mici și să-i ajutăm să-și exploreze emoțiile și să reflecte asupra naturii propriei gândiri. 

Dincolo de aritmetică, scriere ori citire, dr. Siegel este de părere că orice copil trebuie să știe ce înseamnă reziliența, relațiile și universul interior. „Ce se întâmplă este că avem un creier deteriorat, care crește. Și devine din ce în ce mai inapt, pe măsură ce copiii se concentrează mai mult asupra lumii exterioare decât asupra celei interioare. Nu mai putem ignora capacitatea umană de a «privi» mintea.“ Potrivit site-ului huffpost.com, Siegel a însoțit-o pe actrița Goldie Hawn la TEDMED, unde au vorbit despre proiectul acesteia, „MindUP“, care are scopul de a-i „împrieteni“ pe cei mici cu emoțiile lor cu ajutorul respirației concentrate, atenției și conștientizării.

Potrivit site-ului goodtherapy.org, dr. Siegel pune mare preț pe activitățile ludice și este de părere că ele sunt strâns legate de cogniție. El afirmă că joaca, înțelegerea unei situații din mai multe perspective și curiozitatea sunt necesare și foarte importante pentru dezvoltarea circuitelor cerebrale.

Subliniază ideea de meditație, însă pune accentul pe conștientizarea deschisă a atenției acordate unei anumite situații. Această conștientizare deschisă face parte din practica „Wheel of Awareness“, un instrument de meditație creat chiar de dr. Siegel. El folosește analogia roții pentru a explica mai bine conceptul. Astfel, dacă conștientizarea se află în centru, iar cele cinci simțuri ale noastre, pe jantă, atunci noi transmitem elementele atenției (senzațiile interioare corporale, trăirile mentale, gândurile, sentimentul de interconectare cu ceilalți sau cu natura etc.) din centru, către cercul exterior. 

Siegel mai e de părere că glumele și simțul umorului dezvoltă neuroplasticitatea creierului și receptivitatea și ajută creierul să creeze, în acele clipe de deschidere, legături neuronale care ajută la formarea conexiunii și încrederii între semeni.

Conform empathytraininglitreview, Siegel susține că empatia se poate manifesta în cinci feluri: rezonanța empatică (atunci când putem simți ce simt ceilalți), asumarea perspectivei celuilalt (atunci când ne punem în pielea altei persoane, pentru a-i înțelege punctul de vedere), empatia sau înțelegerea cognitivă (când dorim să înțelegem cum înțelege celălalt situația), preocuparea empatică sau compasiunea (atunci când observăm că celălalt suferă și vrem să-l ajutăm) și bucuria empatică (momentul în care ne bucură realizările celuilalt).

O altă idee pe care o promovează este prevenția burnoutului medical. Cu alte cuvinte, ajutându-i pe medici să descopere care este realitatea minții și cum își pot contrabalansa emoțiile prin atenție conștientă (starea de mindfulness), aceștia își pot menține nivelul de empatie față de sine și de pacienți și li se reduce riscul de epuizare. 

În loc de concluzii, vă las cu câteva dintre ideile mele preferate, citite în cărțile dr. Daniel Siegel: „Mintea este esența naturii noastre fundamentale, cel mai profund sentiment al nostru de a fi în viață, aici, chiar acum, în acest moment. […] Relațiile sunt cele prin care împărtășim energie și informație. […] Noțiunile de creier sau creier încorporat se referă la mecanismul încorporat al fluxului de energie și de informație.“

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
Caută