Skip to content

Între 9 și 11 martie, am participat la International Convention of Psychological Sciences (ICPS) organizată de către Association for Psychological Science în Bruxelles, Belgia. În timpul celor trei zile, am aflat despre cercetări foarte recente și descoperiri importante realizate în ultima perioadă în domeniul psihologiei.

Unul dintre cele mai interesante simpozioane la care am participat a fost organizat de dr. Caroline Fitzpatrick, directorul Institutului Canadian de cercetare a utilizării mediului digital de către copii. În prezent, ea coordonează Nova Scotia Media Use Study, un studiu longitudinal desfășurat în perioada 2020-2023. Obiectivul acestui studiu este de a înțelege mai bine impactul pe care utilizarea ecranelor de către copii și părinții acestora îl are asupra sănătății și dezvoltării celor mici.

Costul liniștirii copiilor cu televizorul, tableta sau telefonul inteligent

Dr. Caroline Fitzpatrick a prezentat o parte din rezultatele acestei cercetări, publicate recent, iar unul dintre lucrurile pe care le-a accentuat și pe care am simțit că mi-aș dori să fie cunoscut de cât mai mulți părinți a fost relația dintre utilizarea ecranelor și dezvoltarea abilității de reglare emoțională. Deseori, în magazine sau în restaurante, văd părinți care deschid telefonul și îi pun celui mic filmulețe în timp ce mănâncă sau atunci când acesta devine agitat. Mulți părinți se simt epuizați, mai ales dacă copilul are o perioadă în care este impulsiv, țipă frecvent, nu este compliant sau face crize de furie. Una dintre metodele folosite de părinți pentru a ajuta copiii să se liniștească este să le pună în față un televizor, o tabletă sau un smartphone. Dar cu ce cost facem acest lucru?

Există tot mai multe dovezi care ne arată faptul că utilizarea mediilor digitale de către preșcolari este asociată cu dificultăți în plan academic, comportamental și emoțional – probleme care pot avea la bază o dezvoltare slabă a abilității de reglare emoțională.

În studiul pe care urmează să-l prezint, întrebarea principală a cercetătorilor era dacă timpul petrecut de către preșcolari în fața ecranelor la trei ani și jumătate are un impact asupra manifestării furiei sau frustrării la vârsta de patru ani și jumătate. Datele au fost colectate de la preșcolari din Canada și de la familiile acestora în perioada pandemiei de COVID-19. Primul set de date a fost colectat în 2020 de la un număr de 315 participanți, iar în 2021, 265 dintre cei 315 participanți au luat parte la a doua rundă de colectare de date.

Unul dintre cele mai mari avantaje ale unui studiu longitudinal este faptul că permite urmărirea acelorași indivizi în timp, minimizând astfel efectul variabilelor confundate (de exemplu, particularități genetice, particularități temperamentale). Autorii au ales să se uite exact la furie și frustrare, pentru că literatura de specialitate ne arată faptul că acei copii care au dificultăți în scăderea intensității emoționale a furiei și a frustrării au un risc crescut pentru a dezvolta tulburări de internalizare (de exemplu, depresie, anxietate) și de externalizare (de exemplu, tulburări de conduită, comportament opozant).

Conform raportărilor părinților, copiii au petrecut în medie, la vârsta de 3,5 ani, 3,43 ore pe zi în fața ecranelor, în timp ce la 4,5 ani, ei au petrecut 3,25 ore pe zi. Diferența între timpul petrecut în fața ecranelor la 3,5 și 4,5 ani nu a fost semnificativă. Rezultatele studiului ne arată faptul că stresul resimțit de către părinți atunci când copii aveau 3,5 a fost asociat cu un nivel mai ridicat de furie/frustrare atât atunci când copii aveau 3,5 ani, cât și atunci când aceștia aveau 4,5 ani. Pe lângă aceasta, copiii care aveau părinți cu un statut socio-economic mai scăzut, petreceau mai mult timp în fața ecranelor la 3,5 ani. Timpul petrecut de către copii în fața ecranelor la 3,5 ani a prezis numărul de ore petrecute de aceștia la vârsta de 4,5 ani, iar nivelul de furie sau frustrare la 3,5 ani a prezis nivelul de furie/frustrare la 4,5 ani. Cu cât timpul petrecut în fața ecranului la 3,5 ani era mai mare, cu atât nivelului de furie la 4,5 ani devenea tot mai ridicat.

℗PUBLICITATE



Cât timp ar trebui să petreacă copii în fața ecranelor?

Recomandarea medicilor pediatri și a psihologilor este ca copiii cu vârsta sub doi ani să nu petreacă deloc timp în fața ecranelor – cu excepția implicării lor într-o convorbire video cu membrii familiei. Între doi și cinci ani, copiii ar trebui să nu petreacă mai mult de o oră pe zi în fața ecranelor – timp în care ar trebui să vizioneze materialul alături de un părinte sau de un frate sau o soră mai mare. Între cinci și 17 ani, ar trebui să nu petreacă mai mult de două ore pe zi, cu excepția timpului necesar realizării temelor.

O cantitate mare de timp petrecută în fața ecranelor este nocivă atât pentru dezvoltarea fizică, cât și pentru dezvoltarea psihică a copiilor. De cele mai multe ori, copiii care petrec mult timp în fața ecranelor sunt mai puțin activi fizic. Ce pot face părinții? Este important să ne asigurăm că copiii au cel puțin o oră de activitate fizică pe zi, nu petrec mai mult de una-două ore pe zi în fața ecranelor, nu au în camerele lor ecrane, și să-i încurajăm să se implice în alt tip de activități, care presupun mișcare, interacțiunea cu alți adulți sau copii și distracție.

Toate aceste activități în care copiii s-ar putea implica în loc să stea în fața ecranelor, sunt importante nu doar pentru dezvoltarea lor fizică ci și pentru dezvoltarea psihică. Jocul, socializarea, sportul ne ajută să ne dezvoltăm abilitatea de reglare emoțională. Atunci când interacționăm cu copilul nostru în loc să îl lăsăm în fața unui ecran, el își poate dezvolta abilitățile sociale. Gestionarea emoțiilor puternice prin simțirea lor, reevaluarea evenimentelor, refocalizarea pe planificare sau refocalizarea pozitivă îi învață să-și regleze emoțiile prin strategii deseori mult mai eficiente comparativ cu distragerea.


Citește și:


Referințe:

Fitzpatrick, C., Binet, M. A., Harvey, E., Barr, R., Couture, M., & Garon-Carrier, G. (2023). Preschooler screen time and temperamental anger/frustration during the COVID-19 pandemic. Pediatric research, 1-6.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0