Este director de comunicare și unul dintre creatorii celor două dintre cele mai cunoscute festivaluri muzicale (punând România în topul țărilor cu cele mai aclamate evenimente din lume), este soț, tată, dar și un prieten de nădejde. Face totul să pară că organizarea unor evenimente de amploare ar fi ușor de implementat, iar asta pentru că iubește ceea ce face și a reușit să conglomereze în jurul său o echipă compactă, tenace, bine închegată.
Despre Neversea, Untold, dar și despre provocările cu care se confruntă Edy Chereji în crearea unor experiențe senzaționale, l-am „ascultat“ în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, de mai jos.
Care este sfatul primit de la tatăl tău, care ți-a rămas cel mai bine întipărit în minte?
Cred că primul sfat a fost să iubesc și să respect natura. Cred că a fost printre primele lucruri pe care mi le-au transmis, deoarece de mic, chiar de la câteva luni, am început să merg în diverse excursii, plimbări la munte cu ai mei. Și am continuat să tot merg măcar o dată pe an, vara cu ai mei, până am fost suficient de mare să am gașca mea de prieteni. Dar oricum, sunt sigur că ăsta a fost printre primele sfaturi pe care mi le-a dat, având în vedere obiceiul de la acea vreme dar și vârsta mea. Celelalte sfaturi legate de valori, viață, familie au venit mai târziu.
Ne apropiem, cu pași repezi, de festivalul „Neversea“. Ce artist nu ar trebui, sub nicio scuză, ratat?
E o întrebare care presupune un răspuns subiectiv. Eu unul abia aștept să-i revăd pe Black Eye Peas. Ioana probabil așteaptă să-l vadă pe Tyga.
Cât de complicat este să convingi artiști internaționali să vină în România?
A fost complicat la prima ediție Untold să îi convingem. Dar acum, după atâtea ediții se succes, renume internațional, artiștii își doresc să ajungă și la Untold și la Neversea!
Ce le spui despre țara noastră?
Ceea ce am învățat din scoală: că ne tragem din daci și că dacii sunt cei mai viteji și mai iscusiți dintre traci! [râde] Evident, glumesc când spun asta. Dar mă gândesc de multe ori câte informații inutile, făcute doar să ne crească nouă orgoliul ni s-au livrat în școală. Și cât de puține informații de care să te poți folosi în mod practic învață copiii la scoală. De pildă, întrebarea ta: cum ai prezenta într-un mod atractiv Romania, unui străin? Cum ar fi să se învețe (și) asta la școală? Dar ca să răspund și la întrebarea ta, în general, artiștii știu destul de multe despre țara noastră. Începând de la performanțele sportive până la artiști, actori români și nu în ultimul rând Castelul Bran. Așa că îți adaptezi discursul și în funcție de interlocutor.
Ce are special ediția „Untold 2022“?
În primul rând este prima ediție post-pandemie, fără restricții și limitări. Așa că va fi cu adevărat specială reîntâlnirea în același mod și cu aceeași bucurie cum se întâmpla și în 2019, 2018, 2017 etc.
Cum putem convinge pe cineva să încerce experiența festivalieră?
Spunându-i că nu este nici despre muzică și nici despre vârstă (cei mai mulți care nu au fost niciodată la Untold, cel puțin în discuțiile cu mine asta spun… a, nu e genul meu de muzică, aaa, nu mai am 20 de ani să merg la concerte). Și atunci le spun că e despre prieteni, mini-vacanță și experiență cum nu mai găsești în altă parte. Iar aceste lucruri nu țin cont nici de ce muzică asculți, nici de ce vârstă ai.
View this post on Instagram℗PUBLICITATE
Dincolo de distracție, puneți accent și pe sănătate. Mai exact, „Untold“ continuă să fie cea mai longevivă campanie de donare de sânge din România. Care crezi că este reticența românilor în a dona sânge?
Cred că este doar o chestiune de exercițiu și de educație. Adică nu avem exercițiul de a dona cu recurență, deci de a dona de mai multe ori. Altfel, când e campania Blood Network oamenii se îngrămădesc să doneze. Și cred că este și o chestiune de educație. Sau de lipsa de educație din partea sistemului. De pildă, nu știu dacă la școală, celor care fac 18 ani, deci sunt în clasa a XI-a sau a XII-a, programa prevede undeva o mențiune la ora de dirigenție, la ora de orice, despre donarea de sânge. Mă întreb câți tineri care tocmai au împlinit 18 ani, știu că pe lângă faptul că pot să își ia carnetul de conducere, pot vota și pot să își cumpere băutură și țigări, au vârstă legală și pentru a dona sânge?
Care este provocarea principală pe care o întâmpinați, în rolul de părinți?
Personal, cea mai mare provocare e aceea de a rămâne permanent conștient că nu pot opri timpul în loc și că fetița mea va crește, indiferent de cât de ocupat aș fi. Și că, într-o zi, o să mă pomenesc că a crescut și că nu mai am cum să recuperez timpul cu ea. Cu preocuparea asta încerc să fiu zilnic în minte, pentru a-mi găsi echilibrul.
Care este gândul care te împinge de la spate să ai elanul cuvenit pentru o zi productivă?
Nu am un singur gând. Fiind o persoană foarte activă, am gânduri. Diverse gânduri ce reprezintă diverse obiective. Cu gânduri și obiective pentru ziua în curs mă trezesc dimineața.
Care este ultimul gest romantic făcut pentru soția ta, Ioana?
I-am pregătit cafeaua azi dimineață și i-am spus „te iubesc“!
Ce înseamnă pentru tine o viață fericită și când ai simțit cu adevărat că totul este bine?
Viață fericită înseamnă să merg cu Ioana și Luiza să mâncam undeva la prânz (și nu trebuie să fie ceva de fițe!!!), Luiza să adoarmă la mine în brațe după masă, iar pe când se trezește să îi pot oferi și o înghețată. Dacă Dumnezeu îmi dă cât mai multe ocazii să pot face treaba asta, înseamnă că totul este bine pe celelalte planuri (sănătate, familie, business).
Ce-ți spui, când te privești în oglindă?
100% self-made man! Cu bune și cu rele.
Te-ai gândit, vreodată, să emigrezi, alături de familie?
Da, mai ales acum de când sunt părinte și mă gândesc cu îngrijorare la viitorul copilului meu într-o țară în care politicienii pun pe masă și aberații. Cea mai recentă aberație care mă face să mă gândesc serios la emigrare fiind aceasta prin care o persoană fizica sau o companie privată ar putea fi obligată prin lege să colaboreze cu serviciile de securitate națională. Practic să ne întoarcem în comunism…
Cum sună planurile de vacanță?
Nu prea îmi fac planuri de vacanță, în general la mine vacanța este o combinație între relaxare cu familia și ceva muncă. Mai exact sunt adeptul concediilor mai scurte și mai dese, iar din motivul ăsta de cele mai multe ori o mini-vacanță are și ceva obiectiv de muncă: fie că merg cu gândul să văd ceva care mă ajută la un proiect de-al meu și o leg și de o vacanță cu fetele mele, fie mergem într-o vacanță dar iau laptop cu mine să mai notez idei.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
