Skip to content

Cu toții visăm la o relație perfectă, exact ca acelea pe care le vedem pe rețelele sociale, în care totul pare desprins din brief-urile reclamelor la bomboane de ciocolată, în care iubirea plutește în aer și nimic nu pare să umbrească fericirea dintre cei doi parteneri. Cu toate acestea, atunci când lăsăm telefonul deoparte și ne întoarcem la realitatea vieții noastre, ne dăm seama că nu suntem în acel scenariu și nici nu întrezărim un viitor în care am putea să ne regăsim într-unul similar.

Astfel, mulți dintre noi ajungem să intrăm și să ieșim din parteneriate amoroase cu o (mai) mare lejeritate, devenind după o vreme tot mai confuzi cu privire la dinamica noastră relațională, la sensul căsniciei și la motivele pentru care ar merita să tolerăm limitările cuiva. Chiar și așa, o bună parte din oameni ajung să-și pună pirostriile, deși nu își cunosc, cu adevărat, partenerii, ceea ce explică, în mare parte, rata crescută a divorțurilor și a despărțirilor.

Deciziile relaționale ale omului modern

Antropologa și autoarea Helen Fisher ne sfătuiește ca, înainte de a lua decizia de a ne petrece toată viața alături de persoana semnificativă, să petrecem o bucată de timp alături de aceasta, în așa fel încât etapa îndrăgostirii romantice să apuce să se consume, sau să căpătăm o imagine mai clară asupra omului de lângă noi.

De altfel, putem observa că există un trend generațional, unul în care alegem să ne găsim aventuri de-o noapte, de-o vară, prieteni cu beneficii, sau să ne mutăm împreună cu un partener și mai greu ajungem să ne și căsătorim. Motivul este lesne de înțeles: ne este frică de o iminentă ruptură, și astfel devenim mult mai precauți.

Specialiștii în știința relațiilor spun că teama de respingere sau de abandon se numără printre cele mai mari anxietăți ale cuplurilor moderne. Pare că, din cauza neprocesării rănilor sau traumelor emoționale, ne-am dezvoltat diferite mecanisme de adaptare, care nu sunt tocmai favorabile relaționării. Reputata cercetătoare în studiul creierului cefalic, dr. Lisa Feldman Barrett, ne spune că, pentru sistemul nostru nervos, este mai sănătos să iubim și să pierdem, decât să nu primim sau să nu oferim iubire deloc.

După cum scriu și Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt în prefața cărții semnate de Gáspár György, Revoluția iubirii, instituția căsătoriei s-a tot transformat de-a lungul vremii, iar oamenii au trecut de la relații aranjate, la parteneriate și, mai nou, la teama de angajamente. Trăind în perioada „sex rapid, iubire cu pași mărunți“, prin care bifăm nevoile fiziologice urgente și cântărim serios decizia de a ne legaliza parteneriatul amoros, uităm că pierdem cea mai importantă resursă neregenerabilă: timpul.

Accesul la psihoterapie, deschiderea către dezvoltarea relațională, literatura de profil, interesul acordat propriei persoane, în așa manieră încât să-l putem înțelege și pe celălalt, ar putea reprezenta doar câteva dintre sugestiile ce vin din partea științei relațiilor, vizavi de depășirea fricii de respingere sau abandon și de redobândirea încrederii în dreptul nostru la iubire.

Până unde este sănătos să mergem cu cunoașterea partenerului, înainte de căsătorie?

Sunt relații în care partenerii ajung să poarte același nume de familie după câteva zile de când s-au cunoscut, ori câteva luni, așa cum există situații în care partenerii ajung să se căsătorească după ani întregi în care au conviețuit împreună. Despre perioada sănătoasă în care două suflete ajung să se cunoască, Helen Fisher apreciază că doi ani ar fi suficienți pentru a avea un tablou clar al felului în care partenerul reacționează în diverse situații (familiale, financiare, recreative etc), aflându-ne chiar în perioada îndrăgostirii romantice.

℗PUBLICITATE



Dr. Fisher mai menționează și că, dacă reușim să alegem persoana potrivită, putem crea un parteneriat pe termen lung, plin de momente de dragoste romantică, chiar dacă nu ne mai aflăm în primul stadiu al relației (în care fiecare dintre noi ne arătăm doar calitățile, ori doar pe acestea le evidențiem în fața partenerului de cuplu). Dar în mod cert este nevoie de ceva devotament față de iubire și de energie îndreptată în mod voluntar către starea relațională de bine. La început, iubirea pare să vină de la sine, grație hormonului îndrăgostirii numit feniletilamină, apoi natura ne lasă libertatea de-a descoperi ce înseamnă să iubești cu adevărat și să trăiești alături de o altă ființă umană.

Decizia de a locui împreună poate fi văzută ca un pas important către apropiere și cunoaștere, este de părere Carina Coșăreanu, psiholog clinician și psihoterapeut imago. Potrivit acesteia, „dacă în vacanță ne-am demonstrat că suntem compatibili să locuim împreună, să împărțim același spațiu zi de zi, mai ales dacă amândoi lucrăm de acasă, atunci putem accesa și acest punct al relației“.

Suntem diferiți, așa că avem nevoie de răbdare, de curiozitate, de dialog și de deschidere către negociere. Toate acestea se pot derula în câteva luni sau poate chiar mai mult. Dr. Fisher mai precizează că este important să ținem cont și de faptul că, la nivelul creierului, există diferite sisteme implicate în procesul de angajament relațional și că fiecare dintre noi poate cultiva în mod voit buna funcționare a acestora. Când vine vorba despre cuplu, autoarea amintește de: sistemul sexual și de nevoia de a prioritiza viața intimă (pentru mai multe detalii vezi cartea lui Ian Kerner, Să vorbim despre viața ta sexuală); sistemul conectării romantice, care presupune să fim deschiși la a face cât mai multe activități noi în cuplu; și sistemul atașamentului emoțional, care ne cere să ne exprimăm tandrețea unul față de celălalt prin îmbrățișări, atingeri empatice și gesturi evidente de iubire.

Când știm că el (ea) este persoana potrivită?

Un vechi proverb spune că „ochii văd și inima cere“, dar, totuși, cum știm că persoana cu care suntem într-un parteneriat romantic în prezent va fi alesul (aleasa), alături de care ne vom petrece tot restul vieții?!

Aparent, acest răspuns ne poate da fiori și, în același timp, ne poate pune serios pe gânduri, întrucât, neavând o „unitate de măsură“ convențională, tot ce ne rămâne este să riscăm și să experimentăm viața precum un amplu laborator de cercetare. Mai exact, inconștientul nostru deține o imagine secretă despre cine este și cine nu este partenerul potrivit pentru noi. Din mica copilărie, creierul uman este expus la fel și fel de experiențe de grijă și relaționare, în baza căruia ne formăm o realitate socială, nu mereu conștientă. Ajunși la vârsta adultă, creierul ne va ghida spre ceea ce ne este familiar, sperând că astfel vom trăi din nou iubirea pe care o cunoaștem cel mai bine.

În ceea ce privește îndrăgostirea, teoria imago ne spune că avem patru criterii clare: am senzația că-l cunosc pe celălalt, trăiesc cu impresia că mă completează, trecutul nu mai are prea multă importanță, iar viitorul nu mi-l pot imagina fără omul iubit. Desigur că nimeni nu poate rămâne îndrăgostit pentru toată viața, mai avem nevoie să și muncim la relația de cuplu. Prin urmare, cu cât mai intensă a fost îndrăgostirea romantică, cu atât mai zgomotoasă va fi și etapa următoare, numită adesea și lupta pentru putere. Înseamnă oare că n-am ales persoana potrivită? Nici vorbă! Înseamnă că, de acum, ne revine datoria să dezvoltăm un parteneriat conștient și să descoperim cu adevărat atât cine suntem noi, cât și cine este omul de lângă noi.

Pentru a străbate cu bine și etapa luptei de putere, avem nevoie de abilități bune de dialog și de cât mai multă curiozitate față de lumea nevăzută a partenerului. O relație trainică și funcțională este, în accepțiunea Carinei Coșăreanu, aceea în care „zilele bune sunt mai multe decât zilele grele sau rele“. Ceea ce presupune să avem maturitatea de a accepta imperfecțiunile vieții și să căutăm în mod voit să vedem partea pozitivă și nu doar defectele omului de care ne-am îndrăgostit. Ești pregătit de o astfel de aventură în viața ta sau preferi doar o poveste ideală de iubire? Aceasta este întrebarea mea de final.


Citește și:

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0