Actriță de teatru și film (atât în lungmetraje, cât și în seriale, cel mai recent fiind Vlad, difuzat la ProTV), proaspătă câștigătoare a premiului Gopo (la categoria „cea mai bună actriță într-un rol secundar“ pentru pelicula 5 minute), dar și familistă convinsă, Elvira Deatcu este una dintre cele mai versatile și mai complexe artiste ale momentului, dar și protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi, de pe paginadepsihologie.ro.
Care sunt cele mai importante trei calități și două defecte ale tale ca mamă?
Prin natura profesiei, am reușit să fiu foarte prezentă în viața copiilor și mi-am ales proiectele profesionale având aceeași dorință: de a fi cât mai mult timp cu ei. Am fost tandră, i-am topit cu pupături și drăgăleli și am râs enorm împreună. Sunt o mamă funny. Dar uneori devin „pisăloagă, prea protectoare“ (am încheiat citatul) și mi se spune: „relaxează-te, mami!“… Cred că, adeseori, ușor, subtil, calitățile devin defecte și invers.
Te-ai gândit, în perioada pandemiei, să te reprofilezi din punct de vedere profesional?
Nu, am găsit cumva, împreună cu colegii din Odeon, un rost, o matcă, pentru a exista și profesional – am avut proiecte online, care ne-au animat și care-au avut impact.
Dacă ai fi acum la început de drum ai mai alege actoria?
Primul impuls ar fi să spun „da, categoric!“ De fapt, știu ce să răspund, pentru că nu pot să fac abstracție de vârstă, de întâmplările și de întâlnirile pe care le-am avut și de tot ce-am adunat în suflet și în gând…
Care sunt superstițiile pe care le ai pe platoul de filmare?
N-am superstiții, nu mai am!
Cum ai descrie în câteva cuvinte relația pe care o ai cu propria persoană?
Oh, n-a fost mult timp o poveste de iubire! Acum am făcut pace cu mine însămi, mă accept, cu bune, cu mai puțin bune, nu mă mai cert, nu-mi mai reproșez nimic!
Cum percepi intruziunea virtualului în viața cotidiană?
Încerc să țin pasul, s-o accept, dar sunt din ce în ce mai convinsă că nu ne e benefică – cel puțin emoțional, nu cred că ne-ajută să evoluăm.
Care este acel mesaj primit de la fani pe care nu l-ai putut uita nici până acum?
Mă emoționez tare când o elevă de liceu se urcă-n tren, ca să vină să mă vadă într-un spectacol sau când o tânără îmi cumpără un mare buchet de bujori, poate cu ultimii ei bani… Semnele astea de prețuire sunt mai presus de cuvinte!
℗PUBLICITATE
Ce înseamnă pentru tine iubirea și cum ai defini curajul?
Cred că iubirea e de fapt un act de curaj. Să te pierzi pe tine, în speranța că te vei regăsi în altcineva. Să ai curaj să recunoști că nu ești perfect, deci să nu cauți perfecțiunea în cel ales să te-nsoțească. Să treci cu umor și-nțelepciune peste cumpene și provocări. Numai așa cred că se poate merge-n doi.
Care este relația ta cu propriul corp?
E o relație de prietenie, de acceptare, îi arăt că-l prețuiesc și că mă bazez pe el, făcând o formă de gimnastică aproape-n fiecare dimineață… Nu mi-am dorit să schimb nimic până acum!
Cum te percepi din postura de viitoare soacră?
Cred că voi fi cea mai bună soacră! Dacă băieții mei vor fi fericiți… Pân-acum m-am atașat de fiecare prietenă a lui Luca, care mi-a reproșat, la un moment dat, că uit a cui mamă sunt!
Care este secretul unei relații longevive?
Cred că iubirea reală, umorul și înțelepciunea.
Care este activitatea casnică la care te pricepi de minune?
Prepararea deserturilor! Activitate la care am renunțat de vreo jumătate de an; am stricat prietenia cu zahărul! Când ne e poftă, cumpărăm puțin și bun și… gata!
Dacă ai putea avea o superputere, care ar fi aceea?
Mi-am dorit dintotdeauna să nu mai existe niciun copil care să se culce înfometat, trist, abuzat, murdar. Copiii trebuie îmbrățișați, protejați, iubiți!
Unde te putem vedea jucând în următoarea perioadă?
La Teatrul Odeon am avut un ultim spectacol pe 9 iulie, dar cei mai mulți dintre noi reluăm activitatea la începutul lui septembrie. Dar continuăm să filmăm pentru Vlad, ultimul sezon.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
