În viața de zi cu zi, durerea și suferința sunt folosite adesea ca sinonime, exprimând cam același înțeles prin cuvinte diferite. Din punct de vedere psihologic și medical, ele sunt interpretate și analizate diferit, fiind considerate realități distincte. În timp ce durerea este o experiență senzorială fizică, suferința are o dimensiune emoțională și cognitivă. Reprezintă modul în care trăim, conștientizăm sau gândim durerea. Abordarea lor diferită ne poate ajuta să ne gestionăm mai bine reacțiile la evenimentele dificile din viață.
Ce este durerea?
Durerea este o senzație fizică declanșată de un stimul sau factor nociv, cum ar fi o leziune, o boală sau inflamație. Este modul în care corpul ne avertizează că ceva nu este în regulă. Are rol de a semnala că ceva nu funcționează sau de a ne pregăti să reacționăm la pericole și situații care ne pot afecta sănătatea și integritatea fizică. De exemplu, atunci când ne tăiem sau ne rănim, receptorii din piele trimit semnale către creier, care interpretează aceste semnale ca fiind durere. Durerea acută apare rapid și dispare odată cu vindecarea, în timp ce durerea cronică poate persista mult timp, chiar și după ce cauza inițială a fost rezolvată.
Ce este suferința?
Suferința este răspunsul emoțional și mintal la durere sau la alte dificultăți ale vieții. Este influențată de factori precum credințele, emoțiile, contextul social și cultural al fiecărei persoane. Spre deosebire de durerea fizică, suferința nu este doar un răspuns biologic, ci include și o componentă subiectivă legată de felul în care interpretăm experiența respectivă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Două persoane pot avea aceeași intensitate a durerii (să spunem, o migrenă), dar una poate suferi mai mult decât cealaltă dacă vede durerea ca pe o amenințare catastrofală sau dacă se simte singură și neajutorată. Un alt exemplu: un atlet poate resimți durere intensă în timpul unui maraton, dar nu o percepe ca pe o suferință, pentru că o interpretează ca pe o parte normală a efortului. În schimb, o altă persoană poate suferi profund dacă își percepe durerea cronică ca pe un obstacol insurmontabil care i-a schimbat în rău viața.
Cum ne putem împrieteni cu durerea?
Împrietenirea cu durerea presupune schimbarea perspectivei asupra acesteia, astfel încât să nu mai fie percepută exclusiv ca un inamic chinuitor, ci ca o experiență care poate fi gestionată și integrată în viață. Studiile și cercetările în domeniu indică câteva direcții în care am putea să acționăm pentru a ne împrieteni cu durerea și pentru a ne diminua suferința.
Acceptarea durerii
Acceptarea faptului că durerea este o parte normală a vieții poate reduce rezistența emoțională și, implicit, suferința. Practici precum mindfulness ajută la cultivarea acestei acceptări și concentrarea asupra momentului prezent, fără a judeca senzațiile sau emoțiile. Acest lucru ajută la reducerea reacțiilor automate de frică sau frustrare asociate cu durerea1.
Reinterpretarea durerii
Felul în care înțelegem durerea influențează nivelul suferinței. Dacă vedem durerea ca pe un semnal temporar sau ca pe o oportunitate de a ne adapta, suferința scade. O persoană care se recuperează după o operație poate învăța să vadă durerea postoperatorie ca pe un semn al procesului de vindecare.
Alte tehnici vizează schimbarea gândurilor negative legate de durere cu unele constructive. Această metodă este eficientă în durerea cronică, unde emoțiile negative și catastrofizarea („durerea mea nu se va ameliora niciodată“) pot intensifica senzația de disconfort. Restructurarea cognitivă îi ajută pe pacienți să identifice și să schimbe gândurile negative legate de durere („nu voi scăpa niciodată de durerea aceasta“) cu gânduri mai constructive („pot învăța să gestionez durerea și să-mi continui viața“).
Redirecționarea atenției și stabilirea de scopuri semnificative
Activitățile creative sau hobby-urile pot distrage atenția de la durere, stimulând sistemul de recompensă al creierului. De exemplu, pictura, grădinăritul sau orice activitate pe care o facem cu plăcere poate reduce percepția durerii în cazul afecțiunilor cronice.
De asemenea, implicarea în activități care dau sens vieții ajută la depășirea limitărilor impuse de durere. Voluntariatul sau timpul petrecut cu familia pot diminua focusul asupra disconfortului.
Sprijinul emoțional și practicile de autocompasiune
Relațiile pozitive cu familia, prietenii sau un terapeut pot reduce sentimentul de izolare și pot ajuta la gestionarea suferinței2.
Totodată, tratarea propriei persoane cu înțelegere și bunătate, mai degrabă decât cu autocritică, poate atenua suferința asociată durerii sau altor provocări.
Concluzie
Durerea este o experiență fizică universală, dar suferința poate fi o alegere influențată de gândurile și emoțiile noastre. Prin schimbarea perspectivei și cultivarea acceptării, putem reduce semnificativ suferința și putem trăi mai bine, chiar și în prezența durerii.
Referințe bibliografice
- Kabat-Zinn, J. (1990). Full Catastrophe Living: Using the Wisdom of Your Body and Mind to Face Stress, Pain, and Illness. Delta Trade Paperbacks.
- Turk, D. C., Winter, F. (2014). The pain survival guide: How to reclaim your life. APA LifeTools.
- Eccleston, C., Crombez, G. (2020). Advances in the psychology of chronic pain management. Annual Review of Clinical Psychology, 16, 577-599.
- Moseley, G. L., Butler, D. S. (2017). Explain Pain (2nd ed.). Noigroup Publications.
Citește și: