Skip to content

De curând, am căutat pe Google cuvântul „slăbit“. Mi-au apărut în listă următoarele sugestii: „slăbit“, „slăbit rapid“, „slăbit rapid 10 kg“, „slăbit cu apă“, „slăbit brusc“, „slăbit sănătos“, „slăbitul în sarcină“. Apoi, din curiozitate, am accesat prima pagină în care scriaꓽ „Dieta de slăbit 10 kg în 5 zile“.

Timp de câteva minute, am citit multe promisiuni, diete, rețete sau alimente despre care n-am auzit în viața mea. Astăzi, voi o să citiți câteva rânduri despre cartea Ancuței Coman-Boldișteanu, Emoții în farfurie – Cum să faci pace cu tine și cu farfuria ta, volum care nu oferă soluții rapide de slăbit, diete sau promisiunea că o să slăbiți după ce ați terminat de parcurs cartea. Din această lectură, am aflat că mâncarea este emoție. În fața farfuriei, ne întâlnim cu noi, cu bucuriile și cu durerile noastre. Dar și cu părinții, bunicii, partenerii noștri.

Relația cu mâncarea este o relație bazată pe emoții

„Mâncăm pentru a umple goluri. Mâncăm pentru a nu mai simți. Mâncăm pentru că, pur și simplu, e ceva la îndemână care ne oferă o plăcere de moment. Însă, imediat după ce mâncăm, se instalează sentimentul de vinovăție, care ne roade stomacul și mintea, care ne face să ne întrebăm de ce și până când o să mai continuăm așa.“

În carte, Ancuța e blândă cu noi și ne spune că nu e nevoie să ne judecăm pentru că nu ne iese planul de a pierde în greutate. E un proces greu, în care ai nevoie de susținere, de conștientizare, necesitând mult efort din punct de vedere emoțional.

„Am scris această carte pentru ca tu, cititorule, să înțelegi complexitatea relației tale cu mâncarea, să nu te mai cerți atunci când devine greu, să nu te mai umpli de vinovăție și de rușine când nu-ți iese planul de schimbare a stilului de viață.“

Citind cartea, mi-am adus aminte că cea mai grea perioadă a mea, în ceea ce privește relația cu mâncarea, a fost în liceu. Atunci, înfometarea a luat locul fluturașilor din stomac. Am leșinat de câteva ori, pentru că nu mâncam până la ora 15, adică până când ajungeam acasă de la școală. Nu mâncam pentru că-mi doream să arăt bine. Alergam pe dealuri, între doi copaci pe care-i puneam ca țintă, și pentru că era panta mai abruptă, depuneam mai mult efort și credeam că voi slăbi mai repede. Însă și azi, după aproape 15 ani, uneori simt gheara care mi se punea în piept, pentru că nu mai puteam să respir. Orice pentru slăbit, nu-i așa?!

Însă tot efortul meu de 30 de minute era în van. Când ajungeam acasă, mâncam tot din farfurie: două feluri de mâncare. „Ia și pâine. Ține de foame!“, îmi spunea tata. Nu prea refuzam ce și cât mi se punea în față. Știam și vedeam cât de mult muncește tata pentru ca noi să avem ce să mâncăm. Am un gol în stomac atunci când mă gândesc la bucuria pe care o avea tata când ștergeam farfuria cu coaja de pâine, semn că mi-a plăcut tare mult ceea ce a pregătit pentru mine.

„Copiii cuminți mănâncă tot din farfurie, nu fac risipă. Nu supără. Amintește-ți că a mânca tot din farfurie, în vremuri în care rafturile erau mai mereu goale, însemna aprecierea părinților. Însemna că le vezi eforturile, că primești forma lor de iubire.“

℗PUBLICITATE



 „Beneficiile kilogramelor în plus“ este unul dintre capitolele care mi-au plăcut foarte mult. Prin „beneficii“, autoarea înțelege modul în care noi păstrăm inconștient aceste kilograme, pentru a ne proteja de ceva anume.

Uneori, este vorba de nevoia de autoritate. Atunci când simțim că trebuie să ne impunem în fața cuiva, corpul ne vine în ajutor, acumulând kilograme. Alteori, este dorința inconștientă de a-i ține la distanță pe ceilalți. Când nu ne simțim în siguranță, corpul ne protejează, punând distanță între noi și ceilalți.

Ce înseamnă să mâncăm conștient?

Mai mâncăm în familie? Ne mai așezăm împreună la masă? S-au mai păstrat din obiceiurile evocate în romanul Moromeții, atunci când cina era considerată un ritual și nimeni nu avea voie să lipsească? Ne (mai) săturăm cu ceea ce mâncăm?

Așa-i că, acum, atunci când te așezi la masă, se aude pe fundal televizorul, iar ecranul telefonului clipește neîncetat, de la notificările diverselor aplicații? Oare mai știm să mâncăm conștient? Ce înseamnă, de fapt, să mâncăm conștient?

„Să mâncăm conștient înseamnă să ne oprim din ceea ce facem, să lăsăm telefonul deoparte și să mâncăm. Atât. E complicat de simplu, dar nu presupune mai mult. Este acel aici și acum de care avem nevoie în orice“.

Nu uita că: „Ești la o respirație distanță de tine. Atât ai nevoie ca să revii în corp și să faci alegeri conștiente de acolo“.

Cartea Emoții în farfurie – Cum să faci pace cu tine și cu farfuria ta este o invitație la a ne redescoperi și a înțelege că fiecare bucată de hrană ascunde o poveste, fiecare kilogram în plus are o încărcătură emoțională. Într-o lume obsedată de aparențe și soluții rapide, Ancuța Coman-Boldișteanu ne amintește că adevărata transformare începe în interior și că, uneori, a avea grijă de sine înseamnă a face pace nu doar cu farfuria, ci și cu propriile emoții.


Citește și:

Elena Ghițulescu este mamă și cititoare de cursă lungă, fondatoarea „Cititor în Pijama“. Iubește să citească și să scrie despre ceea ce citește.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0