Pe buzele tuturor cinefililor se citește interesul acordat celei mai noi ecranizări, Anul nou care n-a fost, peliculă ce a câștigat, deja, la Festivalul de la Veneția, premiul Orizzonti, pentru cel mai bun film. Una dintre actrițele care joacă în această capodoperă este invitata mea de astăzi, o profesionistă desăvârșită, un om peste care nu trece timpul, o familistă convinsă și lista poate continua. O admir de foarte multă vreme (atât pentru reprezentațiile teatrale, cât și cinematografice), iar acum mă bucur să afirm, răspicat, că cea care ne spune #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine este însăși actrița Elvira Deatcu.
Cum ai vrea să te descrie spectatorii?
Întâlnirea cu publicul e un schimb de energii. Dacă spectatorii acceptă propunerea mea, o îmbrățișează, partida e câștigată. Asta contează.
Actor de teatru sau de film? Unde te simți, cel mai bine?
Filmul, spre deosebire de teatru, nu e o prezență constantă în viața mea, din păcate.
Dar îmi place să fac orice ține de această profesie: teatru, film, televiziune – nu am făcut o ierarhie.
Care este rolul tău din pelicula „Anul Nou care n-a fost“?
Sunt „Doamna“, o actriță de la Teatrul Nottara, colegă de trupă și prietenă cu personajul Nicoletei Hâncu. Jucăm împreună în spectacolul Cameristele, regizat de personajul lui Angel Popescu.
Care a fost cel mai amuzant moment de pe platourile de filmare?
Eram destul de presați de timp, preocupați și emoționați…
Ne-am amuzat mai mult în perioada de repetiții, de încercări, pentru că eram mai relaxați.
Ești aspră cu tine însăți, după spectacole sau filmări?
Întotdeauna.
Joci pe scenele mai multor teatre, în mai multe piese. Ți s-a întâmplat, vreodată, să uiți replici?
Replici nu, dar mi s-a întâmplat să uit un cuvânt, o singură dată. A fost îngrozitor!
De ce am merge la cinematograf, pentru acest film?
Pentru că e un film românesc și mai mult decât atât, un film care a fost selecționat la Festivalul de Film de la Veneția. Pentru că are o distribuție minunată (probabil că sunt un pic subiectivă) și un subiect interesant, incitant.
Care este secretul tinereții fără bătrânețe?
Nu există, dar cred cu tărie că umorul, înțelepciunea, empatia, lumina interioară ne pot proteja spiritul, chiar dacă trupul mai obosește.
Cum reacționezi atunci când ești criticată, în mediul online?
Nu am fost niciodată criticată în online sau nu am aflat eu… e posibil și asta.
Dacă ar fi un demers constructiv, fără animozitate (ca să folosesc un cuvânt delicat), ar fi binevenită critica.
Ce-ți place cel mai mult la tine, atunci când te privești în oglindă?
Ochii – sunt partenerii mei în comunicare.
Ai apelat, de-a lungul timpului, la consiliere psihologică?
Nu în mod organizat, temeinic, de lungă durată, dar atunci când am avut nevoie, am găsit sprijin, răspunsuri, la prieteni, unii dintre ei, psihologi.
Care este ultima piesă de teatru la care ai fost în calitate de spectator?
Un spectacol independent.
Care este cel mai recent gest romantic pe care l-ai făcut pentru partenerul tău de viață?
M-am dat cu parfumul lui… Fac asta din când în când, îmi place mult, e unisex și… (al treilea motiv e de la sine înțeles).
Cum arată toamna lui 2024 pentru tine, din punct de vedere emoțional?
În curând pleacă băiatul cel mare înapoi la școală, la Milano, și simt deja cum va fi prima săptămână fără el. Mă destabilizează despărțirile…
Pe de altă parte, o să joc mult, o să repet, ceea ce e minunat.
Pentru ce anume ești recunoscătoare, în prezent?
Sunt binecuvântată cu doi băieți minunați, mă simt iubită, părinții îmi sunt în viață, exist într-o profesie care mă împlinește și mă vindecă, am prieteni adevărați, sunt sănătoasă… și cred c-ar mai fi niște motive.
Mulțumesc pentru întrebarea terapeutică! [râde]