fbpx
skip to Main Content
Efectele Psihologice Ale Carantinei. Ghid Pentru Profesioniștii Din Domeniul Sănătății

Ce este distanțarea socială?

Distanțarea socială este o modaliate de a reduce interacțiunile sociale apropiate și/sau frecvente, în timpul unei epidemii cu un agent infecțios. Locurile publice s-ar putea închide (școli, universități, mall-uri, teatre, cinematografe, piețe, biserici), același lucru fiind valabil pentru evenimentele cu mulți oameni (nunți, îmormântări, zile de naștere), în scopul de a evita îmbolnăvirea concomitentă a unui număr mare de oameni și suprasolicitarea ulterioară a sistemului medical.

Ce este carantina?

Carantina separă și reduce mobilitatea persoanelor ce au fost expuse ori au intrat în contact cu persoane infectate, în vederea monitorizării stării lor de sănatate, a observării apariției anumitor simptome și a determinării potențialului risc pentru restul populației. Aceasta are o durata suficient de mare pentru a garanta că persoana nu a contactat boala, inclusiv în cazul în care este asimptomatică.

Ce este izolarea sau autoizolarea?

Izolarea previne răspândirea unei boli infecțioase prin separarea persoanelor bolnave de cele sănătoase și are o durată echivalentă cu perioada de contagiozitate a bolii.

În timpul pandemiei de coronavirus (COVID-19), carantina a fost instituită ca strategie de sănătate publică în vederea reducerii transmiterii virusului. Eforturile făcute în aplicarea acestor măsuri au vizat fie orașe (cum s-a întâmplat în China) sau chiar țări întregi (ca în Italia), fie sedii guvernamentale sau domicilii personale. Și, deși carantina are un impact major și benefic ca strategie de protecție socială, ea este, de asemenea, asociată cu dificultăți psihologice experimentate de cei aflați în carantină, de persoanele dragi lor, dar și de personalul medical ce îi are în îngrijire. În ghidul celor de la CTST sunt descrise efectele psihologice ale carantinei, precum și variate strategii adecvate pentru personalul medical, în vederea menținerii unei stări de bine pe perioada carantinei.

Factori de stres asociați cu carantina și efectele lor psihologice

1. Frustrarea și plictiseala asociate cu izolarea din timpul carantinei, ce implică sentimentul de pierdere a rutinei uzuale (activități obișnuite legate de casă sau de muncă, ieșitul în parc cu copiii, mersul la cumpărături etc.), sentimente de inutilitate, dar și contact limitat social și fizic cu ceilalați. Frustrarea de a-ți monitoriza singur starea de sănătate, de a trăi cu resentimentul unora dintre cei dragi (care ar putea să creadă că trebuie să intre în carantină din cauza contactului cu tine). Sentimente de însingurare și de izolare față de restul lumii.

2. Insuficiente provizii sau acces restrâns la serviciile medicale de bază. Lipsa de apă, mâncare sau haine de schimb ar putea fi o altă consecință a izolării. Iar pentru personalul medical aflat în carantină la spital: lipsa de medicamente utile în managementul pacienților, termometre suficiente, măști, mănuși sau echipamente de protecție etc.

3. Insuficiente informații, cauzate fie de întârzieri sau chiar lipsă de informații din partea autorităților responsabile de sănătatea publică, fie ca urmare a unei coordonări defectuoase între reprezentanții guvernului și experții în sănătate sau din lipsa unui ghidaj clar, a confuziei cu privire la motivele carantinei, fie uneori din cauza unei lipse de transparență a autorităților, percepută la nivel de societate.

4. Durata lungă a carantinei (10 zile ori mai mult) sau prelungirea perioadei inițiale.

5. Frica de a fi infectat și/sau de a-i infecta pe alții, care se manifestă ca o stare permanentă de vigilență și îngrijorare față de simptomele fizice și propria stare de sănătate – teamă ce poate fi mult mai intensă în cazul femeilor însărcinate sau al părinților cu copii mici.

6. Incertitudine față de menținerea locului de muncă, stabilitatea financiară și abilitatea de a avea grijă de familie și mai ales de copii.

Factori de stres asociați cu ieșirea din carantină

• Pierderile financiare. Lipsa unui loc de muncă sau absența de la muncă. Eventual, costurile legate de sănătate, înmormântări și alte poveri financiare neprevăzute, ce cauzează stres socio-economic, mai ales în rândul celor cu venituri mici și mijlocii.

℗PUBLICITATE


• Stigmatizarea socială. Etichetarea negativă și sentimentele de respingere din partea vecinilor, colegilor de muncă, prietenilor și chiar a familiei. Toate acestea pot exprima frica proprie sau chiar experimentarea fricii celorlalți. Tratarea discriminatorie sau suspicioasă. Evitarea sau chiar excluderea din activitățile uzuale legate de muncă, școală sau petrecere a timpului liber. Stigmatizarea poate fi exercerbată, dacă membrii comunității respective aparțin unui grup etnic sau religios.

• Reîntoarcerea la rutina uzuală. Reacomodarea cu programul de lucru și rutinele sociale anterioare poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni sau chiar luni. Pentru personalul medical expus la carantină în timpul unei epidemii, studiile arată că aceștia mențin o atitudine extrem de precaută în interacțiunile lor sociale pentru o perioadă de mai multe luni, ba chiar și după reluarea activității uzuale. Așadar, ai răbdare cu tine, fiindcă e nevoie de timp pentru reluarea obiceiurilor!

Promovarea unei stări de bine în timpul carantinei

1. Folosirea comunicării, ca metodă de intervenție. Limbajul clar, pragmatic și ușor de înțeles poate reduce apariția unor reacții psihologice adverse (panică, furie, neîncredere etc.) pe durata carantinei și poate crește aderența comportamentală la nivel de individ și comunitate. În concluzie, este bine să oferi informații concise, repetate și adecvate nivelului de dezvoltare și nivelului cultural al interlocutorilor – despre natura infecției, motivele carantinei și alte informații esențiale în această perioadă.

2. Facilitarea comunicării cu cei dragi. Aflarea unor informații despre starea de sănătate a celor dragi poate avea un puternic impact emoțional asupra stării de sănătate a persoanelor aflate în carantină și, frecvent, crește aderența la menținerea carantinei. De exemplu, vestea că cei dragi sunt în siguranță, sănătoși sau că sunt bine îngrijiți atenuează mult din stresul unei persoane aflate în carantină; și invers, o creștere a nivelului de stres, însoțită de reacții comportamentale adverse, este de așteptat în cazul lipsei de informații sau a știrilor mai puțin bune. Înainte de instituirea carantinei, ar fi recomandat ca (în limita acceptată de măsurile de siguranță publică) persoana vizată să-și facă aranjamentele necesare, să-i reasigure pe cei dragi de speranțele sale și să-și poată lua rămas bun de la ei. Iar în timpul carantinei, ar fi utilă facilitarea prin mijloace tehnologice (telefonice sau video) și menținerea contactului cu cei dragi.

3. Fii pregătit în avans pentru carantină. Casele sau zonele aflate în carantină vor avea nevoie de provizii suficiente de mâncare și produse de îngrijire, dar și de medicamente suficiente, pe toată perioada carantinei. Odată carantina impusă la nivel de comunitate, mobilitatea va fi mult redusă și nu vei putea să mai obții ușor astfel de resurse. Așadar, încearcă să fii pregătit în avans și fă-ți un plan care să-ți implice și familia.

4. Redu plictiseala și sentimentul de izolare. Plănuirea activităților zilnice în timpul unei carantine poate reduce din plictiseală și poate diminua focalizarea asupra apariției simptomelor și îngrijorărilor față de cei dragi. Acolo unde este posibil, accesul la internet și mediul social online reprezintă un important mijloc de menținere a contactului cu lumea exterioară. Cu toate acestea, expunerea excesivă în perioada carantinei la informații din surse nesigure se asociază cu o creștere stresului.

5. Ai grijă tine. Personalul medical este foarte vulnerabil la efectele psihologice mai intense ale carantinei, iar acest lucru se datorează stresului asociat cu grija față de pacienții infectați sau aflați într-o stare de stres ridicat. Ai grijă ca nevoile tale de bază să fie împlinite măcar la un nivel minim: hrană, hidratare și somn, pauze la intervale regulate, discuții cu colegii sau oamenii dragi, asigurări că familia și colegii sunt în siguranță și au un plan în funcțiune, în caz de instituire a carantinei. Dacă probabilitatea de a lucra cu persoane infectate este foarte mare, e momentul să ai o discuție sinceră cu familia despre riscul la care te expui (și nu doar pe tine, ci și pe ei). Stabiliți împreună care sunt pașii necesari pentru a minimiza riscul. Faceți un plan, în eventualitatea separării voastre pe perioada carantinei, mai ales dacă ei nu sunt atât de expuși.

6. Menținerea carantinei pentru o perioadă cât mai scurtă. Atunci când se stabilește care ar fi durata de izolare recomandată pacienților, ar fi de dorit ca aceasta să fie cea mai eficace, conform informațiilor științifice. Nu prelungi acest interval, decât dacă este absolut nesesar. În cazul în care prelungirea devine necesară, oferă infomații actualizate pacienților.

Text adaptat după ghidurile Centrului pentru Studiul Stresului Traumatic din America.

Cornelia Paraipan

Cornelia Paraipan - medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului; psihoterapeut de familie în formare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Close search
Coș
Back To Top
×Close search
Caută