fbpx
skip to Main Content

Zilele acestea am stat de vorbă cu unul dintre cei mai cunoscuți medici pediatri din țara noastră, doctorul Mihai Craiu – specialist în pneumologie pediatrică, doctor în medicină, șeful secției de pediatrie din cadrul IOMC. Premiat în luna septembrie cu titlul de „Medicul anului“ în România lui 2020 și un adevărat luptător pentru sănătate, prin răspunsurile oferite, dr. Craiu ne ajută să înțelegem mai bine situația complicată în care ne aflăm și să găsim motivația necesară pentru a merge mai departe.

Cum se vede, din rolul de medic, toamna lui 2020?

Una plină de provocări. Atât medicale, cât și umane. Din păcate, gradul de solidaritate ce a existat în societatea românească la începutul pandemiei s-a estompat, iar fenomenele de scindare și radicalizare a punctelor de vedere divergente s-au accentuat. Este din ce în ce mai dificil de construit un consens de acțiune care să aibă șanse reale de limitare a diverselor maladii respiratorii (căci nu numai COVID-19 va amenința sănătatea noastră in următoarele câteva luni). Probabil noi, medicii, ar trebui să ne înarmăm cu noi mijloace de comunicare și ar trebui să încercăm până la capăt sa fim avocații pacienților noștri.

De curând, ați primit premiul „Medicul anului“ în cadrul Galei Romanian Healthcare Awards. Ce înseamnă pentru omul Mihai Craiu acest trofeu?

Este foarte măgulitor, dar în același timp, un trofeu care se înscrie pe o traiectorie de performanțe. Nu este un accident izolat. Am fost Șef al promoției 1989, absolvind cu cea mai mare medie pe țară la UMF Carol Davila, facultatea de Pediatrie. Apoi, am promovat prin concurs toate treptele profesionale, fiind primul în seria mea de examen la concursurile de medic specialist pediatru și de medic primar pediatru. Au urmat promovările pe linie academică. Gradele academice obținute prin concurs au fost, pe rând, preparator universitar, asistent universitar, Șef de Lucrări și, din 2012, Conferențiar. Deci am o obișnuință a lucrului făcut cu seriozitate. De altfel, în 2018 am primit premiul I la cea de-a șaptea competiție europeană de comunicare medicală Communication Challenge și în 2019 Biroul OMS Europa mi-a conferit titlul de „Vaccine hero“.

În luna octombrie (mai exact pe 20 octombrie) veți susține, în cadrul conferinței online Baby Care, un discurs despre vaccinare. Care sunt acele trei idei pe care este bine să le aibă în minte părinții cu privire la acest subiect?

  • Vaccinarea este actul medical care a salvat de la moarte cei mai mulți oameni de-a lungul istoriei, deci este realmente eficientă.
  • Vaccinurile se administrează unor indivizi (persoane clinic sănătoase), dar au în principal rolul de a limita transmiterea infecțiilor în societate, prin obținerea așa-numitei herd-immunity [n.r. imunitatea de comunitate].
  • Efectele adverse ale vaccinării există. Ar fi o așteptare nerezonabilă ca o „armă“ atât de activă în controlul epidemiilor să fie complet lipsită de unele efecte indezirabile. Dar acestea sunt mult mai puțin severe decât efectele bolii naturale pe care își propune să o prevină, deoarece virusurile sau bacteriile din vaccinuri sunt fie complet inactivate, fie puternic atenuate.

Sperăm ca viața noastră să fie mai ușoară odată cu găsirea unui vaccin împotriva noului coronavirus. Dar apare tot mai des în rândul oamenilor întrebarea dacă să ne vaccinăm sau nu. Ce mesaj aveți pentru acei români care au dubii cu privire la acest aspect? 

Cred că este o falsă dilemă. Vor fi disponibile atât de puține doze de vaccin realmente eficace, încât acestea vor trebui prioritizate, alocate unor profesioniști indispensabili, aflați în prim-planul luptei cu noul coronavirus. Scepticii pot sta foarte liniștiți. Nu îi va forța nimeni să se vaccineze, căci nu va exista inițial suficient vaccin.

Zăbovind puțin la acest capitol, care sunt riscurile la care s-ar expune populația odată cu efectuarea vaccinului anti-COVID-19? Dar cele la care ne expunem dacă refuzăm vaccinarea?

Vaccinarea împotriva SARS-CoV-2 va avea efecte adverse. Ca orice alt vaccin. Întrebarea corectă este dacă va fi suficient de potent ca să facă un răspuns imun în populație pentru a limita și, în final, elimina pandemia. Efectele nevaccinării țin de gradul de transmitere comunitară. Dacă ați fi întrebat pe cineva la Bergamo, în martie 2020, despre vaccinare, mă îndoiesc ca ar fi existat multe refuzuri. Până la urmă, reacțiile noastre țin de gradul de percepție a pericolului. Lee Atwater spunea perception is reality [n.r. percepția este realitatea]. Cam așa va fi… 

La ce este bine să ne așteptăm în lunile care urmează? Cum credeți că va evolua situația epidemiei în România? 

Probabil extrem de sever în viitorul apropiat. Românii nu vad pragul de jos decât când dau cu capul de pragul de sus. Cetățeni sau autorități locale, instituții și familii mai mari sau mai mici vor lua măsuri când problema COVID-19 va deveni una „personală“. Doar când ne privește pe noi ne mobilizăm. Sper să fie o lecție de responsabilitate civică pentru copiii noștri. Să înțeleagă faptul că nu există „salvări“ individuale.

℗PUBLICITATE


La fel ca fiecare dintre noi, aveți de respectat regulile sanitare și de protecție și suntem convinși că nu vă este mereu ușor. Cum ați reușit să vă împăcați cu restricțiile și cu care dintre acestea vă este cel mai greu de trăit?

Diferența dintre mine și un cetățean căruia măsurile legale de limitare a răspândirii infecției cu noul coronavirus i se par o povară este că eu înțeleg că NU este vorba despre mine în tot acest set de măsuri. Le respect așa cum sunt, încerc să fiu un exemplu pentru colaboratori și pacienți și sper din suflet ca cei complet dezorientați să nu ne îmbolnăvească pe cei mai mulți dintre noi care am ales să facem o profesie medicală. Sper ca familia mea să treacă cu bine peste această situație ce ne va pune serios la încercare atât individual, cât și ca societate. 

Apropo de restricții și reguli sanitare, care considerați că sunt restricțiile despre care se vorbește prea puțin – dincolo de purtarea măștii, distanțarea fizică, spălatul pe mâini și utilizarea dezinfectanților? 

Aerisitul eficient și frecvent al camerelor aglomerate – mai ales în grădinițe și școli. 

Dacă ați fi copil în anul 2020, de ce ați avea cea mai mare nevoie din partea familiei și a școlii?

De o atmosferă de calm și încredere.

Câteva gânduri de copil, în anul Pandemiei 2020: Copil fiind, nu cred în teoria conspirației, deci mă bulversează complet poveștile unor adulți din anturajul meu. Iritarea constantă a părinților și profesorilor, privirile încruntate și nervii care se revarsă din orice, lipsa zâmbetelor, permanenta voce ridicată și mustrătoare mă fac să mă simt trist și oarecum vinovat. Nu înțeleg că nu sunt eu de vină pentru certurile permanente ale părinților sau bunicilor mei. Nu am mereu răbdarea pe care mi-o cer imperativ toți cei din jur, pentru că „acum nu este cazul să mă joc“. Vreau să mă joc normal, cu frații sau colegii mei, în aer liber sau într-o școală deschisă. Aș vrea să pot face serbarea de ziua mea cu prietenii. Aș vrea să merg la cofetărie sau cu bunicul în parc… Oare cer prea mult? Oare se va mai putea vreodată?

Dar din partea medicului pediatru?

Tare mult aș vrea să am o baghetă magică și să fac să dispară ca prin farmec toate aceste zile ale pandemiei. Aș ține minte încercarea și data viitoare aș fi mai bine pregătit. 

Dar pentru că magii există doar în vise sau în cărțile cu povești, mă pregătesc zilnic cât pot de bine profesional și muncesc până la limita rezistenței fizice cu speranța că ne vom trezi până nu va fi prea târziu.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută